Sa oprim spirala mortala a cadourilor

Cel mai misto cadou pe care l-am facut cuiva s-a intamplat acum fix 3 ani, de Craciun, pe cand de-abia imi cunoscusem jumatatea mai buna. Pe vremea aia, tag line-ul de pe blogul ei frumos era ceva de genul „imi place sa gust, sa miros, sa dansez, sa visez, sa iubesc” si inca ceva ce nu-mi mai amintesc, iar eu, intr-o clipa de revelatie genuina, mi-am dat seama ca ar fi foarte adecvat sa-i fac un cadou tematic. Asa ca i-am cumparat cate o chestie pentru fiecare din lucrurile alea, respectiv ceva de mancare, ceva de mirosit, un cd cu Edit Piaf (La Vie en Rose a fost un mare hit pe vremea aia pentru noi 2) si asa mai departe, iar pentru „imi place sa iubesc” m-am prezentat pe mine pe post de cadou. Toata treaba a iesit atat de bine, incat mi-au dat lacrimile de emotie, adica m-am impresionat eu pe mine insumi, ceea ce nu se intampla prea des. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor a aratat ca si ei i-a placut.

Evident, cand faci un cadou foarte fain intr-un an, in anul urmator iti pui problema „cum depasesc cadoul de anul trecut la capitolul mistosenie?” Ca orice barbat (poate om) cu rezerve limitate de imaginatie, am recurs in trecut la rezolvarea cea mai la indemana a acestei probleme, adica la cadouri mai scumpe sau mai multe.

Intai, sa va spun ca in luna decembrie sunt nascute cele 3 femei pe care le iubesc cel mai mult pe lumea asta, adica (in ordine aleatoare) sotia, mama si sora. Cu alte cuvinte trebuie sa cumpar 3 cadouri de zi de nastere plus cadouri de Craciun pentru toata lumea, ceea ce face in total cam 10 cadouri, adica mai precis spus cadouri pentru 10 ocazii (3 zile de nastere si 7 craciunuri). Pentru cineva ca mine, care uraste hypermarket-urile si cumparaturile in general, asta nu-i o treaba usoara, mai alesc ca la capitolul „idei de cadouri” nu stau grozav tot timpul. Adica uneori mi se intampla sa am o idee de cadou misto, insa nu astept pana la Craciun sau pana la ziua de nastere, ci il ofer atunci, pe loc, ca nu am rabdare sa astept cateva luni sa vad cum persoana respectiva se bucura.

Deci inca de la inceputul lunii noiembrie eu incep sa ma stresez in legatura cu cadourile (alegere plus corvoada de a umbla dupa ele). Cam asta e momentul din an in care ma bucur ca nu am (multi) prieteni apropiati, ca daca ar trebui sa mai cumpar si cadouri pentru ei, nu stiu cum m-as descurca. Prost, probabil. De fapt, dupa ce trec sarbatorile sunt atat de relaxat cu cadourile, incat bietul tata, care e nascut in iunie, primeste de la mine un cadou de ziua lui o data cam la fiecare 5 ani.

Dar sa revin la chestiunea initiala, si anume cum faci anul asta un cadou mai misto decat cel de anul trecut, care a fost deja foarte misto. Ei, nu zic ca e presiune exterioara aici, adica nimeni din cei apropiati nu pretinde un cadou mai misto decat anul trecut, asta-i doar asa, o presiune auto indusa, de catre mine mie insumi. Suntem oameni relaxati la cap si nimeni nu cere cadouri, dar tot am ideea aia, cum ca mi-ar placea sa surprind si sa-i bucur pe oamenii dragi, mai mult decat anul trecut daca se poate. La fel, cel care primeste un cadou foarte misto intr-un an, se gandeste probabil ca in anul urmator ar fi dragut sa faca si el un cadou care sa-l bucure foarte mult pe celalalt, la fel cum i s-a intamplat si lui.

