Robo-metru: The Help, We need to talk about Kevin si Carnage

Zilele astea o sa scriu si despre altceva in afara de filme, ca se termina trimestrul doi, dar nu deocamdata, mai ales ca asta am facut noi in serile din ultimele saptamani, ne-am uitat la filme, na, ce sa fac, asa e viata de tata zilele astea.

Am vazut The Help mai demult si am uitat sa scriu despre el, asa ca revin acum si zic ca filmul e bine jucat, dar am urmatoarele probleme cu el:

  1. pe nimeni nu intereseaza, bai americanilor, cand faceti voi un film despre cat de naspa a fost discriminerea rasiala dar ce bine ca acum nu mai este (acum sunteti fanatici cu corectitudinea politica, in schimb); pur si simplu nu ma intereseaza ca voi ati fost cretini si credeati ca e nevoie de toalete separate pentru negri, dar acum v-ati desteptat (cu forta); au mai fost si altii cretini cu altele dar tac dracului din gura;
  2. discriminarea rasiala care a existat acolo nu a fost o joaca, nu a fost o gluma; deci, daca faci un film despre asta (sau scrii o carte), trebuie sa tratezi tema serios, cu respect pentru aia care au fost opresati, nu sa faci un film in urma caruia spalatii pe creier (albi) sa se simta bine la final in sensul ca da, discriminarea era naspa, dar uite, au existat si albi care erau oameni de omenie; e jignitor la adresa negrilor care au suferit vai de capul lor si, in afara de asta, nobody gives a fuck; cum ar fi sa se faca un feel good movie despre nazism sau despre gulag? (nu, daca va vine in cap la La vita e bella, ala nu este un feel good movie, e multa drama acolo si e un fel de Miorita, adica schimbam ceva rau in ceva frumos (moartea in nunta, gen), oricum si la ala m-am plictisit)

Robo-metru: plictisitor, pentru ca e mult prea lung, si un pic iritant, pentru cele de mai sus

We need to talk about Kevin este, iarasi, un film in care Tilda Swinton joaca foarte bine. Din pacate, este un film enervant si inutil. Daca nu stiti despre ce e vorba, va zic eu ca e vorba despre cum traieste o femeie dupa ce unul din copiii ei, care este un monstru, isi omoara colegii de liceu si jumatate din familie la varsta de 16 ani, doar pentru ca poate. Filmul este despre viata ei dupa intamplarile astea, dar e presarat din belsug cu flash back-uri si aduceri aminte, ca sa intelegem si noi cum sta treaba cu baiatul asta care este diabolic, este raul in stare pura. Filmul este inutil pentru ca nu ramai cu nimic dupa el, adica nu-ti ofera nici macar o incercare de explicatie pentru cum este posibil raul (probabil ca nici nu exista asa explicatie), iar cu personajul lui Swinton nu poti sa te identifici, pentru ca ce traieste ea este atat de in afara a ceea ce cunoaste spectatorul din experienta proprie, incat nu ai cum sa relationezi in vreun fel cu personajul.

Filmul este enervant pentru ca situatiile din copilaria lui Kevin aratate acolo sunt complet absurde: in primul rand ca nu poate exista un copil atat de rau pe cat este Kevin. Pur si simplu eu nu cred ca poate exista. Deci am impresia ca filmul isi bate joc de mine, pentru ca nu e un film horror, este un film facut dupa un roman, adica trebuie sa ramana in cadrul realitatii, in cadrul posibilului. Aici nu e vorba despre anti-christ, despre diavol, ci despre un pishopat/sociopat. O data ca nu poate fi atat de rau si a doua oara ca, daca are probleme la cap, copilul trebuia dus la tratament, nu traiesti cu dementul in casa 16 ani fara sa faci nimic. Asta e al doilea punct in care filmul m-a scos din sarite: timp de 16 ani, mama copilului (Tilda Swinton) s-a comportat fix ca o gaina fata de rautatile copilului. Pai daca aveam eu un copil care-si batea joc de mine din pura rautate, il croiam de nu se vedea, nu plecam capul ca un nevolnic. Cum e aia, sa-i spuna copilul lui ta-su ca este obosit si ca nu are chef de el, sa plece, iar asta sa inchida cuminte si serviabil usa. La fel, relatia dintre parinti este complet cretina: barbatul nu o crede pe femeie cand eaincearca sa-i spun ca baiatul este rau, ceea ce este un stereotip cat casa pe care-l intalnim in majoritatea filmelor horror de 2 bani in care copilul este raul (vezi Omen, vezi Case 39, doar asa, la repezeala) si in afara de asta este complet neverosimil: daca partenerul meu imi spune ceva de rau despre copil, cel putin intr-o prima faza eu il cred, pentru ca am incredere in judecata lui, ca de aia m-am maritat cu el, il iubesc & shit.

