Au trecut 2 saptamani de cand am venit acasa cu Sofia si eu gasesc incredibil de enervant faptul ca suntem atat de putin pregatiti sa fim parinti din punct de vedere al cunostintelor pe care (nu) le avem. Deci ca sa-ti iei carnetul de conducere, ai de invatat ditamai cartoiul si de dat 2 examene, insa ca sa devii parinte, nu e nevoie decat sa faci sex. Nimeni nu-ti spune ca atunci cand devii parinte, descoperi pe pielea ta cat de putine lucruri stii si cat de stresanta e treaba asta.
De unde ar trebui sa stiu eu sau nevasta cum se creste un copil? Frati sau surori mai mici pe care sa le ii/le fi crescut nu am avut. Mamele au uitat sau, daca nu au uitat, multe din lucrurile pe care le stiu ele nu se mai aplica. Parintii mei tineau copilul la 28 de grade si-i faceau baie cu musetel, ca asa se recomanda atunci, si doamne fereste sa fi udat bontul ombilical. Acum inteleg ca temperatura trebuie sa fie in jur de 22 de grade si in niciun caz sa folosim musetel la baie, iar una din doctorite ne-a certat ca nu am facut baie la copil in fiecare zi in prima saptamana.
Dar daca temperatura e mai mare de 22 de grade, ce se intampla? Dar daca se uda bontul ombilical, ce se intampla? Dar daca nu doarme, ce se intampla? Asta e genul de cunostinte care ne lipsesc. Astea-s doar exemple, dar cred ca se intelege ce vreau sa zic. Evident, ni s-au spus niste lucruri in maternitate (la cat de epuizati si de emotionati eram, cred ca am retinut 20%), am mai citit si noi niste lucruri pe internet sau prin carti, am mai intrebat niste prieteni (slava domnului ca avem pe cine intreba) si tot asa.
Insa problema e ca in general, rar se intampla ca parerile mai multor persoane sa coincida intr-o anumita privinta. Un medic zice sa intrerupem nu stiu ce medicament de colici, alt medic zice sa continuam. Cineva spune ca nu exista rosu in gat fara febra, altcineva spune ca ba da, exista si fara febra. Deci are sau nu are copilul nostru rosu in gat?
Intrebarea care ne framanta acum si la care nu avem raspuns este: cat trebuie sa doarma un copil mic si ce se intampla daca nu doarme atat?
Sigur, o sa mi-o bagati pe aia cu “fiecare copil este diferit” si eu inteleg ca fiecare copil este diferit. Dar, totusi, cat dracu’ de diferiti sa fie copiii astia? Ca doar nu sunt specii diferite de animale, sunt tot oameni cu 2 maini si 2 picioare si un nas, deci anumite lucruri trebuie sa poata fi spuse despre ei, in medie. Si oamenii mari sunt diferiti, dar daca le dai un Nurofen sau un Algocalmin, o sa le treaca durerea de cap la 90% din ei. Deci cat de diferiti pot sa fie? Cum e posibil sa nu stim, naibii, ce e bine si ce nu e bine, ce e normal si ce nu, cand ar trebui sa ne facem griji si cand suntem doar panicosi (gen, mergem la doctor ingrijorati de faptul ca copilul nostru plange, e agitat si se caca).
Copilul nostru nu prea doarme. Se screme, se fataie, icneste, si dupa ce mananca, de multe ori sta asa, cu ochii cat cepele fixati in tavan sau pe noi. Uneori mai si plange, dar pe ansamblu nu pot sa spun ca plange mult. De multe ori insa se agita foarte mult. Si nu ne-ar deranja deloc ca nu doarme, chiar daca nu doarme nici noaptea si chiar daca mai si plange, insa problema este ca nu stim daca nu cumva este rau ca nu doarme. Cica bebelusii trebuie sa doarma in jur de 15 ore pe zi, +/-, pana la18 ore. Sofia noastra are zile in care doarme si 10 ore, adica la fel cat un barbat matur care a dormit o noapte buna si mai trage un pui de somn dupa-masa in weekend.
