Urasc hypermarket-urile

Inainte ca jumatatea mai buna a familiei sa fie insarcinata, atributiile mele in legatura cu cumparaturile saptamanale erau aproape exclusiv legate de impinsul carutului si caratul plaselor. Trebuie spus ca ma achitam cu brio de ele, pentru ca imi place sa car lucruri (mai fac si eu sport) si pentru ca uneori puteam sa ma urc pe carut si sa-mi fac vant, bagand in sperieti oamenii pasnici veniti la cumparaturi. De cateva luni insa am fost promovat in functia de furnizor principal de alimente pentru gravida si viata mea s-a schimbat intr-o anumita masura.

Intra in scena listele

Cand mergeam amandoi la cumparaturi iar eu eram doar caraus, pentru ca eu nu fac mancare si deci nu era necesar sa tin minte ca trebuie sa cumpar si altceva decat apa, bere si nisip pentru pisica, totul era in regula. Mai faceam o gluma, mai aranjam lucrurile in cos, ma mai uitam la preturile de la plasme si asteptam sa spuna ea ca am terminat, hai la casa. 

Cand insa m-am gasit prima data singur in hypermarket, m-a apucat o usoara anxietate. Mai intai am fost nevoit sa observ ca pe rafturi sunt foarte multe produse. Multe, multe, nici nu va inchipuiti cat de multe. Un munte de produse. Apoi mi-am dat seama ca eu trebuie nu numai sa tin minte ce am de cumparat, dar mai e nevoie sa stiu si de unde sa iau fiecare produs in parte, iar anxietatea mea a crescut.

Si-asa ca mi-am zis ca trebuie sa recurg la liste, ca sa rezolv macar partial problema. Mi-am instalat frumos pe telefon o aplicatie de liste si am zis ca gata, doar bifez acolo ce cumpar si sunt rezolvat. Nu am putut sa o folosesc prea mult pentru ca Ioana face liste pe hartie.

Listele au neajunsuri

Sunt doua probleme cu listele astea. O data ca Ioana, cand face liste, le face in functie de ce se gandeste ea ca ii trebuie pentru un anume fel de mancare, iar dupa cum poate stiti, la mancaruri trebuie diferite lucruri, de la carne la legume, condimente, chestii-balarii, ce stiu eu. Asta inseamna ca lucrurile de pe lista nu sunt grupate dupa tipul lor, care corespunde cu amplasarea in magazin, ci dupa functia pe care o vor indeplini ele in oala, ceea ce pe mine nu ma ajuta cu nimic in a le localiza la fata locului.

A doua problema este ca descrierile din liste sunt inexacte si nu prezinta alternative. De exemplu, intrarea cu numele „branza slaba” de pe lista mea este o descriere inexacta si fara alternative. „Branza de vaci cu grasime 2%, de la firma cutare, ambalata in cutia cutare, localizabila pe raftul al treilea in sensul de intrare in magazin, cam la mijloc” este o descriere acceptabil de exacta, iar o poza cu produsul ar fi o descriere ideala.

Mi-am dezvoltat un algoritm

Intru in magazin si incep sa ma uit pe lista. Incerc sa grupez mental lucrurile de pe lista in functie de amplasamentul lor, dar nu mai sunt nici eu tanar. Nu e ca nu tin minte, pur si simplu dintr-o data am dificultati in a intelege la ce se refera, e ca si cum m-ar fi lovit brusc dislexia, adica citesc literele si cuvintele dar in mintea mea nu se creeaza reprezentarile corespunzatoare ale lucrurilor respective. Citesc „telemea”, stiu sigur ca in mod normal stiu ce este si cum arata telemeaua, dar imi este dificil sa imi creez in creier o reprezentare vizuala pentru telemea, mai ales in corespondenta cu o reprezentare numita  „iaurt”, care sa fie in relatie spatiala una cu alta si care sa fie accesabila cu usurinta.

In fine, o iau la pas si ma gandesc ca improvizez. Asta inseamna ca parcurc cu viteza melcului tot magazinul de la un capat la altul si la fiecare 5 metri recitesc din nou toata lista, apoi ma uit in jur. E greu, dureaza, dar ma descurc. Cand ajung aproape de raionul unde este apa, deja rasuflu usurat, stiu ca nu mai e mult.

