Ochiul din pantof (plecarea)

Avea 8 sau 20 de ani cand, intr-o dimineata pustie, monstrii de sub pat si ursitoarele din povestile bunicilor au hotarat impreuna ca venise vremea sa-i arate lumea, asa cum numai ei stiau ca poate sa fie. Pe atunci, pestii umblau liberi in padurile goale iar gainile ouau, speriate, la cea mai mica bataie a clopotului din turla bisericii (miscat de vant). Timpul statea in loc cu orele iar parintii pareau mai batrani decat bunicii, si oricine avea ceva de spus isi pastra vorbele pentru mai tarziu, cand nu mai era nevoie de ele.

Multe din lucrurile stiute erau pe dos: toata lumea murea primavara si invia toamna, iarna aducea belsug de grane doar uneori, atunci cand din munti zapada curgea in valuri iar cerbii maniosi ieseau in turme din apa, incercand sa populeze malurile raurilor. Vara nu exista decat in imaginatia albinelor. Oamenii insisi, animalele si gazele pamantului vorbeau unii cu altii si nu se intelegeau decat la apusul soarelui, cand aerul era incarcat de bazaitul insuportabil al pasarilor calatoare.

A pornit la drum, manat de doua lucruri. Sa vada, sa stie, sa cunoasca: lumea asa cum cainii din drum ii spuneau ca nu poate sa fie. Si inca: sa caute, sa intrebe, sa gaseasca: un fir de iarba nemiscat de vant, o creanga de copac crescuta in jos, un spic atarnand de rod, cu tulpina mancata de viermi. Nu a luat multe lucruri cu el, si numai din cele de care nu avea nevoie: calul de lemn fara aripi gasit intr-o lada in pod; un joc neterminat din anul care trecuse; strigatele racilor opariti de la ultima cina cu oaspeti; un ghem de ata desirat, care nu ducea nicaieri. Si altele, pe care nu le stia si nu voia sa le stie, nefolosindu-i la nimic.

Cand a plecat, gardurile, sindrilele de pe acoperis si lemenele de foc au strigat dupa el: unde te duci? si apoi au plans. Pietrele, moarte in intelepciunea lor, nu au zis nimic. Vietii pe care o lasa in urma nu i-a pasat – avea altii cu care sa isi ocupe timpul. Cerul era acolo unde fusese intotdeauna, nestiut si nepasator. Frunzele vorbeau vrute si nevrute, ca de obicei, si nimeni nu stia ce spun, nici vantul nu a pornit din loc, iar norii gomosi au alunecat nelinistiti mai departe. Drumul i se deschidea in fata, neprimitor si inselator, cu multe carari care o luau in parti diferite.

Tovarasi de drum: un pitigoi ratacit de ai lui; o mata chioara si fara mustati; 2 libelule ametite de dragoste si niciun om viu. Dar tovarasi mai multi avea sa gaseasca mai departe, nu-i era teama de asta. Pentru el, nu era important cu cine se intalneste, ci incotro o ia dupa ce intalnirea avea sa se termine intr-un fel sau in altul. Stia ca fiecare pas pe care il face il schimba: unii in albastru, altii in verde.

Furtuna de care toata lumea se temea a plecat odata cu el, dar a luat-o in alte parti, asa ca nu avea nimic de spus despre ea. Cel mai mult ii placea soarele, care in ziua aceea nu rasarise cum trebuie, isi arata doar partea cea mai putin frumoasa. Visele ii stateau bine in spate, impachetate cum trebuie in hartii soioase, gasite prin sertare, de la ultima murdarire generala pe care ai lui o trecusera cu vederea, ocupati cu jocul de carti.

Nimeni nu putea spune de ce a plecat, dar in ziua aceea nu era nimeni prin preajma care sa se intrebe acest lucru. Undeva, in fundal, puii de rata faceau o galagie asurzitoare in timp ce-si luau prima lectie de scaldat in praf (unii s-au inecat). In general, se poate spune ca momentul desprinderii a trecut aproape cu totul neobservat.

Asa a fost, asta am vazut eu din copacul in care ma mutasem de cateva luni si in care in ziua aceea stateam descult pe o craca, cu picioarele atarnand in jos.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

8 Responses to Ochiul din pantof (plecarea)

  1. Consoarta says:

    Hm… si cine ziceai ca esti?

  2. Mihai Lambru says:

    Lasand gluma la o parte, m-ai surprins. Placut. Foarte placut.

  3. Mihaela says:

    Exista si o continuare? Ar fi interesant sa citesc si despre calatorie.

  4. Omnia says:

    Haos. Haos bun si dor de duca :)

  5. Ma declar data pe spate in mod admirativ…

  6. edyshor says:

    un nonsens ordonat si cursiv .. exact de ce aveam nevoie sa-mi limpezesc creierasul ..
    mai vrem :D

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s