Noi, barbatii, suntem vanatori

Exemplu de conversatie care apare uneori intre mine si consoarta (in casa poate fi semi-intuneric, ca asa ne place, doar cu lampadarul, televizorul si acvariul aprinse):

Ea, de pe canapea: Auzi, imi aduci te rog crema aia anti-vergeturi din dormitor/ cana aia cu toarta mica din dulap/ [inserati aici orice alt obiect mic si invizibil aflat intr-un loc in care eu nu umblu de obicei]

Eu, de pe canapea, ridicandu-ma: Sigur (si continui, avand ceva experinta in spate). Dar unde mai exact in dormitor/ bucatarie/ dulap se afla minunea asta pe care o vrei?

Ea: Pai cred ca e in sertarul ala mare din birou/ in raftul de deasupra cutiilor cu pantofi/ ori in corpul suspendat din dreapta, ori in ala din stanga/ [inserati aici orice alt loc incert in care consoarta crede ca a vazut ultima oara obiectul cu pricina]

Si de aici incep problemele, bai tata. In primul rand ca iubita mea nu stie sigur unde se afla obiectul pe care il vrea (observati ca a folosit expresia „cred ca se afla acolo”). E si normal, zic eu, adica nu ai cum sa tii minte perfect unde se afla orice lucrusor din casa asta mare.

Dar asta imi creeaza mie urmatoarea problema: eu stiu ca sunt orb/ chior/ handicapat intr-un fel misterios care ma impiedica in 90% din cazuri sa gasesc obiectul pe care il vrea ea. Deci ma duc sa-l caut acolo unde a zis ea si evident ca nu-l gasesc din prima, moment in care eu nu stiu daca obiectul nu se afla de fapt acolo sau nu sunt eu in stare sa-l gasesc.

Din acest mare impas cognitiv nu pot iesi onorabil decat continuand sa rascolesc prin lucruri si sa injur printre dinti (deja m-am enervat in faza asta). Nu pot sa zic „nu e aici”, pentru ca s-a intamplat de multe ori ca obiectul sa fie exact acolo, fix sub nasul meu, aproape sa-mi intre in ochi de mare ce e, si eu totusi sa nu-l vad, deci m-as face de ras si s-ar si enerva ca a fost nevoie sa se ridice ea de pe canapea cand tot scopul initial al rugamintii ei a fost sa nu fie nevoie sa se ridice ea de pe canapea, ca e gravida si se misca greu si ii este rau, gen.

Dar totusi cum dracu sa gasesti o anumita crema intre zeci de creme care pentru mine toate arata la fel? Cum dracu sa gasesti o anumita cana/ oala/ tigaie/ farfurie cand eu nici macar nu stiu ce culoare au oalele noastre? Cum naiba sa gasesc exact esarfa aia cyclamen cand eu operez, in buna traditie barbateasca, doar cu cele 7 culori ale curcubeului si nici macar nu am habar ca exista o anumita culoare numita vernil? De fapt, daca ma iei repede, nu stiu sa numesc din prima toate culorile din curcubeu. Nu fac diferenta intre mov si indigo, intre portocaliu si roz. Nu stiu care e cremul si care e bejul si asa mai departe.

In al doilea rand, poate parea ciudat si ridicol, dar intre oameni exista uneori perceptii diferite asupra unor lucruri. De exemplu, cand sotia imi zice ca ceva se afla in sertarul „ala mare” eu ma duc si ma uit la birou si folosesc propriile mele definitii pentru ce inseamna „mare”.

Unul din sertare e mai mult lung decat inalt, altul e mai mult inalt decat lung, 2 sunt la fel unul cu altul si mai mici decat celelalte pe ambele dimensiuni, deci trebuie sa fie vorba despre unul din cele 2 initiale. Eu l-as alege pe ala care e mai mult lung decat inalt, dar ma gandesc ca ea, cu perceptiile ei de femeie, probabil ar zice ca „ala mare” e ala care e mai mult inalt decat lung, deci actionez impotriva primei mele pareri si ma apuc sa caut in celalalt. Care evident ca se dovedeste ca nu era ala la care se gandise ea.