Iar daca acceptam absurditatea ca parintii sunt la cheremul copilului si nu fac nimic ca sa se puna in calea rautatilor lui, atunci rezulta ca ei, si in primul rand mama, sunt direct responsabili pentru ce a facut copilul, caz in care nu mai am nicio sansa sa simpatizez cu personajul, dupa cum va ziceam la inceput. Deci despre ce mai este filmul asta? Despre nimic, este un film complet inutil.

 Robo-metru: enervant, vreau ca cineva sa-mi dea inapoi cele 100 de minute pierdute; de fapt, motivul pt care m-am uitat pana la final a fost ca sa ma enervez si mai tare si sa ma racoresc pe blog, dar nu am scris imediat dupa ce l-am vazut asa ca acum, cand scriu asta, nu mai sunt asa de nervos :)

Si in fine, va spun si despre un film care mi-a placut mult, pe numele lui Carnage, facut de Roman Polanski. Este un film dupa o piesa de teatru, deci aduce a teatru filmat, mai ales ca tot filmul (care este si scurt) se desfasoare intr-un apartament si vedem tot timpul cele 4 personaje, jucate de Jodie Foster, Kate Winslet, Cristoph Waltz si tipul ala din comediile cretine cu Will Farrel, mi-e lene sa caut pe imdb cum il cheama.

Doua cupluri se intalnesc pentru ca fiul unora l-a batut pe fiul celorlalti. Intalnirea are ca scop reconcilierea partilor, dar lucrurile o iau razna foarte repede si se ajunge la macel. Jocul este foarte misto, Cristoph Waltz (nazistul din Inglorious Basterds) este din nou memorabil, dialogurile sunt acide si rapide, satira este prezenta din plin, filmul pare ca este o comedie sau o farsa, desi aproape nimic din ce se intampla nu este amuzant in mod conventional.

Robo-metru: asa piese de teatru as tot vedea, pe ecran sau live.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Recenzii (Robo-metru) and tagged . Bookmark the permalink.

14 Responses to Robo-metru: The Help, We need to talk about Kevin si Carnage

  1. Denisa says:

    Neidentificatul e John C. Reilly, vad :D. Sa te uiti la Gangs of NY sau Chicago, primele care-mi vin in minte cand e vorba de el. Good actor, good actor…

  2. le-am vazut pe ambele, de altfel Reilly joaca si in We need to talk about Kevin in rolul sotului, doar ca niciodata nu retin cum il cheama

    • Denisa says:

      Pai ce pot sa zic decat
      “Cellophane
      Mister Cellophane
      Should have been my name
      Mister Cellophane
      ‘Cause you can look right through me
      Walk right by me
      And never know I’m there…” daca-ti aduci aminte de cantecul lui din Chicago :).

  3. exact, saracu :) oare o fi vreun film in care sa joace personajul principal?
    nu-mi aduc aminte de aproape nimic din Chicago, ca nu prea imi plac musicalurile, desi asta a fost unul din putinele pe care totusi le-am vazut pana la final

  4. Consoarta says:

    Da despre seria 8 din Grey nu zici nic?

  5. zic: trebuie sa o terminam cat mai repede, nu stiu ce planuri ai pt diseara!

  6. Consoarta says:

    In sensul de “sa scapam de ea odata” sau de “sint foarte nerabdator sa vad ce se mai intimpla”?

  7. Mihai Lambru says:

    Liviu, zi da! Si ai rezolvat! :)

  8. Nu știu dacă știi, dar la comedie se joacă Carnage sub titlul Doamne… ce măcel! http://www.comedie.ro/spectacol/doamne-ce-macel

    Recomand spectacolul și-l recomand văzut din primele rânduri. :D

  9. Consoarta says:

    Ah, sper ca Lucian Giurchescu a scos din scenariu faza cu vomitatul, ca daca stam asa aproape, o sa ne stricam hainele.

  10. nu stiam ca se joaca si la noi pana azi, cand am citit pe hotnews cronica iuliei blaga.
    ar fi interesant de vazut cum e piesa de teatru. ce zici, Conso?

  11. Consoarta says:

    Zic ca mai intii sa ne asigure Cristina ca nu ne vomita nimeni pe scena si dupe aia luam in calcul sa mergem. Stii ce parere am despre vizionatul continutului stomacelor altor persoane!

  12. Nuuuu, nu vomită nimeni! Promit! :) Duceți-vă, o să vă placă

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s