Robo-metru: Hugo, Habemus papam, Extremely loud si altele

Sirul de filme care nu-mi spun nimic sau aproape nimic continua cu brio si saptamana asta. Aud ca Hugo este foarte misto in 3D. Eu nu l-am vazut in 3D, deci nu pot sa spun nimic despre asta. Filmul arata, intr-adevar, bine: culorile sunt colorate, decorurile sunt interesante, minutios realizate, atmosfera e deosebita in sensul ca pare a fi coborata dintr-o poveste. Povestea din film, in schimb, mi s-a parut ca se situeaza pe undeva pe la limita dintre flat line si cardiac arrest: nu prea stiu daca e in viata.

In prima parte a filmului facem cunostinta cu Hugo, caruia i-a murit recent tatal ceasornicar, care l-a mostenit pe asta in ceea ce priveste pricepere la angrenaje si tot felul de mecanisme, care intretine ceasurile din gara in locul unchiului betiv si disparut si care vrea sa repare un automaton. Tot in prima parte, Hugo e prins furand o jucarie de personajul lui Ben Kingsley, care e de fapt, dupa cum aflam in partea a doua, pionierul in domeniul efectelor speciale si a filmelor fantezie de la inceputul secolului, pe numele lui Georges Melies. George asta ii confisca lui Hugo un carnetel unde erau schitele cu automatonul si timp de 1 ora, e foarte suparat ca a vazut acolo schitele cu automatonul, fara ca noi sa intelegem de ce. Ceea ce este foarte enervant – adica se face o mare chestie in film in legatura cu ceva ce noi nu intelegem, rezultatul fiind ca eu am fost iritat de chestia asta.

In fine. Filmul curge lung si plictisitor: ba mai vedem fragmente din filmele lui Melies, ba il vedem pe Sacha Baron-Cohen in rolul militianului din gara care il vaneaza pe orfanul Hugo, ba mai plange Ben Kingsley, multe lucruri s-au amestecat si au devenit confuze in capul meu pentru ca filmul nu m-a prins deloc. Critica spune ca e un film despre inceputul cinema-ului, un omagiu adus filmelor vechi si celor care le-au facut si ca e cumva autobiografic in ceea ce-l priveste pe Scorsese. O fi. In afara de unele imagini si de un anumit feeling nostalgic, eu nu am ramas cu nimic.

Robo-metru: plictisitor.

Extremely loud & incredibly close iarasi nu m-a prins deloc, da’ deloc. Nu scriu pe larg despre ce e vorba, e dupa cartea omonima a lui Jonathan Safran Coer si e despre felul in care un baietel cu Aspergen incearca sa inteleaga (sa faca sens din) moartea lui taica-su, care se pare ca e unul din oamenii aia care au sarit pe fereastra din World Trade Center, cand au parcat teroristii niste avioane acolo. Copilul cauta o yala care sa se potriveasca la o cheie despre care crede ca i-a lasat-o taica-su, un fel de quest adica si asa mai departe. Dupa cum ziceam, nu m-a prins deloc, am adormit, l-am vazut pe bucati in 2-3 zile diferite, un dezastru.

Robo-metru: soporific

La Habemus Papam am tinut sa ma uit pentru ca premisa e foarte interesanta: noul Papa, proaspat ales, nu se simte in stare sa se ridice la inaltimea rolului. Sa ne intelegem: cand esti ales Papa, nu e ca si cum poti sa te codesti, nu e ca si cum poti sa nu te simti in stare, nu e ca si cum poti sa-ti dai demisia sau sa-ti iei vacanta: din cate inteleg eo, dogma zice ca Papa este ales de Dumnezeu (si nu de cardinali), este primul lui slujitor, este Unsul, miliarde de oameni asteapta sa-i conduca spiritual si asa mai departe. Cu alte cuvinte e „mare broblem” daca el nu se simte up to it, ca e ca si cum ai zice ca Sefu’ al mare a gresit.

Si totusi, papa asta nou face exact chestiile de mai sus, ba mai si fuge de la Vatican, si-i lasa pe toti aia din piata sa-l astepte sa iasa la balcon vreo 3 zile. Se aduce un psihanalist, care nu poate face nimic, mai ales ca nu-l poate intreba pe papa despre pulsiuni si alte murdarii.

Intriga, asadar, are valente comice. Cardinalii sunt amuzanti, pentru ca sunt prezentati cu simpatie, ca niste copii mari si inocenti, care nu inteleg ce se intampla. Purtatorul de cuvant al Vaticanului o da din colt in colt, disperat ca el trebuie sa explice unde e Papa si de ce nu iese la balcon. Psihanalistul se vede prizonier la Vatican si isi ocupa timpul organizandu-i pe cardinali in echipe de volei pentru un campionat ad-hoc. Exista deci, scene usor amuzante.

Insa, pe ansamblu, filmul nu m-a prins asa cum ma asteptam. E un fel de bataie intelegatoare pe spate la adresa personajelor, ceva gen hai ca stim ca sunteti si voi oameni si ca uneori aveti frici si incapacitati pe care nu le puteti depasi. Ce daca locuiti in biserica asta ridicol de mare si va spuneti unsii lui dumnezeu, asta nu inseamna ca nu suferiti si voi de „deficit parental”.

Ma rog. Usor si amuzant a fost, insa mi s-a parut complet lipsit de orice miza acest film.

