Zece la suta din ciorba

Dex-ul listeaza in dreptul cuvantului „bacsis” urmatoarea explicatie: „Suma de bani data, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal, pentru a castiga bunavointa sau protectia cuiva.” Iar in dreptul cuvantului „ciubuc”, pe urmatoarea: 3. Fig. (Fam.) Avantaj sau castig ilicit” (in afara de sensul denotativ de pipa cu teava lunga).

Ambele sunt, la origine, cuvinte turcesti, ceea ce ne duce cu gandul la anumite obiceiuri balcanice si ambele au componenta asta fie de plata in plus, necuvenita, fie chiar de plata ilicita (de altfel, in limbaj obisnuit, bacsis-ului i se spune „spaga”).  

Vreau sa spun foarte clar ca nu am o opinie definitiva in legatura cu lasatul bacsisului si ca de multe ori las si eu. Cel mai usor las cand e vorba de taxi sau de frizer, in primul caz pentru ca mi se pare meschin sa cer un rest care este mai mare de 3 lei si in al doilea caz pentru ca am un fel de fetis cu frizeritele, adica tunsul este asa, o experienta in sine pentru mine, este experienta care mi se pare cel mai aproape de mersul la curve, lucru pe care nu l-am facut niciodata si deci nu stiu cum este (nu, nici nu sunt curios altfel decat la modul teoretic… hmm, oare exista ceva numit „interes teoretic pentru curve”?!… hai sa o las asa cum a picat).

La restaurant insa nu imi vine usor, de cele mai multe ori, sa las ceva semnificativ in plus peste nota. Iarasi, nu am probleme sa nu cer rest cativa lei, dar 10% din nota, indiferent de valoarea notei, mi se pare discutabil. Mi s-ar parea mult mai clar daca obiceiul ar fi sa lasi pe post de bacsis o suma fixa, in definitiv daca eu comand un fel de mancare mai scump chelnerul ala munceste la fel de mult ca si pentru un fel de mancare mai ieftin.

Dar inca nu am un raspuns clar la intrebarea „de ce se obisnuieste sa se lase bacsis la restaurant?”.

Eu consider ca in pretul mancarii sunt incluse toate costurile, inclusiv alea cu salariile chelnerilor. Sigur, este probabil ca multi patroni de localuri isi platesc mai putin chelnerii tocmai pentru ca stiu ca ei castiga din bacsis, deci sa nu-i lasi ceva acolo chelnerului inseamna sa-l privezi de o suma de bani pe care el a contat atunci cand si-a negociat salariul. In regula, dar asta nu poate fi un motiv pentru care eu trebuie sa las bacsis, pentru ca este un argument circular: daca nu s-ar lasa bacsis, nimeni nu s-ar baza pe el, deci nu ar fi nevoie sa lasi bacsis, ca salariile chelnerilor ar fi mai mari; in schimb, situatia actuala este ca trebuie sa lasi bacsis pentru ca chelnerii conteaza pe el, deci cu alte cuvinte trebuie sa las bacsis pentru ca se lasa bacsis.

Mult mai onesta mi se pare practica aia pe care am vazut-o prin alte tari, cu bacsisul trecut pe nota si in suma fixa. De asemenea, cred ca as prefera sa platesc un pic mai mult pentru mancare dar sa nu existe obiceiul de a lasa bacsis.

Cand se cumpara orice altceva in afara de unele servicii, nu se obisnuieste sa se lase ceva in plus. Cum ar fi sa cumpar o cola de la magazinul din colt si sa las 10% din pret pentru ca vanzatorul a luat-o din frigider si mi-a pus-o in fata, pe tejghea?! Ar fi ciudat.

