Pupatul bine temperat

De-abia daca inclinam din cap cand trecem unul pe langa altul in drum spre baie sau spre bucatarie, nu am schimbat niciodata mai mult de cateva platitudini cand ne-am pomenit impreuna in lift, seara la plecare, in general vietile noastre se desfasoara la mii de ani lumina departare chiar daca fizic impartim un spatiu relativ limitat timp de 8 ore pe zi, si totusi, pentru ca este ziua ta, deodata, pleosc!, trebuie sa ne pupam.

Pentru mine, pupatul chiar si pe obraji este o chestie destul de intima. Imi face placere sa ma pup cu rudele si cu prietenii apropiati, adica in general cu oameni pe care as vrea de exemplu sa ii si strang in brate, nu numai sa-i pup, dar cam aici se termina apetitul meu pentru pupat. Si-asa mi-a luat un timp destul de indelungat ca sa ma pot pupa firesc cu prietenii, fara sa stau teapan si fara sa le dau un cap in gura sau fara sa le bag macar rama de la ochelari in ochi. De asemenea, nu am nimic impotriva sa ma pup cu cunostinte, adica de exemplu nevasta se pupa cu o persoana si imediat dupa aia persoana aia se uita la mine si o vad ca se intreaba “ce sa fac acum, sa il pup si pe ursul asta desi niciodata nu zice nimic, sau sa nu-l pup?” Imi pare rau ca pun oamenii in asemenea situatii indecise, zic doar ca nu am nimic impotriva nici sa ma pupe si pe mine, nici sa nu ma pupe, adica sper ca nimeni nu o se simta prost ca s-a pupat cu nevasta dar nu si cu mine. E ok oricum ar fi cand vine vorba de cunostinte, doar ca nu o sa initiez eu treaba asta. Cum eu ma pup cu nevasta, cum ei se pupa cu ea si cum pupatul cred ca este tranzitiv, pot sa ma pup si eu cu ei.

Nu, ce vreau sa zic aici este ca simplul faptul ca sunt coleg de serviciu cu cineva nu este un motiv suficient sa il las sa intre in spatiul meu personal ca sa ne lasam saliva pe obraji, reciproc.

Mai ales ca de cele mai multe ori nici nu ne pupam de fapt, doar sarutam aerul din spatele urechilor. Ce este aiureala asta si de unde a aparut, ma intreb eu? De ce se simt obligati oameni altfel straini sa se pupe unii cu altii, cand e clar ca de fapt nici unul, nici altul, nu-si doresc neaparat asta? Doar asa, ca sa parem prietenosi unul cu altul? Dar putem sa ne felicitam si fara sa ne tuguim ipocrit buzele, nu?! E o chestie asa, ca trebuie sa ne pupam la ocazii care cel putin pentru mine nu inseamna nimic?

Sunt in situatia complet ridicola in care numarul oamenilor cu care m-am pupat la serviciu este mai mare decat numarul oamenilor cu care am vorbit sau carora le cunosc numele la serviciu. E simplu: lucrez aici de cativa ani, m-am pupat cu majoritatea oamenilor cel putin o data sau de doua ori pe an (la ziua lor si la a mea), dar cu multi dintre acesti oameni nu am schimbat mai mult de 2-3 vorbe. Eu vreau sa fiu scos in oras inainte sa ma pup cu cineva, asa mi se pare mie normal, deci ce se intampla aici nu e in regula deloc.

Dar asta nu e totul. Am observat ca si baietii se pupa intre ei la zilele de nastere sau la onomastice sau cu ocazia altor evenimente la scarbici care sunt caracterizate de faptul ca dai niste bani pentru o persoana cu care nu ai nicio treaba, in speranta ca o sa-ti scoti banii aia mancand ceva la ziua lui/ei. Am fost destul de socat cand am observat ca obiceiul asta e destul de popular. Cum e posibil sa se pupe intre ei doi barbati care nu sunt rude?! Ce e poponareala asta, doamne iarta-ma?! Ce, suntem mafioti, sa ne pupam ca aia prin filme?! Sau suntem rusi?! Macar daca ar fi beti, dar nu, ei se pupa pe bune. La multi ani, tsok! tsok! Si eu ma uit „like, what the fuck is wrong with you, people?”