Momentul in care ceva incepe sa mearga prost

Nu gasesc un anumit produs. E o intrare noua pe lista si nu prea stiu cum ar trebui sa arate. Ca si la episodul anterior cu adusul lucrurilor din camera cealalta, nu pot fi sigur ca nu-l gasesc pentru ca nu este la raft sau pentru ca nu-l vad eu. Ma mai uit o data. Nu e, domne, nu e. Caut pe cineva ca sa intreb. Nu gasesc. Intreb pe cineva imbracat in rosu si imediat imi dau seama ca nu scrie Cora pe el, e doar un tip imbracat intr-un tricou rosu pe care e scris ceva cu alb. Ma indepartez inainte sa-mi spuna ca sunt idiot. Dau peste altcineva care sigur lucreaza acolo, ca are o matura in mana. Da, lucreaza, dar lucreaza la curatenie. Nu stie.

Sun acasa

– Buna, uite, nu gasesc porcaria asta.

– Pai era acolo, langa raftul ala de unde luam noi uneori chestia cutare.

– Despre care raft zici? Despre ala de langa raftul cu legume din partea dinspre intrare sau despre ala de langa raftul cu salate cam de la mijloc?

– Despre ala de unde am luat noi busuioc odata.

 – Nu vad decat busuioc viu, plantat in giveci – la raftul ala te referi? 

– De cate ori am luat noi busuioc viu plantat in ghiveci, iubitu’ meu? 

– Aha, deci despre celalalt raft e vorba. Nu mai este produsul. Nu mai este la raft.

– Esti sigur?

 – Da, sunt sigur. (aiurea, nu-s sigur de nimic, dar am aflat ca, in calitate de barbat, e mai bine sa te declari sigur si sa gresesti decat sa risti sa pari nesigur doar pentru ca realitatea e complexa si atitudinea ta filosofica fata de viata este sa te feresti pe cat posibil de afirmatiile categorice, care iti osifica gandirea).

– Bine, atunci nu mai lua (stie ca e pericol sa ne enervam amandoi). 

– Bine. Pa.

Dar eu nu pot sa renunt sa mai iau, nu pot, pentru ca nu sunt sigur ca nu exista si pentru ca nu pot trai cu gandul ca nu am luat ceva ce femeia mea gravida voia si poftea doar pentru ca sunt retardat si nu pot fi atent la detalii. Trebuie sa fac un pic de efort,  hai ca se poate, cat de greu poate sa fie sa gasesc un rahat pe un raft?!

Nu exista

Pur si simplu nu gasesc. Incep sa transpir, e al dracului de cald in magazinul asta si este foarte aglomerat. Incep sa urasc pe toata lumea. Tampitii dracului, mai lasati si voi carucioarele alea intr-un loc cand va deplasati doi metri ca sa luati de pe un raft mezelurile alea de cacat, nu e nevoie sa luati si caruciorul cu voi si sa blocati toata circulatia, ca nu stiu daca realizati asta, dar produsele alea din carucior nu sunt inca ale voastre, deci nu e pericol sa vi le fure nimeni, fir-ati ai dracului. Si tu, bai umflatule, dupa ce ca ti-ai umplut caruciorul cu 3 kile de carnati si 7 fleici cu care vei afuma la gratarul tau de cacat un biet copacel maine, cu trei sticle de 2 litri de cola pentru puradei si cu 6 beri si 5 pungi de seminte, mai stai si de 5 minute ca magarul in mijlocul drumului si nu ma lasi sa trec, de parca ai fi singur pe lume.

Pana la urma ma dau batut si sun din nou acasa. Incerc sa pastrez un ton calm, nu e vina ei ca eu sunt nervos. Ii ofer alternative la produsul ala. Mai discutam o vreme despre asta, uneori ii iau altceva in loc, alteori nu. Uneori o mai sun doar inca o data, alteori o mai sun de inca 10 ori, pentru ca nu am gasit mai multe produse, nu doar unul, sau pentru ca nu stiu daca e vorba despre ala in cutie albastra sau despre ala in cutie verde.