E suficient? E putin? Ce se intampla daca o arde in continuare asa, cu scobitori in ochi? Ar trebui sa ma stresez sa o adorm? Cum, ca sunt momente in care nimic nu pare sa functioneze. Ieri am aplicat metodele lui Dr. Karp, si a functionat, a dormit cel mai mult de pana acum, vreo 15 ore. Asta pana seara, cand am scos-o la aer si nu a mai dormit (ceea ce e ok) insa a si vomitat tot ce mancase (ceea ce nu mai e ok). Apoi, de la ora 1 noaptea la ora 4:30 dimineata a arso intr-o foiala continua, nu vreau sa dorm, nu vreau sa dorm, vreau sa ma zbat si sa icnesc si sa ma screm si sa scap din toate impachetarile voastre, si sa zambesc strengareste la incercarile voastre penibile de a ma adormi, si nu a mai functionat niciun doctor Karp si nici o alta strategie de linistit/ adormit. Si bineinteles ca a vomat din nou: din cauza agitatiei sau din alta cauza? Iar astazi neonatologul ne-a zis sa nu mai leganam copilul asa cum zice Dr. Karp, ca miscarea aia a capului pe care el o recomanda nu e ok, poate genera micro-leziuni la creier. A, si copilul are rosu in gat (desi nu are temperatura).
Cine stie cum stau lucrurile? De ce nu stiu eu? De ce nu se fac cursuri de puericultura de 2 ani, cu examene si colocvii? Cum e posibil sa nu se stie ce si cum la un copil?
Daca vreau sa-mi salvez sufletul, exista Biblia: fac ce scrie acolo si m-am scos.
Daca insa vreau sa stau linisitit de fiecare data cand copilului meu i se intampla ceva nou, nu am unde sa ma uit si sa aflu ce si cum si sa am incredere ca ce scrie acolo nu e contrazis de o alta sursa.
Mi se pare incredibil, sincer.
Problema cand esti parinte nou este ca nu stii la ce sa te astepti. Poate copilul nostru este foarte bine si foarte in regula atat timp cat mananca, elimina si ia in greutate, chiar daca nu doarme 15 ore. Poate ca asa e ea, mai agitata si mai sensibila si mai pasionala, si trebuie sa ne adaptam noi la stilul ei.
Sau poate ca are o problema ca nu doarme si ar trebui sa o facem cumva sa doarma mai mult. De unde dracu’ sa stiu? Ce sa fac? S-o las pe mama-sa cu ea si sa ma intorc la serviciu si sa nu-mi bat capul, ca o sa fie ok? Imi pare rau, nu pot.
Bine macar ca nu-i cald, gen. O sa fie 22 de grade in casa – da’ la iarna.
Viață de tată 
Of, Liviu, respira, adaaaaaaaanc….expiraaaaaaaaaaaaaaa….si apoi ia-o ca pe o problema matematica, ca pe o ecuatie. In care intra mama CU INSTINCTE, copilul CU INSTINCTE si cei din jur, adica tu si cine mai e acolo (mama ta sau mama ei) cu ajutorul. Copilul e bine! Chiar daca ar avea acum “rosu in gat” …nu ar fi o tragedie. Eu in cinci ani de copil nu stiu inca ce anume e aia “rosu in gat” ….stiu ca copilul meu a avut o singura data o amigdalita din aia naspa cu puroi si febra. Si mai stiu ca a fost racita. La raceli=viroze respiratorii a facut sau nu febra.
In general la nou nascuti, febra e un simptom de “big buba”. Restul le zic oamenii “colici”, fie ca sunt dureri de burta de la sistemul ne-pregatit pentru lume, fie ca sunt “draci, nervi, angoase” de la creierul ne-pregatit pentru lume. Nu stie nimeni exact ce e.
Nu, nu stie nimeni exact cum se creste “un copil”…fiecare pereche de d-astia ca voi, afla cum se creste “AL LOR”…si apoi pot aproxima, isi pot da cu parerea despre lucruri. Uite eu acum 3 luni de zile cand vorbeam cu Marius despre Ioana si bebe-care-va-sa-vie…am aflat ca sotul meu personal habar nu are ca fiica lui a adormit in brate pana la 11 luni. Desi a adormit in 30 la suta din cazurile astea, la EL in brate. El habar nu avea. Cand i-am zis a fost uimit. Daca il intrebi acum, i se pare foarte simplu sa “cresti” un copil, dar extrem de rau pentru mama sa “duca” o sarcina, poate pentru ca eu, mama am avut de comentat mai mult decat copilul cu pricina.