Haios este faptul ca barbatii aia care sunt mai homofobi, aia se pupa mai abitir, cel putin asa mi se pare mie. Ii aud vorbind destul de urat despre homosexualitate cand vine vorba, si totusi cu prima ocazie isi infig buzele (sau poate si limbile) in obrajii (sau poate si in urechile) altor barbati, si toata lumea considera ca asta e ok, nu vede nimeni nicio contradictie aici. Serios, am ajuns sa fiu nevoit sa declar, inainte de a strange mana unui barbat sarbatorit, ca eu nu pup barbati. O pun asa, sub forma de gluma gay, cum se mai face intre baieti, dar adevarul este ca mi se pare complet inacceptabil sa fac asa ceva. In paranteza fie spus, mie mi se pare ca tot barbatii aia pupaciosi si homofobi sunt exact aia care dupa ce se imbata la teambuilding-uri incep sa se dezbrace pana la brau si sa danseze lasciv cu alti colegi barbati, asa in gluma, vezi doamne… ca tot vorbeam de sexualitate reprimata pe undeva.

In fine, m-am decis, asa nu se mai poate. Nu ma mai pup cu nimeni care intra in categoria persoanelor de la serviciu cu care nu am vorbit nimic cu sens niciodata. O strangere de mana si o urare de la multi ani ar trebui sa fie suficienta, iar cand vine de vorba de pupat o sa zic ca sotia e insarcinata si mi-e teama sa nu iau vreun microb ceva. O sa fac toate astea ca sa nu par ciudat, ca totusi nu pot sa-i spun omului de ziua lui „stii, nu exista niciun motiv ca sa ne pupam acum, e complet absurd si adevarul este ca-mi face si un pic greata chestia asta”. Nu pot sa spun asta, deci mai bine ii sugerez indirect sarbatoritului ca pare bolnav, deci nu ma pup de teama sa nu iau ceva microbi de la el/ea. Sa vedem ce-o sa mai iasa si din asta.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi. Bookmark the permalink.

33 Responses to Pupatul bine temperat

  1. marmota jmechera says:

    Stii ca locuiesc in Franta, de patru ani de acum. Si ca francezii se pupa ca nebunii, cand se intalnesc, fie ca ii stii, fie ca ii vezi pentru prima oara si ca nu ai sa ii mai vezi niciodata peste 30 de minute.
    Pe la inceputuri intindeam mana cand intalneam pe cineva nou; pana mi-a zis bretonul ca asa ceva nu se face, ca aici se pupa… Si in Bretagne nu e oricum, ci de patru ori!!! TZOC TZOC TZOC TZOC!
    E oribil.
    Desigur, pup cu placere pe soacra-mea, care e ca o adevarata mama pentru mine. Pup cu drag nepotii, cumnata. Hai, dau un pupic si prietenilor lui, chit ca de cate ori ma vad, nu se abtine nici unul sa intrebe de marimea sutienului meu.
    Dar e o corvoada cand de exemplu te duci la un fest noz. E un banchet de noapte, cu minim 60 de persoane, stau toti in jurul meselor, asezati pe banci lungi de lemn. Neaparat trebuie sa treci pe la fiecare si sa tzoc tzoci pe toti.
    Mi-am dat seama ca e important sa nu sari peste etapa asta, ascultand barfele madamelor – despre alte persoane, care erau nedelicate si faceau cu mana sau simulau un pupic colectiv in directia tuturor. Ce mi-au auzit urechile….

    Inchipuie-ti fetele oamenilor astia, pe care nu ii cunosti si cu care cel mai probabil nici nu ai sa vorbesti candva. Unii sunt moshnegei de 80 de ani, cu vene sparte de sange in obraji. Babute care miros acru. Copii bucalati, cu buze umede. Nu-s toti asa, dar e suficient unul, ca sa imi taie apetitul.

    Eu ca eu, caut sa ma fofilez. Dar inchipuie-ti ca mamele isi cearta copiii si ii obliga sa pupe la gramada toate fetzele astea intzepacioase si neplacute de straini. Ca tipa in gura mare “copil prost crescut” daca bietul pui de om uita sau se revolta si nu are chef sa treaca din om in om, sarind peste banchete, ca sa mozoleasca niste necunoscuti.