Sunt nervos, suntem amandoi nervosi. Si e foarte cald si aglomerat aici, nu stiu daca am mentionat. In fine, renunt, imi bag picioarele, mai am doar coada de la casa si am scapat.

Am terminat

Ma asez la coada si mai arunc un ochi de final pe lista, pentru ca sunt grijuliu si inca nu mi s-a intamplat sa uit sa iau ceva. Merge bine, aia am luat, aia am luat, ar fi bine sa am un pix la mine sa tai de pe lista ce am luat deja, dar niciodata nu am.

Si descopar ca mi-a scapat o chestie. Ok. E in partea ailalta a magazinului, dar e ok, ma duc, o iau si ma intorc, no big deal, sa nu ne enervam.

Si cand ajung acolo, descopar ca produsul ala nu exista la raft. Nu exista pentru ca nu mai este, pentru ca l-au mutat in alta parte saptamana asta sau pentru ca nu pot sa-l gasesc eu pentru ca sunt handicapat?

Si o iau de la capat.

Urasc hypermarket-urile

De ce, de ce nu exista un serviciu din asta online la un pret rezonabil unde poti sa alegi pe net ce vrei sa cumperi si nu, nu sa ti le livreze acasa, e prea mult, doar sa te duci tu la ei sa le ridici de acolo? Pentru ca daca ar exista, nu ai mai fi nevoit sa te plimbi printre rafturile lor interminabile si nu ti s-ar mai lipi de mana diferite porcarii de care nu ai de fapt nevoie, dar pe care le cumperi oricum.

De ce, atunci, nu exista un computer in magazin care sa-ti indice daca produsul pe care il cauti exista, si daca exista, la ce raft se afla saptamana asta? Acelasi raspuns ca la prima intrebare.

Iar daca, doamne fereste, se intampla ca intr-o saptamana sa ma duc in alt hypermarket decat cel in care merg de obicei, unde produsele sunt aranjate cu totul diferit, sunt terminat.

Uite de asta urasc hypermarket-urile.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

25 Responses to Urasc hypermarket-urile

  1. Listele sunt minunate. Asta daca nu le uiti acasa, pe masuta din hol cum fac eu uneori. :) Acum am ajuns la gradul de “perfectionare” la care fac lista in functie de ordinea chestiilor din magazin, insa anul asta Kauflandul la care merg a inchis magazinul doua zile, a remodelat TOT, a mutat TOT si a adaugat, schimbat, sucit si frecat toate produsele. Asa ca eram ca o gaina decapitata. Aici a intervenit salvator Marius, care are un GPS montat in creier si care daca vede odata un amplasament tine minte pe unde tre sa o ia a doua oara. Insa el nu stie nici ce cautam, nici de ce suntem acolo si nici ce e aia “fleica” :). L-am trimis singur la cumparaturi o singura data, dupa ce am nascut. M-a sunat de 20 de ori si a venit acasa cu trei sacose de prostii. Asa ca am renuntat sa ne mai enervam reciproc…el impinge carutul si eu azvarl in el. Asta cand nu il confund cu al altuia si carabanesc produsele mele in carutul unui strain care se uita la mine ca si cand as fi handicapata. De cand am copil e mai usor, carutul meu e ala cu fi-mea infipta in scaunel.

  2. Merat says:

    Am ras cu pofta! :) Auzi, parteneru’ de canasta… da’ draga mea printesa vad ca are muuulte de aflat despre consortul ei de cand cu blogul :D
    Pe mine ma relaxeaza hypermarket-urile. Probabil pt ca inca nu am un job solicitant. Ma plimb, citesc etichete, rar ma abat de la lista. Insa in perioada sarbatorilor…. eee atunci e alta problema. Nu mai am loc sa ma plimb de gospodine!
    Cat despre faptul ca te indreptasei spre un om in tricou rosu cu scris alb pe el crezand ca lucreaza acolo…. =)) I did that, apoi am fost si eu rosie :D

    • da’ de unde, nu afla aproape nimic nou, pentru ca toate lucrurile astea ni se intampla mie si ei, deci le stie. poate afla cate ceva despre procesul de gandire din capul meu, dar acolo stie deja ca functionez diferit si dubios, deci surprize nu pot sa fie, doar mirari mici.

      si eu ma relaxam in magazin, cand eram burlac si cumparam de fiecare data aceleasi 10 produse, o data la 2 saptamani. not anymore.