Mai exista ideea cum ca plata asta suplimentara (nu-i spun bacsis ca are o conotatie negativa) este meritata de chelner pentru ca a fost dragut si simpatic si te-a servit rapid si a facut o gluma. Stati un pic oameni buni, adica eu ar trebui sa-l platesc pe chelner ca sa nu fie mojic cu mine?! Imi pare rau, eu cred ca in pretul mancarii este inclus si un comportament decent al celui care o serveste. Eu nu vreau ca un chelner sa faca nimic in plus decat sa-mi aduca mancarea la timp si sa nu mi-o toarne in poala. Daca insa, prin prezenta lui, face ceva care ma face sa ma simt bine, adica imi imbunatateste semnificativ experienta mancatului, atunci da, cred ca merita sa-i las ceva in plus, ca mi-a fost simpatic si mi-a adus un plus de buna-dispozitie sau de altceva bun. Dar daca acel chelner s-a comportat doar corect si decent, eu nu cred ca trebuie sa-l platesc pentru asta.

Deci problema este ca se lasa bacsis oricand, chiar si cand chelnerul a fost doar ok, si problema si mai mare este ca se lasa chiar si atunci cand chelnerul nu s-a comportat cum te astepti sa se comporte. Iar asta nu face decat sa incurajeze comportamentul ala nesimtit si in continuare, ceea ce este complet gresit. Nu cred ca e ok sa lasi bacsis oricand si oricum se comporta chelnerul, sau daca nu a fost buna mancarea, pentru ca in felul asta nu mai poti face diferenta intre un serviciu bun, unul foarte bun si unul prost.

Sigur, toata discutia asta nu mi s-ar aplica mie daca nu as fi un zgarie-branza. Dar pentru ca zgarcenia mea e mai mare decat rusinea de a nu lasa bacsis, iata ca astazi scriu despre asta. Oricum, mie mi se pare inacceptabil sa-mi fie rusine ca nu am lasat bacsis la restaurant. Da, sunt zgarcit, care e problema. Sunt banii mei pe care i-am muncit si de care nu pot sa ma despart asa usor. Este ceva reprobabil in treaba asta? Daca este, eu nu-l vad. Zgarcenia devine maladie sufleteasca doar atunci cand din cauza ei iti refuzi lucruri pe care le doresti mult, adica atunci cand pui banul mai presus de propriile tale dorinte, de viata ta. Eu sunt departe de situatia aia, eu cred ca banii exista ca sa fie cheltuiti, chiar si pe capricii, pentru ca uneori aceste capricii fac viata mai bogata.

Unii oameni lasa bacsis pentru ca vor sa lase celor din jur impresia ca sunt generosi sau ca au bani multi (sau poate chiar sunt generosi sau chiar au multi bani). Eu nici nu am bani multi, nici nu am simtit vreodata nevoia sa las pe cineva sa creada ca am bani multi, iar pe nevasta am cucerit-o intr-o prima faza cu scrisul, nu cu generozitatea. Iar acum cred ca ea intelege si accepta intr-o oarecare masura faptul ca zgarcenia mea actioneaza in favoarea bugetului familiei, de care se ocupa intr-o masura mai mare subsemnatul (adica eu sunt ala care intreaba „dar chiar avem nevoie de chestia asta?” mai des).

Una peste alta, as lasa bacsis cu inima mai usoara daca as gasi un argument valabil pentru asta. Faptul ca „asa se obisnuieste” sau „ca sa aiba si amaratul ala ceva” sau „ca e rusine sa nu lasi” nu mi se par argumente valabile.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi. Bookmark the permalink.