    Ce poti sa faci? vad doar doua optiuni. Accepti resemnat, ca sa ai pace si integrare sociala. Sau iesi din tipar. De vreun an, cam de cand mi s-a cam pus pata, nu ma mai pup la gramada. Ridic glasul si spun tuturor “un bisou pour tout le monde”. Intind mana inainte sa se aplece pupatorul spre mine. Daca aud sau simt comentarii, ma arunc fara jena cu motive gen “viroza”, “herpes” (da!) sau, cel mai fun, “religie”. Le zic ca ortodocshii nu se pupa in perioade de post, habar nu au daca e adevarat au ba.

    Simt ca pentru integrarea mea nu e o chestie tocmai favorabila, dar I don’t give a rat’s ass anymore.

    Chestia este insa ca: daca ar fi sa ma intalnesc cu voi, robo si printesa, mi-ar veni spontan sa va pup :D

    • aoleu, e horror ce zici tu, nu stiu ce-as face daca ar fi cutuma sa ma pup cu oameni la gramada, cred ca mi-as desena si eu cate un herpes pe fiecare buza :))
      iarasi, nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa fii o femeie cu sani mari si sa fii nevoita sa-i lipesti de o multime de necunoscuti pe care trebuie sa-i pupi doar pentru ca asa e obiceiul.
      deci se poate si mai rau, te compatimesc sincer :)))

    • Nuschu says:

      LIKE, LIKE, LIKE, la faza cu ortodocsii nu se pupa in post :-))! Mama, ce-mi place!

  2. Annemarie says:

    Nici eu n-am prea inteles de unde avalansa de afectiune la serviciu; eu am zis de la inceput ca “I have a no-touch policy”. Am fost totusi fortata de circumstante sa ma pup cu unii colegi anul trecut, inainte de sarbatori, ca se aruncau buze tuguiate in stanga si-n dreapta. M-am simtit aiurea dupa; adica deh, m-a injurat un an si astepta sa ma intorc sa-mi infinga cutitu-n spate, si acum o arde cu spiritul Craciunului si “sa fim mai buni”?
    Eu spun sa ai grija si in perioada respectiva, nu numai la zile de nastere & co. ;)

    • da, intotdeauna intampin cu anxietate perioada sarbatorilor la serviciu din cauza pupaturilor. bine, am reusit sa-mi creez asa o imagine de om neprietenos si deci lumea nu se prea ofera sa ma pupe, dar nu reusesc sa scap intotdeauna.

  3. Zazuza says:

    mie mi-e frica pur si simplu de pupatul asta excesiv. in plus, am se pare, o problema de coordonare, intotdeauna vreau sa incep de pe obrazul (se pare) gresit, deci se lasa cu capete in gura sau si mai horror pericol de pupat pe gura cu diversi. bleaaaaaaaaaah!

  4. de departe says:

    Scrii foarte bine, in alta maniera decat “consoarta”, care si ea scrie foarte bine. Tocmai de aceea e o placere sa va pot citi acum pe amandoi. Dupa parerea mea, tu scrii “chirurgical”, ea scrie cu relaxarea celui care are privirea de ansamblu si poate nu mai conteaza chiar toate detaliile. Amandoi aveti un umor sanatos si de calitate, al tau e mai sec-sobru-negru-englezesc, al ei e colorat ca toata fiinta ei. Sunteti o combinatie tare reusita! :)

    Si pentru ca tot am comentat off-topic fara sa anunt, inchei off-off-topic cu o intrebare: de ce ai ales o fotografie atat de deprimanta in header-ul blogului? M-a cam zdruncinat la retina si la simtire, cand am vazut alaturarea titlului blogului, descrierii din dreapta sus si a fotografiei. Parca nu merg impreuna….