Deci rezolvarea simpla a acestei probleme este: fie mai scump, fie mai multe cadouri. Probabil asta e motivul pentru care acum doi ani si anul trecut intre mine si sotia mea, de exemplu, s-au schimbat, in medie, cam 7-8 cadouri per ocazie (si eu sunt nascut in decembrie, cine-i nascut in decembrieeeeeee etc etc). Atat de multe cadouri am avut sa ne dam unii altora si familiei, incat jur ca nu au incaput in portbagaj (noi caram cadourile cu noi pentru ca petrecem Craciunul acasa la parinti, in alte orase). Pe langa ca au fost multe, au fost si cadouri nu dintre cele mai utile, adica de exemplu eu i-am cumparat ei niste sedinte de masaj din care, dupa un an, au ramas nefolosite cam jumatate, desi chiar si mama-soacra a beneficat de ele, iar ea mi-a cumparat mie o periuta de dinti electrica, care desi imi place foarte mult, nu stiu cum naiba se face ca ramane nefolosita saptamani intregi.

Dupa mine, un cadou misto trebuie sa fie un lucru pe care destinatarul si-l doreste, dar fie nu si-l permite, fie si-l permite la modul absolut dar considera ca este un capriciu prea mare ca sa merite banii. Sau ceva la care nu s-a gandit ca i-ar face placere. E ceva „nice to have”, cu alte cuvinte, e un lucru fara de care poti trai dar cu care viata e un pic mai frumoasa.

Chestia e ca nu intotdeauna e usor de identificat asemenea lucruri tot timpul in preajma zilelor de nastere sau a sarbatorilor, si-atunci ce poti sa faci? Poti sa-ti intrebi nevasta, ca bolovanul, inca din iulie, ceva de genul „sa consideram situatia absolut ipotetica in care cineva ar vrea sa-ti faca un cadou si nu ar avea idei…. ce i-ai spune ca e un cadou potrivit pentru tine in perioada asta?” Sau poti sa cumperi un voucher sau sa dai banii in plic, ceea ce spune foarte clar ca nu ai nici idei si nici chef sa cauti sau sa te gandesti la cadouri, motiv pentru care ai ales varianta cea mai simpla si mai urata din lume.

Sigur, mai exista ideea aia pe care o aud uneori, si anume ca e foarte frumos sa faci (adica sa confectionezi) tu un cadou pentru cineva. Hai sa fim seriosi: am facut o data un tort pentru Ioana, dar in afara de asta, nu vad cum as putea sa confectionez eu cadouri pentru 10 ocazii. Ce sa fac, sa crosetez o pereche de ciorapi? Sa construiesc ceva mic, din lemn sau din plastilina? De zece ori pe an? Nu e o solutie la indemana, sa recunastem.

Sa oprim spirala mortala a cadourilor, zic.

Avand in vedere si luand in considerare cele de mai sus, la inceputul lunii noiembrie curent am avut o discutie deschisa cu sotia din dotare pe tema asta si am stabilit amandoi ca incepand de anul asta introducem o suma maxima pentru cadouri si un numar maxim recomandat de cadouri per ocazie. Sigur, daca cineva identifica un cadou nemaipomenit care iese din suma, este bun primit, nu e interzis, dar daca nu, atunci functioneaza cele 2 principii de mai sus.

Urmare a acestiei discutii, anul asta am terminat de cumparat toate cadourile in aproximativ 2 saptamani, inca de la inceputul lunii decembrie. A fost mult mai putina bataie de cap ca in anii anteriori si acum am asa, un sentiment de bine si de relaxare, astept cu placere imbuibarea regulamentara din fiecare an pe care noi romanasii o numim Sarbatori.  Sarbatori fericiti si cadouri nestresante va urez si voo.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi, Viata de tata. Bookmark the permalink.

13 Responses to Sa oprim spirala mortala a cadourilor

  1. Quiz says:

    dupa cum am promis m-am intors si iar am ceva de spus chiar! (ce coincidenta)
    sunt de acord cu tine.. si plusez…
    sa vezi ce mijto e cand pe langa Craciunul “majoritarilor” mai sunt si 2 sarbatori “minoritare”, recte Bayram (Kurban Bayram si Ramadan Bayram).
    inchipuie-ti Decembrie al tau X 3..
    asa ca vb noastra romaneasca .. “hai sa ne bucuram ca pt alte e si mai rau” :)

  2. Sa stii ca nu esti singurul pe lume cu probleme din astea… :)

    Si chestia cu presiunea interioara sa depasesti cadoul din anul precedent am rezolvat-o asa. Cand nu am o idee mult mai buna ca anul trecut, pur si simplu ma limitez la ceva micut si asa…simplu :)
    Dar oricum , eu sunt cea care cauta, confectioneaza si cumpara cadouri, tot timpul anului… Exclus este doar preietenul meu. Are absolut tot. Cea ce isi doreste , isi cumpara singur, inainte sa rosteasca ca iar place aia sau aia…si prin urmare nu are nevoie de NIMIC. Uite asta este situatie critica :) Dar ma scot si Craciunul asta…. Primeste un pluovar calduros.
    In cele din urma, gestul conteaza, sau ?