Si dupa aia ne luam la harta, gen „cum am putut eu sa cred ca ala mai inalt e mai mare, cand ala mai lung este EVIDENT mai mare decat toate celelalte?” Pai simplu, se numeste overthinking din partea mea si ma straduiesc sa scap de chestia asta, fara succes dupa cum se vede. Asta ar fi raspunsul onest, dar nu pot sa i-l dau direct, pentru ca ar insemna sa admit ca am gresit, ceea ce nu se poate intampla atat de usor. Mai intai trebuie facuta nitica teorie. Dar sertarul ala in care am cautat eu e intr-adevar mai mare, daca prin mai mare intelegem ca are volumul mai mare. Deci ce criterii sunt definitive cand stabilesti ca ceva e mare sau mic? Daca ma enervez, pot sa aduc ruleta sa masuram si sa calculam volumele, fir-ar a naibii de treaba. etc etc etc

Deci revenind, eu inca nu am gasit obiectul. Stau si caut si rascolesc si boscorodesc, fir-ar a dracului de viata. Dupa un timp, normal ca aud „l-ai gasit? ce tot faci acolo?”. E si ea pe cale sa se enerveze, pentru ca stie ca nu l-am gasit si nu am curaj sa-i spun ca nu l-am gasit, pentru ca eu sper in secret ca pana la urma o sa-l gasesc sau o sa ma ajute spiridusul casei, care o sa iasa de sub pat si o sa-mi intinda ceea ce caut facandu-mi cu ochiul complice, gen, „hai fraiere, ca te-am scapat eu de data asta, dai si tu o bere de spiridusi”. Numai ca nu iese niciun spiridus, mai mult, cred ca nenorocitul ala e de fapt vinovat pentru ca imi ascunde lucrurile pe care le caut sau le camufleaza printre alte 1,000 de rahaturi.

Asa ca primul meu raspuns este „stai, ca am gasit altceva de facut, era o scama pe covor si o curat sau am gasit din intamplare altceva de care aveam neaparata nevoie saptamana trecuta si l-am cautat atunci o ora (pentru acvariu)”. Dar cu asta nu castig decat un timp limitat, cateva minute maxim. Dupa care sunt nevoit sa ma intorc cu coada intre picioare si sa recunosc deschis ca nu sunt in stare, la 34 de ani, sa aduc un maruntis din camera cealalta, situata la cativa metri de canapea. Si se duce ea si mi-l aduce in 3 secunde, cu naduf, si mi-l baga in nas „uite-l, mama lui de rahat, era chiar aici, la vedere, in fata ta, sub nasul asta patrat al tau, care nu ai fi in stare sa vezi nici macar un camion la 2 metri de tine”.

Si daca avem noroc, lucrurile se opresc aici, stima mea de sine a mai incasat o lovitura, dar asta-i viata, imi va ramane intotdeauna faptul ca sunt frumos si ca in clasa a doispea stiam sa rezolv toate integralele din manualul de matematica. Daca nu avem noroc, mai purtam o vreme discutii tampite despre ce inseamna mare versus mic, aici versus acolo, sus versus jos samd inainte de a accepta amandoi in forurile noastre interioare ca asta e unul din lucrurile care nu pot fi rezolvate usor sau vreodata.

Concluzia nu stiu care este. Daca acceptati cliseele, se zice ca barbatii au atentia ingustata din motive evolutive, pentru ca erau vanatori si cand esti vanator ai nevoie sa te concentrezi pe vanat si sa ignori detaliile, in timp ce femeile si-au dezvoltat un camp mai larg de vedere pentru ca trebuia sa adune ierburi si radacini din jurul pesterii. Asa o fi, desi eu uneori cred ca spiridusul ala de rahat are o problema cu mine si vrea sa ma faca de ras de fiecare data cand poate.

