Martirii mancarii (desigur, sunt un porc)

Daca esti dintre cei care pot manca o ciorba, o portie de ceafa de porc cu cartofi prajiti si apoi un tiramisu, toate astea la ora 11 seara in fiecare seara, si sa nu iei deloc in greutate, foarte bine, ne bucuram pentru tine si metabolismul tau rapid, citeste te rog celelalte posturi de pe blogul meu, pentru ca asta de fata este scris pentru martirii mancarii. 

Un martir al mancarii este o persoana care mananca si sufera. Poate nu sufera neaparat pe loc (desi sunt unii care deja in timp ce mananca se simt vinovati), poate nu sufera a doua zi sau toata saptamana, dar pana la urma tot sufera.

Putina matematica: se zice ca totalul caloriilor ingurgitate este riguros egal cu totalul caloriilor arse plus totalul caloriilor depuse (aceasta nu este o ecuatie diferentiala care se rezolva prin metode numerice, ci este o chestiune de aritmetica simpla). In limbaj obisnuit, asta inseamna ca daca mananci si nu consumi, vei lua in greutate, iar corolarul imediat este ca daca vrei sa nu te ingrasi, e suficient sa mananci putine calorii, iar o cale eficienta pentru a realiza obiectivul asta este sa mananci putin. Pare destul de simplu.

Dar ce inseamna sa mananci putin? Eu de exemplu consider ca nu mananc mult (in comparatie cu un porc simpatic, sa zicem). Pe mine mama m-a invatat sa mananc tot din farfurie – asta am invatat, deci asta fac. Eu nu pot sa apreciez daca ceea ce am in farfurie este prea mult sau nu, cat imi pui in fata atat mananc, si in afara de asta am asa un principiu de viata cum ca e pacat sa lasi mancare in farfurie. E pacat pentru ca in lume exista oameni care sufera de foame si mai e pacat pentru ca, daca tot ai platit-o, sa n-o mananci inseamna sa arunci bani pe fereastra, ceea ce nu se face (cumva, in capul meu s-a decis ca nu e ok sa arunci bani pe fereastra lasand mancare in farfurie la restaurant, dar e ok sa-i arunci la veceu si sa te mai si ingrasi in cursul acestui proces).

Adaugati la asta faptul ca, desi nu imi place la nebunie absolut orice mananc, adica nu am orgasme mici de fiecare data cand mananc ceva, totusi inca nu s-a inventat mancarea pe care sa nu o pot manca pentru ca, vezi doamne, nu-mi place sau nu-i buna. Daca nu e stricata, daca nu are mucegai, daca nu miroase samd, atunci e suficient de buna pentru mine. In paranteza fie spus, au existat si instante cand am mancat paine mucegaita, pur si simplu pentru ca nu am observat ca e mucegaita, si mi s-a parut relativ ok, adica nu e ceva ce prefer, dar daca se intampla, asta e, sunt barbat si merge. Intr-o situatie de supravietuire, cred ca as rezista fara probleme mancandu-mi un bocanc, de exemplu, adica nu-s chiar Bear Grylls, dar nu pot sa zic ca nu rezonez cu ce face el acolo. 

Aveti acum background-ul necesar ca sa intelegeti ce mi se intampla in ultimele luni. Noi oricum mergeam la restaurant cel putin o data pe saptamana, pentru ca nevasta trebuie sa scrie in revista despre mancare. In ultima vreme mergem chiar mai des, pentru ca nu mai are chef sa gateasca, she being pregnant and all. Cand nevasta nu era insarcinata, manca foarte putin, comandam pentru amandoi mancare cam cat pentru o persoana mai serioasa si era ok (de paine nu aveam voie sa ma ating).

Acum ea mananca mai mult si deci eu mananc si mai mult. Restrictiile s-au mai relaxat, pentru ca ea mananca lucruri calorice pe care inainte nu le manca si pentru ca s-o fi saturat si ea sa fie paznicul porcului, acasa sau la restaurant. De comandat comandam mai mult decat inainte, pentru ca ea mananca pentru doi. Asta inseamna ca eu am de mancat mai mult ca sa nu ramana lucruri in farfurie (principiul meu de mai sus: Ai terminat? Da incoa’! Daca tot am platit-o…)

Deci m-am ingrasat. Si sufar. Dar nu sufar pentru ca nu mai am greutatea de top model care m-a consacrat, in definitiv greutatea e doar un numar si sunt, inca, relativ departe de a-mi pune sanatatea in pericol (cred). Sufar pentru ca nu ma mai incap hainele, mama lor de haine, de asta sufar si ma enervez si-mi promit ca „de luni o sa fac ceva in privinta asta, fir-ar sa fie”.