Cred ca micutza e intr-un ciclu nefast de oboseala, ca si voi dealtfel. Eu nu zic ca trebuie sa doarma 16 ore pe zi. Insa macar 12…Mara doarme 11 acum….macar 12 ore ca nou-nascut…i-ar prinde bine. Ok, daca copilul nu doarme nu ai cum sa il “faci” sa doarma. Oricat l-ai zgaltzai sa il adormi. Personal nu sunt deacord nici cu infasatul “strans” nici cu “leganatul”…sunt deacord ca omuletul ala mic are nevoie de un om mai mare ca sa adoarma, insa el daca are de dormit o sa doarma, daca nu…NU…
Ce recomand eu oricui vrea sa doarma bine este racoarea. Aerul curat, geamul deschis, linistea in casa. Insa eu nu am dormit primii 28 de ani din viata. DELOC. Asa ca stiu ca orice “remediu” e stupid. Orice “sfat” e aberant.
Mara a “vomat” timp de 7 luni. Mara in prima luna de viata…ne schimba pe toti cei din casa de cate 5 ori de caciula si pe ea de 10. Pentru ca ii sarea laptele ala si pe urechi. I-au facut o spalatura stomacala la maternitate(inghitise mult sange la nastere) si i-au zapacit pilorul. Plus ca sunt multi bebelusi care asa sunt fiziologic facuti. Ne-maturizati la pilor timp de circa 7 luni. Prin asta am trecut de multe ori pe zi…iar la 7 luni…ca in carti, culmea…s-a potolit. Insa in primele 2-3 luni…Mara era fantana arteziana. Aia nu e voma, chiar daca iese si pe nas….iese uneori cu jet paralel cu pamantul…aia e “regurgitare”…si na…e normala la bebelusii care mananca bine, chiar mai bine decat ar trebui :))) Ai vazut-o pe Mara cu ce pofta mananca si acum :))))
Nu, nu pateste nimic daca acum nu doarme x ore pe zi sau nu mananca y grame. Daca ia in greutate, nu are febra, are scaune normale, are pielea colorata normal…e ok. Cat mai racoare in casa, le prinde bine acum cand vine caldura. Ea o sa manance bine la san si o sa fie ok!
Ioana trebuie sa se odihneasca, tu trebuie sa te odihnesti. Acestea doua sunt cele doua “trebuie” din ecuatia mea. Nu exista solutii universal valabile, nu exista potiuni magice, insa eu mereu zic ca trebuie ascultata mama, care are totusi un instinct FOARTE ACUT in aceste luni. Daca ea zice “aoleu, ceva nu e bine” e mai bine sa cercetezi…daca ea zice “e ok”, e bine sa o asculti. Cumva mamele stiu exact ce se intampla cu copiii lor, trebuie doar sa aibe un pic de timp sa rasufle…dupa cele 10 luni de sarcina :)
Va pupam si suntem alaturi de voi!