  3. TEO says:

    Eu stau cu “Vecinul” proaspat iesit din burtica acasa. Consortul e la Carfur, l-am trimis dupa Hipo, pt petele Vecinului de pe body. Se intoarce acasa..”pai si Hipo ?”….”pai nu mai au.Am cautat si am intrebat si un “aranjator de rafturi”….
    Ma gandesc ca nu mai aduc, poate e toxic, imi propun personal sa studiez aceasta problema, ma depasez la Carfur, la raft plin de toate neamurile de CLORRRRR…nu HIPO…nu se mai zice HIPOCLORIT de acum 20 de ani.

  4. Consoarta says:

    Io credeam ca Hipo e ceva produs pentru copii. :D Mda. N-am mai fost de mult prin supermarket.

    • Cris says:

      pentru copii e Hipp, stiai ceva. eu nici nu stiam ca mai exista clor, hipoclorit, acum toate sunt Ace, Vanish… d-astea

  5. Monica says:

    UIte de ce eu, nevasta minunata si premianta ;;) , fac lista de cumparaturi in functie de amplasament. De cum intra in supermarkeat, sa mearga zanul meu asa, fara tinta, si sa i se astearna lucrurile in fata. Oricum, al meu e si mai dezorientat. Mai descopera uneori, cand il loveste excesul de zel, cat costa un borcan de nustiuce, si da sa lesine cand vede pretul…habar nu are de cate ori am aruncat borcanul ala in cos fix sub nasucul lui dragalas si aiurit ;;)
    P.s.: si al meu se da cu caruciorul prin magazin, iar eu ma fac ca nu-l cunosc;;)

  6. Cris says:

    Acum e greu? Acum ti se pare lista lunga? Imi amintesc dupa ce am nascut, se ducea al meu sot la cumparaturi si de 2 ori pe zi, el pana sa ma cunoasca nu intrase in magazin gen niciodata, el locuind cu mama, bunica si sora ca sa intelegi aspectul. De vreo 2 ori a luat alt lapte decat manca copilul, scutece mai mari cu 2 numere, ca de, am uitat sa-i precizez ce numar, crezand ca deja stie…
    Daaaar…. toate in viata se invata..

  7. Noi avem aici acel magazin online, dar nu am voie sa cumpar linistita de acasa…Trebuie sa vin eu dupa 9 ore de munca si sa merg cu mandrul meu la cumparaturi. Si daca nu fac lista, imediat gaseste el unele chestii pe care neaparat trebuie sa le avem. Deci nici altfel nu este mai bine :)

  8. iuliana says:

    mie imi place partea cu ‘datul cu carutul’. activitatea de a cumpara chestii pare prea de oameni mari, asa ca pt a compensa si eu imi fac vant cu carutul sau ma sprijin pe el si sotul impinge carutul :)) ne jucam asa si cand eram cu burtica, dar atunci era ceva mai complicat…