    • multumim, era pe undeva si normal sa scriem diferit, we being different persons and all :)))
      asa e, ea e o pata de culoare si de viata, eu sunt o pata de negru. care nu face decat sa scoata si mai bine in evidenta culorile ei (nevasta, se aude, am facut o metafora dragalasa despre noi). ea este un cantec, eu sunt o bufnitura. ea este un fluture gratios, eu un bolovan gratios. samd.

      dar sunt uimit sa aflu ca poza e deprimanta. chiar asa e? posibil sa nu vad eu asta pt ca este un crop dintr-o poza care imi place mult si care cu siguranta nu e deprimanta.
      uite daca mai treci pe aici diseara o sa-ti arat poza originala.

      mie imi place f mult crop-ul pe care l-am pus aici, mi se pare frumos, are si mizerie, si reflectie, si apa (eu iubesc apa) si indecizie in prezenta anotimpului, si pet-ul ala care e ca gandacul pe cearsaf din Secretary (un pic de murdarie este neaparat necesara) si uite ca desi nu l-am ales constient, vad acum ca ma reprezinta f bine…. ceea ce ups, chiar inseamna ca e deprimant!
      :))))

      • de departe says:

        Nu ma intelege gresit, poza e foarte “pe sufletul meu”, ca sa zic asa. Pe mine nu ma deprima (mai mult decat sunt, haha!), dar uite ca si tu, atentionat din afara, ii mai descoperi si alt mesaj. Cum spuneam, m-a frapat alaturarea “Viata de tata” – “Blog de om in curs de a deveni tata si de a deveni faimos” – Poza “sumbra”, cu ceva mizerie si balta statuta care reflecta doua garduri vechi de lemn.

        Pe de alta parte, avand acum si explicatia ta, cum ca o astfel de poza te reprezinta si de ce, trebuie sa spun ca iti respect autenticitatea. Cum ii comentam si “consoartei” la un moment dat, prea e plin internetul de falsuri. Despre ea stiam deja ca e autentica.

        O seara linistita si comfortabila, ca pantecul unei mame pentru puiul ei va doresc….cel putin unul (mai degraba, una) dintre voi trei stie despre ce vorbesc. Nu-i asa, Sofia? :)

  5. :))) Credeam ca numai eu sunt nebuna…cand eram mai tanara si ma durea la basheti de “politete” si venea cate una d-asta cu “hai sa te pup!” eu intrebam din reflex “da de ce?” Si mai horror imi e cand imi ia cate un “gentleman” mana si mi-o linge. Tot reflexul ma face sa vreau sa mi-o sterg imediat de curul blugilor, ca o mare doamna ce ma aflu. Ca sa nu mai zic ca eu intentionez sa dau mana cu el iar el mi-o zmulge gratios din umar ca sa mi-o pupe…daca mai are si mustata e clar ca o sa imi vina sa vars.
    Azi pe scaunul stomatologului care avea nasul la fix 2 cm de al meu ma intrebam ce e mai oribil: sa te pupe lume straina sau sa stea un om strain cu mainile in gura ta si cu botu’ in botu’ tau…nu m-am putut decide.
    Cand eram copil si ma pupau unii adulti…ma stergeam cu maneca si in secunda urmatoare auzeam cum mi se face observatie ca “nu e frumos”. Mereu ma gandeam de ce oare o fi frumos sa invadezi spatiul intim al unui om insa nu e frumos sa iti stergi senzatia de bale straine de pe tine.
    Iar eu, sa fim bine intelesi, sunt o pupacioasa. Mare de tot. Insa cu aia pe care ii iubesc, cu prietenii apropiati sau rudele (cele pe care le suport, ca pe alealalte…).

    • da, am intrebat si eu de cateva ori “de ce sa ma pupi” si nu a fost bine, a trebuit sa ma las pagubas.
      ma mai scoate maxim din sarite cand imi spun la telefon “te pup” persoane despre care stiu sigur ca nu m-ar pupa.
      cred ca la un moment dat cineva mi-a spus chiar “te pupic” in loc de ramas bun si din cauza asta nu am mai vorbit dupa aia cu ea (nu era nimic sexual, o fosta colega)
      trebuie sa tragem o linie cu pupaturile astea, e timpul.