Păi…fiecare copil e diferit :) al meu a dormit, până pe la 3 luni, cam 22 de ore pe zi în medie :) si a continuat să o țină asa cu somnul bun până în ziua de azi. evident, nu mai doarme 22 de ore din 24 la 13 ani că de, nu se mai poate, trebuie să meargă si pe la scoală, dar doarme în fiecare noapte 10 ore nemiscat, neîntors. În schimb, soră-mea are o fată de vârsta lui care nu a prea dormit nici când era bebe si pe care si în ziua de azi trebuie să o verifice seara din jumate în jumate de oră să vadă dacă s-a culcat înr-un final sau nu. Fata ar sta trează până la orele mici ale nopții fără nicio problemă :)
Legat de ce trebuie făcut: nu cred că e cazul să ne cramponăm de detalii. când era al meu mic, doctorii m-au sfătuit să-i pun miere în ceai ca să nu fie constipat când era bebe. acuma, am aflat că mierea e big no-no înainte de un an. doctorița mea mi-a zis să încep diversificarea cu banană, ceea ce am făcut, prietenele cu copii mici mă informează că în ziua de azi nu se dă banană până după un an si asa mai departe…Relaxați-vă, nu e nevoie să bagi termomentru în apa de baie, dacă nu te arde pe tine nu o arde nici pe ea, dacă se foieste poate că nu-i e somn, atâta vreme cât nu plânge e ok, dacă plânge luați-o în brațe, iubiți-o…cam asta e tot, atenție, iubire, blândețe. ziceai că ar fi nevoie să învățăm ca să devenim părinți. De faăt, avem nevoie să uităm toate teoriile astea contradictorii de parenting care se bat cap în cap si să învățăm să ne ascultăm copilul, instinctul, intuiția…
Buna-dimineata,
Inteleg foarte bine prin ce treceti pt. ca si noi am fost la inceput de drum acum 2 ani si am fost la fel de zombie ca si voi! Iar eu eram panicata si frustrata la cea mai mica schimbare de orice tocmai pt ca eram la inceput si nu stiam ce si cum, nu ca acum as fi mai inteleapta:) De fapt si acum mai intru in panica din cand in cand din te miri ce, dar asta e o alta poveste… :) Imi imaginez ca ati primit si-o sa mai primiti multe sfaturi mari si marunte din toate partile, dar poate va ajuta putin ce am invatat eu sau ce am facut noi si a dat rezultate…
Eu locuiesc in Danemarca de ceva ani buni si aici se sustine ca nu sunt colici – sau, mai bine-zis, ei definesc colicii daca copilul tipa/plange in fiecare zi la exact aceeasi ora si exact acelasi nr. de ore ca si in ziua anterioara. Mda, mie imi lasa un semn de intrebare definitia asta, da’ daca asa zic medicii… Altfel, sunt doar manifestari ale copilului la mediul inconjurator, la parinti si starea lor (daca sunt agitati, etc.), sistemul digestiv in formare, etc., etc. Am observat ca atunci cand eram noi calmi si on top of things oricat de obositi am fi fost, reuseam s-o calmam si pe fetita noastra chiar daca o durea burta sau mai stiu ce avea in diferite momente; da’ treaba asta cu calmul nu se intampla prea des si nici nu era usor la cat de obositi eram! Asistenta noastra medicala (aici, dupa ce nasti, in primele 9 luni vine o asistenta medicala in vizita la anumite intervale de timp sa se asigure ca totul e ok) ne-a recomandat apa cu zahar pt durerile de burta; adica, fierbeti 100 ml de apa, o lasati sa se raceasca si dizolvati in ea o lingurita rasa de zahar. Acesti 100 ml. sunt pt 24 de ore si deci, trebuie impartiti ca atare. Noi ii dadeam, de ex., 20 ml. dimineata daca o durea tare stomacul, inca 10-15 dupa-masa daca era cazul si alti 30 seara; nu e obligatoriu sa ii dati 100 ml. pe zi, normal, si nici nu e indicat sa-i dati in fiecare zi, o faceti in functie de nevoi. Bine-inteles, pastrati apa la frigider si inainte de-a o da Sofiei, o incalziti putin. Pe noi ne-a ajutat si o calma de fiecare data. Tot la sfatul asistentei medicale am mai folosit cu succes pt durerile de burta masajul; aproape de fiecare data cand ii schimbam scutecul, ii faceam un masaj usor la stomac cateva minute (cu miscari circulare in directia acelor ceasornicului, de la buric inspre exterior). Si miscarile de bicicleta; tot la schimbatul scutecelor, sau chiar si intre, biciclam cu ea – adica faceam miscari de bicicleta cu picioarele ei, nu ma dadeam cu bicicleta cu ea:) Nici acum nu ma dau cu bicicleta cu ea pt ca Isabella, aka the chick sau puradica:); are mania vitezei si-a chiuitului si eu n-am curaj sa pornesc la drum cu ea in spate:) Dar sa revin. Biciclatul asta ne-a ajutat mult in eliminarea gazelor si chiar pooping cand ea singura nu putea; uneori apasam USOR cu ambii genunchi pe stomac, ca un fel de alternativa la biciclat (sper c-am scris pe inteles pt ca eu, sa fiu sincera, nu-mi dau seama). Inca o chestie foarte raspandita aici si care da rezultate pt multi, inclusiv noi, e zone-terapia.