8 Responses to Zece la suta din ciorba

  1. Ah…ca bine zici…ma enerveaza teribil asta cu zece la suta la ciorba si aia de la spitale. Romanul are domnule MANIA spagii…multi dau spaga celor care se poarta urat, ca sa ii faca sa se poarte frumos. WTF? Daca vita se poarta urat, eu o RECOMPENSEZ? Si dupa aia daca imi zambeste eu sunt fericit ca i-am cumparat un zambet? Nu nene…nici mie nu imi da nimeni 10 la suta cand imi fac jobul. Si cred ca nici tie. Si eu dau tot asa…numai daca totul a fost f ok, si nu 10 la suta, ca daca ma duc cu inca 4-5 oameni la masa si lasam 300 sau 400 de lei acolo…o spaga de 30 sau 40 de lei mi se pare aberant…Sa facem un calcul…daca acel chelner scoate din spagi 50 de lei pe zi…si lucreaza 25 de zile intr-o luna…castiga 1250 de lei. Eu stiu multa lume pentru care asta e un salariu intreg pe o luna de munca. Si care mai dau si taxe la stat pentru banii astia. Asa ca ma scuzati insa nu pot sa ii plang de mila bietului chelner care pariez ca face mai multi bani decat multe alte categorii sociale din tara asta. Si sunt totusi niste bani ilegali. Dar nici asta nu ii pasioneaza pe romani…corectitiudinea…

  2. Catalin says:

    poti sa privesti cei 10% ca pe un bonus de performanta. E adevarat insa ca nu-l plateste angajatorul, il platesti tu. Daca vrei.
    Eu nu las nici 5 bani daca ospatarul nu si-a facut treaba.
    Oricum, mi se pare mai invaziv sa mi se treaca bacsisul pe nota.

  3. Cat says:

    “Mult mai onesta mi se pare practica aia pe care am vazut-o prin alte tari, cu bacsisul trecut pe nota si in suma fixa.” – Zici tu ca e onesta ? E acelasi lucru, doar ca nu ai sansa de a refuza :). Apropo, ‘prin alte tari […] bacsisul trecut pe nota’ este de 12.5%. Iar daca nu vrei sa-l ‘lasi’, trebuie sa le spui (mai ales daca platesti cu card), iar daca faci asta te conduc pana la usa si te intreaba in gura mare ce a fost in neregula, de stie tot restaurantul ca ‘esti zgarcit’ (chestie patita de o cunostinta).

    De ce se lasa bacsis ? Initial se lasa pentru a recompensa chelnerul/ospatarul pentru serviciile de calitate prestate. Se obisnuia ca acesta sa fie amabil, zambitor (chiar sa glumeasca cu clientii vechi – in restaurantele italiene, spre exemplu, se obisnuieste ca patronul sa vina si sa salute personal fiecare persoana [ a se citi ‘masa’]), stilat in restaurantele cu pretentii, sa se comporte (serveasca) ireprosabil, etc… Se mai obisnuieste a se lasa bacsis atunci cand mancarea a fost foarte buna – sunt restaurante unde bucatarul poate fi chemat si felicitat (sau i se poate reprosa) pentru ca, de obicei, bacsisul se imparte cu bucatarii.
    Iar daca ceva nu te-a multumit, ‘prin alte tari’ nu se lasa bacsis. Acesta este semnul ca ceva te-a deranjat. Am colegi care nu lasa bacsis peste ‘rotunjire’ in mod normal.

    Imi cer scuze pentru randurile care urmeaza.

    Mai nou, in societatea romaneasca se lasa bacsis ‘pentru ca asa se obisnuieste’. Ce inseamna asta mai exact:
    1. Te gandesti la cel ce va fi servit dupa ce pleci. Daca il superi pe chelner, poate ii scapa si o palma dupa ceafa; trebuie sa ne gandim la aproapele nostru, nu ? Daca intr-o zi suntem noi ‘cel de dupa’ ????? Asa ca mai bine toata lumea lasa => ‘asa se obisnuieste’
    2. Te gandesti ca poate mai mananci acolo. Spre exemplu, lucrezi la Sema Park si ai doar 3 locuri unde poti manca la pranz. Oare vrei sa risti sa te tina minte si sa iti asezoneze mancarea cu … sa zicem ‘diverse’ ?

