Enter title here >> . <<

Sa fac blogu’ mai personal si sa nu mai dau lectii, asta-mi propun. Nu pentru ca asa ar vrea, vezi doamne, publicul, de fapt nu numai ca nu stiu ce vrea publicul, dar nici macar nu stiu cine este publicul, probabil mai multe doamne si domnisoare decat domni si domnisori. Nu de asta, ci pentru ca ma enerveaza pe mine sa dau lectii altora, de parca as fi eu depozitarul cine stie caror adevaruri, mai mici sau mai mari.

Din pacate, eu nu pot sa scriu decat in putine feluri. Pot sa scriu arid, complicat si didactic, si un pic afectat si pretios, asa cum am facut-o deja. Uneori pot sa scriu lucruri amuzante, dar doar uneori. Din pacate, daca mi-as propune un blog amuzant, as intra in pana de idei dupa foarte putin timp, ca nu am talent pentru asa ceva (nu am niciun talent, de fapt). Si nici nu sunt un tip amuzant, practic. Imi place si reusesc uneori sa fac lumea sa rada, dar nu sunt un om din ala, simpatic si bun de pus la inima, la rana sau la suflet, in functie de nevoi. De fapt, am un pic de neincredere fata de oamenii simpatici, mi se pare ca e ceva suspect daca toata lumea te considera simpatic. Nici nu poti sa multumesti pe toata lumea, nici nu e o idee buna sa incerci. Ideal e sa-ti iasa pur si simplu, sa fii tu asa, intr-un anume fel, cum de exemplu e consoarta. Dar din astia ca ea cred ca sunt putini, adica eu nu am intalnit multi. Deci majoritatea oamenilor simpatici imi par dubiosi.

Pot sa mai scriu asa, cu feeling, „rascolitor” pe alocuri si in general, evident profund (sic!), si un timp am am facut-o prin diferite parti, dar pentru asta ar trebui sa fiu nefericit, si sunt trei probleme aici: una e ca nu numai ca nu sunt nefericit, ba din contra, trec prin cea mai fericita perioada din viata mea de pana acum, a doua e ca nu multi vor sa citeasca consideratii amare despre lume si viata care vin de la un nefericit (ma rog, mai putin in situatia in care-l cunosc macar vag pe ala si deci se bucura un pic cand vad ca e nefericit) si a treia e ca ma plictisesc repede de mine insumi. In plus, scopul declarat al blogului e sa fac trafic, asa ca trebuie sa ma tin de el, ca altfel de ce as avea eu, in momentul asta din viata in care sunt acum, motive sa tin un blog?

Cel mai mult mi-ar placea sa scriu despre lucruri pe care le observ. Sa relatez treburi. Sa nu scriu opinia mea despre ele, doar sa le aduc in fata camerei, ca sa zic asa. Din pacate, pe drumul de acasa la scarbici si inapoi, nu se intampla multe chestii. Privita cu detasare, din afara, viata e destul de anosta, in general vorbind. Sigur, faptul ca viata asta e a mea si ca in ea se intampla treburi mari acum, e o alta poveste. E Povestea, de fapt, dar e doar a mea si e foarte palpitanta doar pentru mine.

As scrie fara probleme despre „sentimentele mele”. Nu ma incadrez in stereotipul ala care spune ca barbatilor le este greu sa vorbeasca despre sentimentele lor. O fi valabil la altii, la mine nu e, mie imi vine foarte usor si o fac de cate ori simt nevoia, dar de fapt eu cred ca unul din motivele pentru care exista stereotipul asta nu e ca barbatilor le e greu sa-si exprime trairile interioare, adica ei fierb inauntru de tot felul de sentimente si le e greu, saracii, sa le scoata afara, pentru ca li se pare ca nu se cade pentru un barbat. Nu, eu cred ca barbatii pur si simplu au mai putine trairi interioare. Mai putine decat femeile, adica. Daca treaba cu nevasta e ok, daca berea e in frigider si telecomanda are baterii, barbatul e multumit si inauntrul lui e cam gol, asa, cam bate vantul.

Ma rog, sa incerc. Saptamanile astea sunt cam stresat. Aglomeratie mare la munca in primul rand. Apoi, faptul ca sunt neputincios cand o vad pe nevasta cum se chinuie. Adaug la asta tot felul de neplaceri care mi se intampla si care-mi maresc anxietatea: ba se strica porcaria de centrala vinerea la 11 noaptea si ma gandesc ce dracu’ as face daca as avea copil mic si nu as avea caldura, ba nu pot sa dorm pentru ca pocnesc caloriferele noaptea si ma fac sa urasc casa asta in care locuim acum, ba descopar ca am impozite pe care trebuia sa le platesc acum 6 luni, ba imi ocupa unul locul de parcare la care am sapat 5 ore, ba aia, ba ailalta. Sunt stresat, deci reactionez la stres in singurul fel pe care il stiu: injur peste limita maxima admisa si sunt tafnos cu oamenii din jurul meu, adica in principal tot cu nevasta. A, si mai slabesc un pic.

Cam asta despre sentimente si trairi. Hai cu primavara aia odata.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

13 Responses to Enter title here >> . <<

  1. Weeellll, acu’ nu imi ramane decat sa sper ca 1. n-am fost prea simpatici 2. daca am fost, n-am fost prea dubiosi…:)))))))))

  2. Omnia says:

    Inteleg cu stresu’ de la lopatat in van dar nu cu cel de la impozite; si mai ales nu cu bagat stresu’ pe usa. Da’ scrii frumos: coerent, corect, concret! Scrie despre ce nu vrei sa fii cand o sa fii mare!

  3. Teo says:

    Scrie cu ce vrei tu despre ce iti cade tie bine … .momentan fa o pauza pana de destresezi si vei vedea mai “roz” situatia..
    Un copil iti va aduce un plus de situatii stresante, dar cred ca vei fi mai greu de enervat, cred ca o sa te reconfigurezi, nici nu o sa mai ai timp sa fii nervos, trebuie sa fii raza de soare zambitoare pentru omulet

  4. Homme says:

    salut, vroiam doar sa zic ca sunt si masculi in zona da pur si simplu comenteaza mai putin decat sexu frumos (generalizare stereotipica :))

  5. uglybadbear says:

    mai observa si tu niste filme si scrie despre ele, ca-s in pana de idei la capitolul vizionari :)

  6. Carla says:

    Cu riscul de-a parea dubios de simpatica,mie una imi place cum scrii.Relax,vine ea si primavara si odata cu ea,o gramada de chestii faine.O sa vezi!

  7. Eduard says:

    Da, si mie-mi place cum scrii .. o faci cu “talent” :) (si ziceai ca n-ai niciunul)
    Da’ de ce tre sa faci trafic ?

    • pai tre’ sa fac trafic pentru ca asta e scopul blogului, sa devin faimos, dupa cum scrie si in subtitlu :)
      altfel, nu am motive sa tin blog: de agatat gagici nu se pune problema ca-s insurat, de castigat bani din el nu se pune problema ca nu stiu cum si mai am si un job fulltime, de demonstrat lucruri cuiva nu prea am de demonstrat, nevoia de a scrie, daca exista, se poate satisface si fara sa tin un blog public, de exhibat nu ma incanta sa ma exhib in mod deosebit, deci singurul motiv care-mi ramane ca sa am blog e ca vreau sa-mi incerc puterile si sa vad cat trafic pot sa fac. ok, e si amuzant si interesant uneori, ca mai aflu si eu cum gandesc alti oameni.

  8. Eduard says:

    ok, got it :)

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s