Aaa, de dormit, nici fetita mea nu prea dormea DECAT dac-o tineam in brate. Ceea ce explica de ce in primele 3 luni a stat mai mult in brate decat in pat; de fapt, in primele 3 luni, aproape in fiecare noapte, de pe la 3 noaptea pana pe la 6 dimineata, sotul meu a dormit pe spate cu Isabella pe burta lui ca s-avem si noi ceva liniste si sa putem inchide un ochi. Nici acum nu inteleg cum putea sa fie adormita tun la noi in brate, dar in secunda cand simtea salteaua sub ea, deschidea ochii si adio somn! Nici noi nu aveam o temperatura mare in casa, tot la indicatiile asistentei, aereseam des, iar cand dormea era usor rece chiar (acilea zic bastinasii specialisti ca cica se doarme mai bine in racoare). Si fara caciula in cap atata timp cat era in casa. Medicii de aici sustin ca atata timp cat copilul mananca, ia in greutate, reactioneaza si poti face contact cu el, adica daca starea generala e buna, nu are importanta mare cat timp doarme.
Iertare ca m-am intins asa mult cu vorba, sper sa va ajute putin ce v-am scris. Numai bine si la mai mare:)! Sa va fie usor si senin! Citesc cu mare placere blogul, la fel si pe cel al printesei urbane:)
multumesc pt raspunsurile lungi, citesc si bagam la cap.
e bine cand poti sa mai confirmi si cu altii ca ce ti se intampla tie nu e special.
jumatatea de zi de ieri si noaptea au fost bune, adica a dormit si nu a mai urlat fara motiv aparent, deci astazi iarasi suntem optimisti. evident, o sa ne tina pana diseara, cand o sa inceapa iarasi agitatia :)
din ce am mai citit si eu, mi-e clar ca Sofia nu are colici (definitia pt colici este, pare-se: plans neconsolat timp de minimum 3 ore consecutive, minim 3 zile pe saptamana, minim 3 saptamani) si incep sa cred ca nici nu exista o afectiune numita colici, ci e doar un nume pentru o chestie misterioasa.
Cum a zis Andreea ca zic tipii de acolo, asa facea Mara. De la doua la sase saptamani, cu precizie de ceas, o zi DA una NU…tot in mod exact, la aceeasi ora a zilei, 10 dimineata, Mara plangea 40 de minute continuu. Nu mergea nimic. O tineam in brate pana se oprea de la sine si adormea. Nu o durea burta, nu se scremea, nu nimic. Avea NERVI….:)
hai sa iti explic si situatia noastra. Foiala aveam si noi, pana pe la 2-3 luni. Adormea linistita 30min si..incepea foiala. Cateva dintre solutii (nu rade, au trecut aproape 4 ani si creierul mi-e spalat):
– dormit cu ea in pat, la san. Da, eram suzeta :D, dormea pe mine atat de bine, cum o rabatam in patutul de langa…parca veneau aricii in pat cu ea:D
– dezbracat. Copchilul meu, dupa 20 gr, acum se dezbraca (de tot, da? :D) . Probabil e pui de suedeza, ca in occident se recomanda in casa, la dormit, 18-20 gr. iar dupa 24 gr fiica mea dintodeauna era super transpirata.
-vezi ca unii copii dorm enorm de bine infasati. Adica cu o paturica stransa pe langa ei
Eu am fost mai calma decat tine, si mai pregatita, cred. Sau mai senina. Poate pt ca am avut si frate mai mic, apoi grija de un nepotel, plus cursurile pre-natale, plus contactul cu cateva mamici in aceeasi situatie ca mine ( lucru care psihic, mi-a prins enorm – ca tati era prin delegatii, si eram singura cu piticania).