In orice caz, ce-mi doresc eu cu mintea mea de tocilar este o casa complet informatizata in care poti afla in orice moment, de pe telefonul mobil conectat la wi-fi, unde se afla orice obiect printr-un simplu search care-ti returneaza coordonatele in timp si spatiu ale obiectului cautat. Vise.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

23 Responses to Noi, barbatii, suntem vanatori

  1. Consoarta says:

    Bravo, Consortu, foarte funny si adevarat ai zis. Acu te rog sa faci un post si despre cum cauti tu lucrurile tale de care tu ai nevoie si pe care nu le gasesti niciodata, desi stii sigur unde le-ai pus. A, stai ca ar fi exact acelasi post, numa ca la inceput nu te-as ruga eu sa-mi aduci ceva, ca te-ai duce singur!
    Imi place de tine scriitor, iti dau o bere de tocilar diseara!

  2. Onitzza says:

    Daaaa, foarte tare! Eu nu sunt tocilara (no offense), dar imi doresc o asemenea casa… viata ar fi muuuult mai simpla in felul acesta :D

  3. :)))))))))) ….mda….sotul meu Marius, dupa ce ii aduc eu obiectul cu naduf zice inca odata “NU ERA ACOLO UNDE AI ZIS”…asa ca piticu’ ala sadic poa sa ma pupe la Fundeni nene…face misto de noi.

  4. multumesc, multumesc.
    true story :)

  5. Delia says:

    Sigur nu sotul meu a scris postul asta? Hmmm, ca prea pare scena domestica din casa noastra. Stai sa vezi cand o veni copchilul si o sa te trimita soata sa ii aduci body-ul cu capse laterale, un pampers, crema de corp, crema de fundulet, niste pantalonasi cu piciorute, si o sa te intorci cu pampers-ul si o revista:)). Spor la scris!

  6. uglybadbear says:

    uf, been there. aseara :) si alaltaseara. si…

  7. mirceao says:

    hehe, nene L ai scris pentru extrem de multi barbati de pe aceasta planeta :)), numai ca ai facut-o bine..nice work, da-i inainte

  8. Bogdana says:

    si ce te faci cu casa aia in care wifi-u’ gaseste absolut tot, dar curentul e oprit? ca deh, traiesti in Romania :)?
    sau cand spiridusul ala chiar o sa existe in carne si oase peste cateva luni (sic!), si isi va face din ascunderea lucrurilor un scop in viata :) ?
    eu zic ca iti largesti orizonturile… la fel ca si blogul, distractia abia a inceput!

    • daca e oprit curentul nu mi se poate cere sa gasesc lucruri pe intuneric :) sau daca e lumina afara, am alta problema, gen sa repar curentu :)

      • AndreeaG says:

        O minte brici!
        Mi-a placut enorm cap-coada, fiecare cuvintel.

        Se pare ca e lumea plina de Oameni din astia, si al meu iubit sot e la fel, da’ la fel – la fel :D
        el brici (in multe domenii), eu dezordonata, bonus doi purandei marunti care ne umplu viata/streseaza maxim :D
        deci el in minoritate :) dar ne iubim enorm si ne echilibram, asta conteaza.

        Felicitari, felicitari, felicitari! (iti prevad un viitor de aur, in ambele domenii :) )

        PS: ziua Omului meu a trecut deja, dar daca pan’la anu’ in sept, gasesti/inventezi prototipul la casa aia informatizata … dau si eu un bax de bere :D (ca stiu sigur ca alta nevasta/familie nu-si doreste)

        PS2: subscriu la avertismentul cu ingreunarea situatiei incepand … sa zicem cam … peste un an de acum :D (cam cand o sa aveti o strumfita misunand in 4 labe peste tot).