Robo-metru: premisa interesanta, fix la sertar dupa ce l-am vazut

Am mai vazut asa: Unknown, care mi-a placut mult mai putin decat Taken, si care mi s-a parut your average ProTv movie on a weeknight (sau ceva filmul de 10 de pe ProCinema). The Adjustment Bureau are o intriga puerila, cam la nivelul serialelor de desene animate SF de pe Cinemax. Si The girl with the dragon tattoo facut de Fincher, pe care-l apreciez, dar care aici a facut un film care arata aproximativ la fel ca filmul suedez, doar ca e un pic mai polishat. Sincer, nu stiu de ce a facut Fincer filmul asta, avand in vedere ca originalul a fost suficient de bun. A, si originalul a fost mult mai veridic dupa parerea mea: mie unuia mi s-a parut ridicol ca intr-un film care se petrece in Suedia, nimeni sa nu spuna macar 2 cuvintele in suedeza.

Greu cu filmele lunile astea. Nici nu stiu ce film sa astept sa vad. Atat de multe filme plicticoase am vazut in ultima vreme, incat sambata, dupa ce am schimbat configurarea boxelor, am dat drumul la Inglorious Basterds sa testez sunetul surround si nu ne-am indurat sa-l oprim, asa ca am revazut jumatate din el, pentru ca a intrat foarte bine: scena din subsol este cu adevarat remarcabila.

Cand ziceati ca iese Prometheus-ul lui Ridley Scott?

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Recenzii (Robo-metru) and tagged . Bookmark the permalink.

21 Responses to Robo-metru: Hugo, Habemus papam, Extremely loud si altele

  1. Mihai Lambru says:

    Extremely loud & incredibly close vroiam sa-l vad si eu – l-am sters de pe lista. Niciodata n-o sa se poata compara Taken cu Unknown pentru ca are un concept cu totul diferit. Mie, asa cum ti-am zis, mi-a placut (recunosc, nu m-a dat pe spate, precum Taken). Subscriu, de asemenea, la dragon tatoo, filmul suedez mi-a placut mai mult, chiar asa mai rough, rugged cum este.

  2. Mihai Lambru says:

    Zi-mi un top 5 al filmelor care-ti plac, sa stiu ce sa-ti mai recomand.

    • saliu
      mi-e greu sa fac un top, sunt multe filme care mi-au placut dar nu vor fi in acest top pentru ca nu le tin minte.
      in orice caz, topul meu facut acum la repezeala arata asa:
      1. Inglorious Basterds – as putea sa scriu un mic eseu despre acest film
      2. Gladiator – am plans cand l-am vazut
      3. Snatch – inca stiu pe dinafara 50% din replici
      4. Fight Club – m-a urmarit noptile
      5. Alien & Co
      6. Star Wars
      7. The fith element

      imi plac deci asa: batai, sefeuri, fantasy, umor negru, gangsteri – aproape intotdeauna ma face curios un film care contine treburile astea

      dar altfel, mi-au placut si multe filme complet diferite de cele de mai sus. nu ma dau in laturi de la vizionarea unui film doar pentru ca nu e un gen preferat de mine.

      • Andreea says:

        Ia incearca Oldboy!

      • Mihai Lambru says:

        Snatch chiar l-am luat si eu de curand sa-l revad. Ma distreaza la maxim cu vorbeste Brad. Si mi-am mai luat si Dark City, al lui Cronenberg, din ’98. Vreau sa revad si Curse of the Jade Scorpion (2001) cu Woody Allen si Hellen Hunt (ma distreaza mult replicile lui Allen din film).

      • ela says:

        Fight Club e si la mine în top ten, Aliens-urile si Star Wars-urile le-as revedea oricând, da Gladiator m-a călcat pe nervi pentu inconsistențele istorice (deh, meteahnă de om care a studiat istoria, asta a cam compromis toate filmele istorice pentru mine). Noa, si în rest îi iubesc pe Almodovar si Woody Allen. Weekendu ăsta i-am pus lui fiu-meu pentru prima dată Alien (are 13 ani, nu dați cu rosii, e suficient de mare). El se uita la fil, eu cu taică-su ne uitam la el să-i vedem reacția când dă cu ochii de aliens pentru prima dată…Priceless!

  3. Andreea says:

    Mai Liviu dar tare pretentios mai esti! Am vazut Hugo aseara si mi-a placut, fara sa imi ofere cine stie ce revelatii.
    Am mai vazut Tatal fantoma care este de o prostie fenomenala, eu ti-l recomand ca poate dupa un film atat de prost o sa privesti cu mai mult ingaduinta Artistul sau Hugo.

    • da’ nu cred ca sunt pretentios, pur si simplu nu mi-au spus nimic filmele astea. ce sa fac? eu vreau sa-mi placa, de aia petrec orele alea cu nasu-n televizor. numai ca nu-mi plac.

      • Andreea says:

        Ei, te cred, nu iti plac si pace. Poate e si vorba de asteptari, cu cat sunt mai mari cu atat mai mult risti sa fii dezamagit. Eu de la filme am asteptari foarte mici in general, extrem de putine sunt cele care au insemnat ceva pentru mine.

  4. vazui si history of violence. bun film. si eastern promises mi-a placut, tot cronenberg + mortensen.

  5. Adela says:

    Daca-mi permiti, recomand my top 5:
    1. “Life is beautiful/La vita e bella” (1997, drama, Holocaust, dragostea parinte-copil); film de Oscar; cine nu l-a vazut?!
    2. “Road to perdition” (2002, gangsteri, violenta, dragostea parinte-copil); distributie de exceptie – Paul Newman, Tom Hanks, Jude Law;
    3. “Primal fear” (1996, crima, drama, mister); la distributie spun doar Edward Norton si e de ajuns + Richard Gere, hai!
    4. “Moromeţii” – capodopera
    5. “Nunta mută” in regia lui H. Malaele
    Ar mai fi dar ma opresc aici deocamdata.

  6. Anca says:

    In ce priveste Extremely loud si incredibly close, e de citit cartea, pe mine m-a trecut prin o gramada de sentimente si e cu siguranta my all-time favorite.

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s