  4. de fapt cred ca in loc de “mai onest” am vrut sa zic “mai usor de acceptat de catre mine, psihologic vorbind”; adica stiu ca este o suprataxa de x% de la inceput, deci stiu cat ma costa masa, si calculez ca si cum pretul ar fi direct egal cu suma care include si bacsisul.

    deci din ce spui tu eu inteleg ca bacsisul asta nu e un fel de mita, ci e direct mita! :)))
    tind sa fiu de acord, sincer vorbind. bun asa, sa platim in continuare chelnerii ca sa nu ne scuipe in mancare.

    • Cat says:

      Chiar tu ai spus-o: sunt obiceiuri provenite de la turci pe care le-am insusit cu brio, noi fiind mult timp sub dominatie turca (dominatie, nu ocupatie). Asa era modul in care mergeau treburile la ei; din pacate, noi inca folosim aceste metode dupa cateva sute de ani :(.
      Si, ca o divagatie: in vest mita se numeste ‘comision’ [pt servicii], iar diferenta fata de mita neaosa, diferenta care o face insa si ‘legala’, este plata taxelor. Nu este o gluma si nici o parere proprie. Cred ca ati auzit de firmele de lobby; scopul lor este de a castiga bunavointa diverselor persoane aflate in puncte cheie. Chiar crede cineva ca o persoana care, pe langa agenda proprie, mai are si puncte de pe agendele sustinatorilor si-ar schimba parerile sau ar acorda timp unor grupari care au teluri de multe ori opuse? Intr-o societate in care cuvantul de ordine e ‘CAPITALism’ ? ‘Ajutorul’ se obtine cu bani, sub nenumarate forme: mese la restaurante scumpe, invitatii la F1 (cu toate cheltuielile incluse), prezentari/traininguri tinute in Bora Bora (cu toate cheltuielile incluse), dar, mai ales, prin cererea unor servicii de consultanta platite cu sume enorme. De unde stiu ? Lucrez pe la diverse banci (da, ofer servicii platite scump – sic :)) si al 2-lea training pe care il faci dupa ce ajungi la ei este cel de combaterea fraudei, unde se explica pe indelete ce constituie mita si ce nu. Anul acesta s-a redus nivelul maxim al cadourilor ce pot fi primite si a fost o mare de indignare caci invitatiile la turneul de la Wimbledon au trebuit refuzate. Si ghici ce ? Niciun director (din cei pe care ii stiu eu) nu cumparase vre-un bilet, desi cam toti se duceau an de an…

  5. de taxe am uitat – intr-adevar ar trebui impozate si veniturile astea, deci mai bine sa fie pe nota. evident, daca la noi ar fi pe nota, bacsis-ul nu ar mai fi 10%, ci 10% plus impozitul :)) ca asa-i la noi, impozitul pe venit il suporta cumparatorul, nu cel care face venitul

    dar cadourile astea de care zici, nu erau limitate deja la 100-150 de euro?
    intreb pt ca un bilet la wimbledon costa mai mult, cred. adica eu pe unde m-am lovit de treaba asta cu cadourile (corporate environments), stiu ca erau de max 100 de euro de mult timp – 5-10 ani.
    aparent, in City nu se aplica regula asta?!
    :)

    • Cat says:

      Da, erau limitate, dar a scazut limta mult (sub 100 lire). Iar un bilet la Wimbledon prin sferturi/optimi se incadra. Acum doar cele la meciurile de inceput mai pot fi oferite, dar nu sunt suficient de interesante pentru a face un cadou.
      Apropo, sunt cateva chestii interesante: spre exemplu, nu poti accepta un bilet de avion sau o camera la hotel daca depaseste suma maxima. Dar poti accepta invitatii (incluzand transportul/cazarea) atata timp cat gazda este prezenta. Daca gazda nu [mai] poate fi prezenta, esti obligat sa refuzi, chiar daca asta e o schimbare de ultim moment ! Insa nu este foarte bine determinat cand/cat poti accepta asa ceva – trebuie sa ceri aprobare scrisa de la un departament specializat care va evalua situatia.

  6. lucian says:

    sper sa faci multi bani cu blogul asta! macar de un 5 % acolo.

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s