Incerc cat pot sa ma conving ca m-am ingrasat pentru ca sunt solidar cu nevasta si pentru ca nu vreau sa o fac sa se simta nicio secunda aiurea pentru ca ea a luat in greutate si eu nu, dar undeva in spatele creierului meu o voce enervanta imi spune ca m-am ingrasat pentru ca sunt un porc lipsit de autocontrol.

Nu-mi fac mari probleme, totusi, pentru ca imi plac porcii. Sunt ca si mine, mananca tot din farfurie, apoi se uita la tine cu ochi binevoitori, flutura gales din genele lungi si daca ii scarpini pe burta, se intind pe o parte si suspina. Traisca porcul, zic, fie el si martir.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

24 Responses to Martirii mancarii (desigur, sunt un porc)

  1. Of…cat de bine inteleg…mai ales dupa masa de ieri…unde am mancat probabil de trei ori cantitatea de mancare pe care o mananc in mod normal, da’ ce dracu’ sa ii fac daca era asa bunaaaaaaaaaaa…

  2. Consoarta says:

    Offtopic: Tu n-ai gene lungi…
    Ontopic: Aha! Deci recunosti! Si spui la toata lumea! Numa cind iti zic eo sa mai lasi naibii codrul ala de piine mi-o bagi pe-aia cu “ai mah ca ma roade stomacu, am NEVOIE de carbohidrati…”
    Oh well, cind o sa atingem suta fiecare, dam o petrecere cu meniu dietetic!

  3. Zazuza says:

    auzi, daca iti zic sa compensezi prin sport, ma injuri? hai nu ma injura te rog :D! ca si mie imi place sa mananc, dar asud din greu la sport. nu de alta, dar prefer sa imi scutur suncile cu niste fitness pentru ca apoi sa ma pot bucura fara regrete de o bucata maaare de tort cu ciocolata, hipermegaterracaloric! da.

    • Zazuza says:

      ps: in apararea mea, locuiesc la Viena. aci la fiecare colt e o tentatie. si uite asa am aflat eu de ce austriecilor le place sportul: ca sa poata manca in liniste cate un carnat si o bucata de Sachertorte la fiecare colt de strada :D :D

    • tu ai impresia ca eu nu stiu ce trebuie sa fac pentru a controla greutatea?! chiar saptamana trecuta mi-am anulat abonamentul la sala de sport, nu din cauza ca nu-mi place sala, ci din cauza ca nu ma duc! :)

      • Zazuza says:

        hihihi, of, sigur ca stii, credeam doar ca ai uitat, na, ca ai multe pe cap in perioada asta, gen sarmalute, ciorbite… d-astea :D :D :D

    • Nuschu says:

      Zazuza, sala e pentru oameni carora le place sala :D. Mie, uneia, nu-mi place deloc, in afara cazului in care e vorba de a practica, efectiv, un sport (sa dau cu racheta, sa joc volei, chiar si fotbal).
      Sa ma duc la sala mi se pare la fel de plictisitor si anevoios cu a sta la rand la Carrefour :D.

      • Zazuza says:

        io n-am zis sala. am zis sport. eu nici macar nu ma duc la sala, fac fitness acasa. nu mai intru in detalii ca cine stie daca nu cumva chiar o sa ma injure careva pana la final :))).

        • Zazuza says:

          auzi, domnul printes, da’ acuma pe bune, lasand poantele, sa stii ca din pozele afisate de doamna printesa cu voi doi, nu prea pare ca ai avea de ce te plange la capitolul invelis exterior… acu’ nu ca sa incurajez pe mai departe consumul excesiv de bunatati, dar zau, nu prea pari rotunjor…

          • pai pozele alea nu sunt de ieri, ultimele sunt de acum cateva luni, iar eu zic aici despre evolutii mai recente. si-apoi, desi inca nu sunt grav de gras, eu ma cunosc bine si stiu unde duce mancatul asta si cat de repede se poate ajunge acolo :)
            mai multe detalii nu dau :)

  4. Consoarta says:

    Zazuzo, unde ai vazut tu porci la sala de fitness? Aia stau numa cu nasu-n cartofi si cu burta la scarpinat. Ocazional se duc la serviciu, dar numai ca sa mai manince ceva si-acolo.