    P.S.: Alti nu au cu mine problema asta…Am o lista de dorinte, lunga cat o biblioteca :)

    • Da, imi plac oamenii care fac liste de cadouri potentiale, ca usureaza viata celor din jur, uneori considerabil :-) bine, unele persoane considera ca daca fac liste din astea se diminueaza surpriza, dar orisicat, e o solutie.

  3. marmota jmechera says:

    Va urez o iarna frumoasa si va pup din toate mustatile pisicesti de pe la mine de aici!
    Si apropo de “astept cu placere imbuibarea regulamentara din fiecare an pe care noi romanasii o numim Sarbatori”, crede-ma, la francezi e la fel, haleala e o chestie universala.

  4. en route says:

    nu meriti sa primesti nici o scobitoare folosita! cadourile nu s-au inventat ca sa fii tu stresat si sa ai despre ce scrie pe blog si faptul ca ai gasit un algoritm pt ceva ce consideri o corvoada nu face decat sa demonstreze ca esti meschin. daca nu ai ce darui, daca nu tii neaparat sa faci surprize, daca nu te bucuri de bucuria celui care primeste fara sa rasufli usurat ca s-a terminat momentul “stresant” si poti sa treci la “imbuibarea regulamentara…stai nemiscat. nu face nimic, te rog.

    • Da, cu siguranta sunt singurul care e stresat uneori de cadouri, nimeni altcineva pe lumea asta nu mai este… Si evident, asta insramna ca sunt meschin. Ok. Te rog sa nu mai citesti pe aici, bine?

  5. Jocul orb says:

    Stresat nu este egal meschin. Chiar cred ca pe cat esti mai atasat de o persoana sau dornic sa nu dai gres pe atat este mai dificil de ales un cadou care sa se ridice la inaltimea propriilor asteptari (nu ale destinatarului). Apoi sigur ca sunt ani grasi si slabi si in functie de cat castigam, si in functie de cat suntem de relaxati astfel incat mintea sa ne zburde si sa vina cu idei… Da, e o spirala dificila… Un singur lucru mai merita spus: cateodata poti sa iei un cadou pe care l-ati stabilit impreuna si sa adaugi un petit quelque chose inspirat, ieftin si emotionant care va face surpriza si diferenta

  6. tzipi says:

    Nu inteleg de ce atata stres. E mult mai simplu sa le dai o suma de bani cadou, si fiecare isi cumpara exact ce ii va placea. Asta, daca tii neaparat sa faci cadouri. Noi nu ne facem cadouri, ca ni se pare stupid, cu atat mai mult cu cat se fac la momente impuse de societate ( zile de nastere, sarbatori, etc. ).
    Daca vreau sa-mi cumpar ceva, imi cumpar si gata : n-am nevoie de o zi speciala pentru asta.

    • E corect ce spui si va admir pt ca duceti un principiu pana la ultimele consecinte. Doar ca pt mine e placut sa primesc si sa ofer cadouri iar eventualul stres nu e atat de mare incat sa ma faca sa vreau sa elimin complet cadourile.

  7. Andrada says:

    Tzipi eu sunt ACEA persoana care uraste sa primeasca bani (chiar daca, privind la rece, sunt mai utili) si iubeste sa primeasca cadouri. Si asta cu momentele impuse de societate mi se pare putin prea mult… :). Sigur, daca avem o problema atat de mare cu societatea putem inventa alte ocazii, sau ,,non ocazii”, putem face cadouri random, dar este atat de frumos sa primesti si sa daruiesti… Ptiu, unde am mai auzit asta? :))) (glumesc). Asadar, atata vreme cat exista oameni ca mine (ca exista, aia e, nu ne poti extermina) si oamenii astia ca mine sunt si iubiti de altii, institutia cadoului cu tot ce presupune ea va dainui. Deci de aia luam cadouri in loc sa dam bani.

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s