Pt intrebari gen: de ce nu 28 gr, de ce nu udat buric, etc, vorbeste cu medicul. Eu am avut abonament la o clinica privata, nu zic care, si faceau vizita la domiciliu dupa nastere, apoi mai aveam dreptul la 10 vizite de la o asistenta acasa, si cu una m-am imprietenit si la controalele periodice ii mai tranteam 10 intrebari amuzante.
Cel putin pt buric, explicatia este ca se poate supra-infecta. Acum zeci de ani, apa de la robinet era super infecta, acum e suficient dupa o baie de cateva minute, sa il stergi si usuci.
P.S. poate asa doarme de felul ei, cu foiala. Care e problema? Problema care o vad eu e ca voi sunteti obositi. Deci cu randul, ca sunteti 2 parinti.
am o colega cu o fetita de 6 ani. pana la 3 ani n-au stiut ce e somnul noaptea, numarau nasturi sute, poate poate adoarme. si acum e mare binemersi si sanatoasa. nu, nu vreau sa va sperii ca nu va dormi 3 ani, vroiam sa nu va panicati ca pateste ceva ca nu doarme. atat. va iesi soarele o sa vedeti.
stai ca mi-am mai adus aminte.
Cf legii, dr de familie unde e inscris copilul este obligat sa faca o vizita acasa in primele zile. La fel, sa va tina un curs de pericultura. Pt asta, e platita de CAS, din banii care i-ai dat cu mult foc din salariu, in fiecare luna.
La fel, asistenta ei are norma de facut vizite pe teren.
inca nu am inscris-o la medic de familie, dar au vazut-o 3 medici pana acum :)
evident, in afara de rosu in gat nu are decat colici. si de fapt, nu e sigur ca are nici rosu in gat, e posibil doar ca gatul ei sa fie ceva mai rosu :)
haha, si fiica mea primea diagnostic: rosu in gat de la pediatra gradinitei. Nu ave anici simptome, nici jena, noi radeam ca tzipa cam mult, si de aia :D
Decideti-va la un doftor, si urmariti acolo copilul.
chiar se poate inflama gatul de la plans sau tipat excesiv. fara sa faca temperatura, fara antibiotice si etc. se calma cu tantum. dar Sofia e mult prea mica pt asta.
Pot da +100 Like la postarea asta? Sa se faca niste cursuri de parenting ptr primele zile si nopti si saptamani si luni… dar exista! Le-ai ascultat si le vei asculta ani buni de-acum incolo, si-s chiar gratis: sfaturi de la toata lumea, experientele altora, poate si hands-on pe copiii altora (iti faci rodajul pe al tau si gata, treci la niv. urmator, dai si tu sfaturi altora).
In prima luna a fetei mele, eram zombie. Teoretic trebia sa doarma 20-22 de ore, practic dormea… cam cat Sofia ta. Iar rutina, rutina aia asa preaslavita de toate cartile, pentru ea insemna ca MAXIm 3 zile va avea un program asemanator. In a 4-a zi se schimba totul. La 3 sapt. a facut febra 37,8!! repede, Eferalgan!! Acum as muri de ras sa aud de medicament la asemenea “febra”, dar atunci imi tzitzia fundul.
Concluzia: toate trec… (stiu, acum e greu si poti da cu rosii in mine. Stai sa vezi mai incolo, la canini, iti va fi dor de momentele astea). Va descurcati foarte bine amandoi :)
P.S. daca vrei sa-ti iesi din dubii, mai intreaba un doctor. Bebelusul unei prietene avea otita si rosu in gat (fara pic de febra), conform medicului de fam. (si repede cu reteta de Tantum verde si antibiotice). ORL-istul care l-a vazut a doua zi n-a gasit nimic in neregula. Deci… cate Marii, atatea palarii. Bafta!