  6. AndreeaG says:

    Aia cu “scarbiciul” mi-a placut foarte tare, subscriu :)
    Asa cum subscriu si la anti-pupat, hai sa facem o coalitie, suntem destui pe aici, sa se dea un fel de lege anti “hartuire pupacioasa” :)
    Mie mai ales cu unele rude nu-mi place sa ma pup, remember “tantiile de la tara” care ne pupa ca niste ventuze, asa cu foc, de doua-trei ori pe an, cand ne prind … cred ca toti avem cateva … dar macar ele nu sunt prefacute, asa sunt ele, chiar se bucura.
    Si eu m-am intrebat ce-i cu poza dar am zis ca nu e politicos sa intreb :) pana nu ne cunosteam mai bine cel putin :)
    Deci ce-i cu poza? am inteles eu ca esti ursuletul sobru si pata de negru dar recunosc ca si mie mi se pare dizgratioasa :)
    nu am prea priceput din start conceptul cu “flori de mucigai” asa ca …
    So … concluzii: treaba cu Franta m-a oripilat pe termen lung (ce or castiga oamenii aia din faptul ca isi educa copiii sa piarda atata timp cu pupaturi impersonale!?!)
    si Alexandra ruuuulz, ai un fel de a le spune mai doamna :)
    Gata, v-am pupat! :))))

  7. dar uitati poza originala, e una din cele mai bune poze ale mele, ce aveti cu eaaaaaa

    • AndreeaG says:

      Mda … este de-a dreptul, pur si simplu … extraordinara :)
      Muuuuuuch better decat crop-ul :)
      Ma uit de 10 min la ea …
      Mmmmmmmmmmmmmirobolant! :)
      Ti-as putea da repede vreo 5 exemple de opere de arta (de pe site-ul Printesei, de unde alt-undeva?), dar nu stiu care dintre voi le-a facut asa ca … :)
      Daca tie-ti place … iar noua ne place de tine, deci avem incredere :)

  8. de departe says:

    Poza e intr-adevar buna, nimic de zis. Da’ tu ai ales sa cropuiesti partea intunecoasa si mizera, n-ai cropuit ceva varf de ..poarta (?!) cu sipci si tencuiala sienna cu tigle caramizii pe fond de cer albastru cu norisori. Deci, ce ne spune noua asta? Haha!

    Lasand gluma la o parte, eu aveam la un moment dat ca desktop background o poza cu un apus de soare superb, in ceata, pozat printre pietrele de mormant paraginite ale unui vechi cimitir celtic. Era o fotografie intr-adevar superba, chiar nu avea nimic macabru, eu cand o priveam parca ma transpunea in alta lume, undeva in Irlanda anilor de mult apusi. Pentru mine era o opera de arta fotografica. Nu pot sa-ti spun ce intrebari am auzit de la cei care au vazut poza pe monitor: esti satanista, te ocupi cu magie, ai treaba cu vrajitoria, ai ganduri de sinucidere?!
    !!?WTF?!!

  9. Sara says:

    Eu nu stiu cum sa-mi gestionez dorinta imperioasa de a-mi sterge obrazul imediat ce am fost pupata, la fel cum ma gasesc in niste imposibilitati geometrice atunci cand si doritorul de pupat e tot ochelarist. Se lasa invariabil cu zdrang zdrang si fleoshc fleoshc :)

  10. Nuschu says:

    Cat de fain e cand te pupi cu d-aia transpirati, haaa?! Matusi-mea si varu-meu sunt din astia. Varu-meu se pupa ca, na, e varu-meu, am copilarit impreuna and all, desi nu cred ca bufneste de chef de pupat, cum si eu as sari relaxata peste faza asta. Matusi-mea, insa, e fanul numarul unu al pupatului (fanii numarul zero fiind familia sotului :D), nu rateaza o ocazie. Noroc ca nu ne vedem decat de 2-3 ori pe an.
    P-ailalti, pe fanii zero, ii fentez ramanand in urma cand mergem pe undeva pe unde-s si ei. Trece rafala pupaturilor, oamenii se aseaza la locurile lor si ramane un fel de “Da, las’ ca ne pupam la plecare”. Cand ma sui repede in masina, dupa un zambet fermectaor! Sau intru-n casa, dupa caz :-)).
    Iar la serviciu, oamenii-s generally ursi, sunt politicosi, par prietenosi, da-s retrasi si n-avem prietenii deloc, ca atare, le zambesc larg si le urez la multi ani. Si ei mie. De Sarbatori de uram cele bune de la distanta, in drum spre usa, deci suntem in siguranta toti.