  5. :) says:

    M-am amuzat copios:))))))))))))

    “Eu nu pot sa apreciez daca ceea ce am in farfurie este prea mult sau nu, cat imi pui in fata atat mananc, si in afara de asta am asa un principiu de viata cum ca e pacat sa lasi mancare in farfurie. ” – foarte adevarat, we all blame our mothers and grandmothers for this!!! Este un principiu asimilat in subconstientul multora dintre noi, chiar daca incercam sa il renegam acum la maturitate…it will always be there, lurking in the back of our minds:)

  6. DianaM says:

    Sotul meu se indoapa in fiecare seara si apoi se supara pe mine ca l-am lasat sa manance prea mult :)) Cand pune prea multe sunculite pe burtica si nu mai incape in haine, face abdomene si flotari vreo 2 saptamani si rezolva problema.
    Eu, in schimb, am adoptat alta tactica pentru a nu investi in fiecare sezon in garderoba: hainele de toamna/iarna/primavara mi le iau mai lejere cu un numar, in ideea ca iarna devin ceva mai rotunjoara :D (nu se cade ca o doamna sa recunoasca franc ca devine o purcica dar in alte cuvinte cam asta se intampla, mai ales ca sportul nu prea imi e prieten)
    Offtopic: scrii la fel de frumos ca printesa ta. Mi-e drag sa va citesc.

    • multumesc si simpatizez cu sotul tau :)
      eu nu am reusit niciodata sa fac abdomene timp de 2 saptamani si nici macar sa slabesc mergand la sala, de fapt.

      • DianaM says:

        Sa nu mai spui la nimeni dar nici eu n-am reusit vreodata sa slabesc facand sport. Principalul motiv este ca nu am reusit sa ma tin de sala mai mult de 2 saptamani.
        Totusi, dupa ce va veni cel mai mic si dragalas membru al familiei, e foarte posibil sa slabesti din motive ca: nopti nedormite, mancat pe apucate, plimbari lungi cu caruciorul, jucat cu buburuza etc. Si hai sa zicem ca vei avea cel mai cuminte si linistit copil din lume … de vizitele din ce in ce mai dese la hypermarketuri nu vei scapa :))

  7. Consoarta says:

    La o privire oarecum detasata a textului si raspunsurilor la comentariile de mai sus, un lucru sare in ochi: te-ai resemnat deja cu conditia de porc grasun martir. Ti-e clar ca nu ai solutii, stii ca o sa te tot ingrasi, nu te poti opri din mincat (dintr-un duium de motive, toate perfect de inteles), tot ce mai putem face e, cred eu, sa porti cit mai des trening (nu ca sa faci miscare, doamne fereste, ci ca sa nu te stringa) si sa aruncam cintarul.

  8. Azi e luni ! Si maine. Si poimaine. Si raspoimaine. Si…sa continuii ? :))

  9. pifuneata says:

    Liviu poti gandi asa, sa-ti injumatatesti garderoba, adica dn doua haine, iti faci una (glumescȘ)) Nu mai fi e drastic. Toti avem mici escapade culinare, din cand in cand…Plus ca, important este sa fii sanatos…

  10. Monica says:

    Hazbandul din dotare mi se plange sistematic ca, de cand s-a insurat (cu Moi ;;) ) s-a ingrasat. Adica e vina mea ca-i gatesc. Am incercat sa ii mai servesc si o supa de legume sunt nasucul dragalas, niet…”fataaa, nu mai faci si tu un ostropel”…mmmmfac, ce sa fac…
    si apoi, cat timp nu deveniti pufosi, like really pufosi, un pic de carnita nu strica:P

  11. en route says:

    la capitolul asta nu pari cu nimic deosebit de orice gagica proaspat maritata. a slabit sa intre in rochie, dupa care poa’sa ia proportii ca a pus laba pe EL si are si poze s-o dovedeasca. keep eating your way into non existence :P pustoaicele oricum nu te mai au in raza vizuala. halal vanator!

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s