Buna! Urmaresc si blogul Ioanei, chiar am vazut.o la RM cand am mers sa fac si eu o monitorizare. Baietelul meu are 6saptamani.. ce solutii am gasit noi si ne-am imbunatatit convietuirea.. dormitul pe burtica! De la 3 saptamani Tudor al meu doarme pe burta, mult mai linistit decat in orice alta pozitie! si isi intoarce singur capul de pe o parte pe alta cand ii amorteste. bineinteles ca se mai intinde, se mai screme.. dar asta il ajuta si cu burtica zic eu! si el e alaptat excusiv, dar deja am ajuns la o singura masa la ora 3 noaptea, dupa ce mananca la 22 si apoi dimineata la 7. Deci se poate.. si noi am fost si uneori suntem, panicati. A.. cat despre stat treaz.. si el la fel..ziua nu doarme mai mult de 3 ore, si astea nu legate. Dar am invatat sa ne jucam cu el (i-am cumparat Girafa Bataita si face furori, deja a invatat sa o prinda de piciaoare). In primele zile cand statea treaz credeam ca e ceva in neregula..dar apoi am realizat ca de fapt el e curios, vrea sa il plimbi prin casa pe umar, sa vorbesti cu el. O sa fi bine, asta ne spunem noi si sunt convinsa de asta!
Succes!!
Buna! Sa va traiasca juniorul!
fetei noastre nu prea-i place sa stea pe burta, darmite sa doarma :)
dar altfel, noua ni s-a spus si am mai si citit ca se recomanda dormitul pe spate la varsta asta, de teama sindromului mortii subite a sugarului (Sudden Infant Death syndrome sau SIDS ii zice pe englezeste) – voi nu va faceti griji in legatura cu asta?
ah, o singura masa pe noapte ar fi un vis, Sofia deocamdata se trezeste si mananca la intervale intre 1.5 si 2.5 ore;
cand prindem 2.5 ore de somn, suntem fericiti :) – azi noapte de exemplu s-a trezit prima data dupa 1 ora
am retinut ideea cu jucariile, o sa implementam si noi, multumim.
si am inceput si noi sa folosim timpul in care nu doarme in alte feluri (masaj, plimbat prin casa, vorbit cu ea), adica nu mai suntem fixati pe faptul ca trebuie sa doarma neaparat.
problema cu ea este ca de cele mai multe ori adoarme greu dupa ce mananca, inclusiv noaptea (e necesar minimum jumatate de ora de plimbat), ceea ce e cam dificil pt noi.
La inceput ne.am facut griji…dar observand cum isi muta singur capul, mi.am dat seama ca pt el e ok asa. din fericire,lui cand ii e de dormit adoarme pe umar cand e tinut sa scoata aerul. o sa creasca si Sofia si o sa fie altfel… chiar fiecare bebelus e unic! in primele sapt cand manca de 9-10 ori pe zi, si noi aveam senzatia ca e imposibil, dar uite ca au venit zile mai bune, cu zambete si gangureli.eu va tin pumnii si va urmaresc evolutia!
Stii de ce cred eu ca ne gasim asa de nepregatiti sa fim parinti? Pt ca pana la urma copiii cresc oricum. Si copiii tiganilor care umbla dupa fier vechi, si cei ai degeneratilor din Vaslui pe care ii vezi la stirile de la ora 5, toti cresc si ajung oameni mari (cu exceptiile care fac statisticile). Plozii nostri sunt programati sa supravietuiasca si sa propaseasca specia la randul lor, iar in softuletul care ii face sa creasca mari nu exista nici o specificatie referitoare la confortul parintilor. PS si noi tot asa ne-am pomenit acum 10 luni cu un copil cu care nu stiam ce sa facem, am reusit sa nu-l omoram si suntem si noi inca in viata, dar, spre deosebire de voi, AM ACCEPTAT AJUTOR. De la oricine l-a oferit, gratis (rude, prieteni) sau pe bani (bona cu ora).
Ma da ce iti mai place sa scri ….. Era si mai cool daca ziceai ceva…
Si noi trecem cam prin aceleasi evenimente. Bebe 2 saptamani, se foieste, se viermuceste, nu doarme…inteleg ca exista si pusee de crestere….Incercam sa ne relaxam si sa fim calmi si sa facem tot ce putem sa nu planga…si ne bucuram maxim cand doarme mai mult de o ora si adoarme.direct de la san 😁…speram sa rezistam si in timp sa inceapa bebe sa isi faca un program mai uman. Oboseala ne termina…dar sper ca vor venisi nopti cu somn.