  9. Marius Albu says:

    Da, aprob pozitiv, noi suntem vanatori – culegatori. Stai linistit, cand o sa apara copilul o sa-ti spuna el unde i-a pus mami hainutele cu care trebuie imbracat. Eu asa reusesc cu Mara :)

  10. N-am mai ris asa de mult timp…
    da’ circotesc i io cu 2 cestiuni tehnice :
    -buton RSS (stiu, ai “Notify me of new posts via email.” dar….)
    -buton Like pentru posturi si commenturi (Dailycotocdac gen…)
    In rest,
    Vint bun din pupa si pana ascutita!
    P.S. o nedumerire – talentu’ se ia prin casatorie? :D

    • Multumesc, ma bucur ca ti-a placut. Investighez si implementez chestiile tehnice de care zici, deocamdata nu am descoperit toate secretele wordpress-ului.
      Cat despre talent, eh, e cam prematur, practic mi-a iesit si mie un post, ca nu am mai scris demult si aveam verva. Mai vedem pe la postul 100 cum e cu talentul

  11. Liliana says:

    Ei, cam greu pt mine. De-acum o sa citesc 2 bloguri inainte de culcare. Dar asa aflu sigur ce si cum faceti. Inceputul e promitator, da-i inainte! stept cu interes numarul 100.. Lili, soacra-ta

  12. Zazuza says:

    uof, tipic “honey, where’s the butter?”. dar va iubim, mah, barbatilor, chiar si asa… :D :D

  13. marmota jmechera says:

    Dupa ce am citit colectia de postari pe care ai facut-o pana acum, ma mananca mult sa te rog sa numeri de cate ori recurgi la cuvintele “ma enervez” (or related) in toate textele.
    Si dupa aia mai vezi tu :)

    • De relativ multe ori, daca ma enervez, ce sa fac. Ce crezi ca inseamna asta? ca nu mi-e clar…

      • marmota jmechera says:

        Dintr-un punct de vedere pragmatic: ce castigi si ce pierzi cand te enervezi pentru orice fleac?
        Personalmente, mi se pare ca te irosesti nervos pentru nimicuri, si e pacat. Faceam si eu la fel cu ceva vreme inainte, pana mi s-a atras atentia. Gasesti mai repede flecustetul daca ti se pune pata? Coada de la casa la supermarket trece mai repede daca incep sa ma framant si sa mestec marunt din dinti? Dar daca in loc sa ma las prada valului de nervi cer mai multe detalii? Sau incerc sa imi folosesc intuitia (gen: ma pun in mintea consoartei: unde as lasa de obicei crema de vergeturi dupa ce o folosesc). Sau in timp ce stau la coada, ma intorc spre supermarket si vizualizez rafturile, sa stiu data viitoare: apa minerala, hartia igienica, detergentii in stanga, fructe-legume dreapta.
        Cand te enervezi te simti “usurat” pentru o fractiune de secunda, dupa care incepe sa se acumuleze ca o tensiune in cap, sub frunte, numa placere nu se cheama.
        Mie mi s-a pus o intrebare absolut simpla: ce CASTIGI cand te enervezi? Si am avut o revelatie. De aia ti-am zis-o si tie.
        Nu m-am dezvatat complet de nervi, is departe rau. Dar o fac mult mai rar. Si e chiar amuzant sa ma pun in pielea consortului si sa ma gandesc: sunt consortul, un mare dezordonat, tai o sarma undeva in peretele asta si pe urma nu pun clestele la locul lui in trusa. Deci unde pot gasi clestele de care eu am nevoie acum, cand nu e acasa? Undeva unde o sarma a fost taiata de curand. Acolo nu, acolo nu, aha, chestia aia care il agata de pulover cand trecea pe sub scara, BINGO. Uneori duc amuzamentul mai departe si scriu un biletel pe care i-l las in trusa: “Vrei clestele? Eu stiu unde este, tu mai stii?”

        Nu stiu daca intelegi, de la o vreme ma exprim greu de tot in romana.

        • aha. ei, eu am tot dat-o aici cu enervarile si pentru efectul artistico-umoristic, in realitate insa eu zic ca lucrurile sunt sub control.

          inteleg perfect si ce spui, de fapt chiar recent am discutat cu niste prieteni pe tema controlului reactiilor la emotiile negative si subiectul mi se pare foarte interesant, poate o sa scriu despre asta ca sunt cu adevarat curios in ce masura crede lumea ca asa ceva e posibil (eu cred ca e).

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s