  9. AndreeaG says:

    Deci eu am spus ca iti prevad un viitor de aur ca blogger :)
    Ordonat, argumentat, savuros indiferent de subiect, bravo!
    Si am mai spus ca tu si minunatul meu sot, semanati ca doua picaturi de apa, algoritmul ruuuulz, eu sunt inca invatacel :)
    Avantaju sotului meu este ca a fost antrenat de mic :) mergea singur cu lista la “alimentara”  de cand era chiar prescolar (era foarte dragalas si scapa de multe ori de chestii gen … stat la coada :) ), daaaar a stiut sa ceara detalii nenumarate care i-au usurat treaba (asta vorbim de vremuri mai recente bineinteles).
    Deci sfatul meu este sa lucrati impreuna la un sistem, colaborarea e de baza, Printesa nu are de unde sti (intotdeauna) pe unde sunt produsele in hiper, dar puteti face impreuna lista foarte detaliata, acasa, in liniste, cand poti pune toate intrebarile necesare, cu marci de produse, cifre (pret/gramaj/concentratie/etc), alternative, stelute/cifre care sa specifice gradul de necesitate al produsului, orice crezi tu ca te ajuta. (Eu i-am scris la un momentdat si lungimea si diametrul necesar pt dovlecei :))) )
    Iti va fi din ce in ce mai usor, vei vedea, doar antrenamentul lipseste, potential exista :)
    E musai sa optimizati activitatea pana incepe nebunia de Sarbatori (1, max 5 dec)
    Si sotul meu se “da” cu carutul, el e om responsabil si asezat dar zice ca i-o cer copiii :)) care se afla in carut, amandoi. In schimb nu se abate de la lista nici picat cu ceara, iar sesiunile de shopping impreuna (in 4 adica) sunt foarte scurte “nu e pe lista deci nu exista” :)) dar recunosc, este foarte eficient asa, nici eu nu rezist mai mult de o ora in hipermarket aglomerat si cu copiii dupa noi.
    Nu a accidentat niciodata pe nimeni, cu carutul, si recunosc ca ma atrage si pe mine activitatea dar as prefera sa nu o mai faca, e si genul de om “elefant in magazinul cu cristaluri” (pe cat de calculat si ordonat in unele domenii, pe atat de neindemanatic in altele) deci … zic eu ca teama mea e justificata.
    Si da, ce se intampla acum in Kauflanduri e crima (eu nu-s in Buc dar se pare ca i-a apucat pe toti odata, pe plan national), si nu am inteles de ce nu pun categorii deasupra fiecarui raion, sa sti ce-i acolo, de preferat pana sa te bulucesti sa-l strabati, sau harta la intrare, in loc de toate porcariile de reclame.
    Curaj ! Si rezolvati problema ca e pe termen lung shoppingareala la singular :)

    • scuze, nu am vazut comentariul asta grasos
      da, cum ar fi poti sa ne adunam mai multi barbati impiedicati si sa scriem impreuna un manual de abordare a cumparaturilor la hypermarket sau un manual pentru orice alta activitate casnica gen “spalatul vaselor for dummies”
      :))

  10. Zazuza says:

    mdeci, cu listele, ca sa marchezi ce ai cumparat, rupi usor hartiuta in dreptul intrarii respective. de ex., am luat branza de vaci slaba 2%, tzac! am rupt un pic hartiuta acolo. ah, cat despre gasitul produselor la raft, relax, ni se intampla si noua. azi am cautat malai 10 minute, in fata raftului plin ochi cu malai. Numa ca, din produsul care aici se cheama Mais-Griess (gris de porumb, cum ar veni), eu citeam doar Griess, si nu procesam Mais (porumbu’ adicatelea). ce vrei, am stat trei luni in Romania, mi s-a obisnuit creieru’ ca malaiul e malai si grisu’ gris, iar “malai grisat” se pare ca a fost prea mult ca sa procesez, of.

  11. cris says:

    Uite, site de supermarket care livreaza acasa: pretistet.ro . E un supermarket de pe Mosilor, Gemini sau ceva cam asa. Nu au chiar de toate dar au multe, nu stiu sigur daca livreaza in toate zonele, sunt un pic zapaciti dar sunt draguti si bine intentionati. soferul e un mosulet dragut care face livrarile (nu e o retea mare, e ceva romanesc).

    • Foarte interesant, will check it out, merci.

    • Semidoctul says:

      Uite aici: homemarket.ro, alt hipermarket online. Preţurile sunt un pic pipărate dar deh… ţi le aduce la uşă, ce vrei :)
      Uite, unele nu sunt aşa scumpe; de exemplu tocmai am luat Dr. Pepper de la Mega Image cu 2.99 RON bucata; ăştia îl au la 2.84 RON bucata.
      Dai click, bagi în coş, plăteşti :)

  12. gabriel says:

    Poti sa incerci sa faci o comanda la http://www.realmag.ro
    In felul asta scapi de toate grijile.

  13. Pingback: Sa oprim spirala mortala a cadourilor | VIAŢĂ DE TATĂ

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s