Vineri, prolix

Acum, cand toata suflarea romanistica asteapta cu sufletul la gura sa inceapa Vocea Romaniei, m-am trezit sa scriu si eu la blog. Pana una alta, la proteve se da despre oameni carora le-a plesnit ficatul de grasime sau alcool, chip luminos. Drumurile sunt bune caci nu ninge. Ba din contra, este foarte mult soare. Nu stiu ce sa zic. Vacanta, in ordine, cateva zile,  dupa care inapoi la munca, sa traim, anul nou cu multe probleme vine, dar suntem sanatosi. Drum lung dar nu foarte lung deoarece am vorbit mult si a trecut repede. Centura purtata, ah, sa-mi amintesc sa comand centura din aia pentru gravide. Multe bagaje, ca de obicei. De ce asa, nu inteleg (pentru ca-mi este mai simplu sa pun mai multe haine la gramada, decat sa stau sa ma gandesc daca intr-adevar am nevoie de toate – am masina, nu le car in spate, imi permit – uite exemplu despre cum confortul amorteste gandirea). Bun. 

Prima oprire, la bunici, mancare. Friptura, carnati, varza murata (nu a fost buna). “‘Nici nu am ajuns acasa si ne-am si imbuibat, haha”. Pupaturi. Dar in general bun. Ce poti sa faci acasa, de sarbatori? Putine optiuni. Nici la tv nu m-am uitat mult. Sa mai facem o cumparatura, un uscator de rufe, o masa de calcat noua, un ibric. Mama o sa se bucure. Alt drum, mai scurt, insorit, curbe domoale. Ochelari de soare Police, ochelari de soare Polaroid, dar rupti. Se tine cu mana de burta, eu o privesc pe furis si-o iubesc pe furis. Sa tin mainile pe volan, da, am inteles. Decat doua maini in partea de jos a volanului, mai bine una, dar pusa bine, la ora 9 jumate. Poti roti 270 de grade, e important. Conduc prudent, dar foarte prudent, am uitat ca vreodata am condus altfel, presupun ca in curand nu o sa ma  mai enerveze niciun bizon in trafic. Acasa. Acasa e… asa, greu de definit. Foarte dor de tata, ca nu vorbim mai deloc la telefon. Dar nici altfel. Dar mi-e foarte drag. Cadouri, multe, prea multe. Combinari de 7 luate cel putin cate 2, cate cadouri? Cum dormim? Gravida are prioritate. Dormim. Ma trezesc la 03:25. Ma trezesc la sapte, ma trezesc la opt, bat clopotele, bate toaca, sunt ateu. Ma gandesc: ce am facut, cum am reusit sa am atata frumusete in viata mea? Probabil noroc, atat. Sa am brate mai lungi, sa le tin tot timpul in jurul lor, al amandurora. Este o ea (o fetita) sau este un el (un copil/ fat)? Nu e clar, dar toata lumea intreaba daca “s-a trezit”, cand de fapt vrem sa intrebam “a miscat?” Pentru ca panica e molipsitoare, da stiu, nu pot sa fac nimic. Trece. Alti bunici, pe care nu vreau sa-i vad. Oamenii ar trebui sa-si asume felul in care au trait. Sper ca la batranete sa-mi amintesc sa nu-mi fie mila de mine insumi niciun moment (e cumva lipsit de demnitate). Da, cavou, dar la modul haios. Moartea e si ea parte din viata, la fel ca cerul senin. Dormim, ne trezim, parul, piciorul, spatele, perna de gravida. Atat de mult, ii spun, de data asta e evident ca mi-as da viata pentru tine. Iti amintesti? Acum fix 3 ani stateam pe balcon si m-am hotarat sa te cer. Ramas bun. Data viitoare cand ne vedem, … Multe bagaje. Soare. Sarmalele, care s-au terminat foarte repede, dar am comandat altele. Must din beci. Butoi, furtun in sticla, cu apa, sa iasa dioxidul.

Vineri dupa amiaza, cam pe la patru, cand inca esti la birou, faci o pauza si te gandesti ca exact atunci este momentul cel mai frumos al weekend-ului, pentru ca placerea anticiparii este maxima. Nimic din weekend nu s-a consumat, el este in intregime inaintea ta. Sambata dimineata deja o parte din weekend a trecut, mai ales daca te-ai trezit tarziu, iar duminica seara e mai rau decat luni. Deci ca vineri. Asa ma simt de cateva saptamani incoace. Totul este bine, totul este in ordine, tot ce e mai frumos e cu totul inaintea mea si nu am consumat nimic din el, nici nopti nedormite, nici urlete, nici colici, nici. Mie nici macar rau nu-mi este, desi nu ma dau inapoi de la mancat. Am tot drumul inainte. Si m-am gandit sa consemnez.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

3 Responses to Vineri, prolix

  1. Imi plac posturi din astea cu franturi de ganduri ! Keep it on :)

  2. Cristina says:

    Frumos si datator de stare frumoasa :)
    Scrie mai des, neaparat!

  3. da, iezac ca Alina, imi place stilul in frinturi de ginduri si de fraze, care te provoaca la mai multa gindire si mai multa atentie la citit :))
    “Tineo (legat :-p!) tot asa!”
    Serios, tine-te de stilul asta, dar nu scrie decit cind ai chef, nu intra in spirala timpului/frecventei, da?

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s