  11. Bogdana says:

    E prima data cand cotrobai pe la tine pe aici. Chiar de la “intrare” mi-a atras atentia si mie poza, am incercat sa ii gasesc o explicatie, nu i-am gasit si m-am multumit cu “asa vrea omu'” da’ acum cinstit vorbind, e pesimista-urat caci exista si pesimist-frumos :)
    Trecand peste asta insa, ma bucur ca am gasit blogul, mi s-a parut savuros textul cu pupatu’ ;)

  12. Andrada says:

    Eu zic sa fii multumit ca nu traiest intr-o tara d-aia in care lumea se pupa de trei ori…

  13. Miruna says:

    Se pupa se pupa.. si de 3 ori. Minunatul meu coleg de birou – Mancator de ceapa si usturoi, pe numele lui mic- pupa de trei ori. Una dintre fericirile faptului ca ma aflu in concediu de ingrijire pui mic este ca anul asta nu va mai trebui sa pup 250 de oameni la “pomul de Craciun”. Sunt manager de resurse umane si in fiecare an dau cadourile de Craciun… deci primesc drept recunostinta 500 de tzoncuri.. Anul trecut cand eram insarcinata am primit si o ditamai viroza pentru ca nu mai eram asa de agila si nu mi-a reusit eschiva cu toti.

    • Dar tu, manager de resurse umane, esti unul din vinovatii pentru cultura corporatista ipocrita care spune ca la scarbici suntem o mare familie, deci sa ne pupam
      :-)))

      • Miruna says:

        Neaaaaa, am mostenit-o impreuna cu cei 200 de mamuti :)) Cand m-am angajat acolo deja ranjea din tronul ei. Mie mi s-a dus buhul ca sunt rea si nu ma pup pentru ca am avut nesimtirea sa spun unor domni venerabili ca eu nu suport sa imi pupe mana. Ba chiar le-am spus.. stiti nu m-am spalat pe maini!!! Si crede-ma ca asta cu balositul mainilor intr-un sarut languros este mai “placuta” decat tzucatul pe dupa urechi.
        Oricum a functionat, acum doar imi strang mana si se uita cu jind doar doar las mana moale si printr-un procedeu de arte martiale ar putea-o duce la gura :))
        Cu pupatul de zile festive mai avem de lucrat, pentru mine functioneaza in 80% din cazuri varianta cu “nuuu, sunt racitaaa rauuuuuu”.
        Succes!

        • Interesant, nu stiam ca se mai pupa mana doamnelor in ziua de azi; mie imi place, mi se pare un gest cavaleresc – fara bale, desigur.

          • Mira N. says:

            Se mai practica. Mie in general mi s-a intamplat in situatii in care mesajul transmis a fost de “respect”. Si bineinteles, fara bale.

  14. Mirandolina says:

    Vad ca a comentat marmota deja. Eu completez, ca am stat in Franta 10 ani. Lasa la o sarbatoare. Eu lucram la un ziar, intr-o redactie. In FIECARE dimineata cand veneam la munca trebuia sa ii pup pe TOTI colegii. TOTI, fara exceptie. Acela era salutul. Daca nu, erai considerat orgolios, nasol, etc. Si Doamne fereste sa uiti pe cine ai pupat si pe cine nu… incidente diplomatice ieseau….

  15. Letitia C. says:

    Faceti ‘revolutia pupatului’? ma intreb cum o sa se cheme, cu atata imaginatie pe aici :)))) Mie-mi place sa ma pup, desi nu in toate ocaziile, evit oricand acel pupat ipocrit, in spatele caruia se vede “las’ ca te aranjez eu”. Dar mi se pare un gest social placut. si n-am nicio problema sa ma pup cu cei 150 de colegi de serviciu :)

  16. Ionut says:

    Deci nu te mai pupi cu cei cu care nu vorbesti des.
    Dar celorlalti le mai dai o sansa …. ? :)
    Dar daca e ziua unei colege mai ok (ca sa nu zic “buna”) … atunci ce facem?

  17. ioana says:

    pe mine ma amuza teribil cand se strang colegii sa dea cadou’ si canta “la multi ani” da’ asa de zici ca isi dau duhu’. e penibil.

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s