Copilul nu-i o minune, ţâţa nu-i o abstracţiune

Era a doua zi dupa ce Ioana a nascut, seara, si noi doi am iesit din rezerva ca sa ne ducem sa vedem ce face copila, care era un etaj mai sus, in salonul de nou-nascuti. In dreptul geamului de la salon, ala prin care se pot viziona viermisorii si sarmalutele cum stau ei si ele frumusel fiecare in cutiuta lui pe roti, era un barbat. Vizibil emotionat, ne-a povestit ca tocmai devenise tata si na, se uita la odor, ne-a si aratat care e odoru’, ne-a intrebat de-al nostru si asa mai departe, amabilitati de oameni proaspat multiplicati. I-am spus si noi traditionalul sa va traiasca si sa fie sanatos, i-am zis ca e dragut bebelusul lui si ca a noastra e aia de acolo, din cosuletul ala si asa mai departe. 

La finalul mini-conversatiei noastre, tipul a zis urmatoarea chestie: „Daaa, oricum ei sunt niste minuni”.

In capu’ meu, propozitia asta a sunat foarte ciudat. Si prin ciudat vreau sa spun ca a sunat cumva nelalocul ei, a vorba goala, a limba de lemn, a ceva ce ar spune cineva intr-un discurs pretentios si sforaitor despre copii. Sigur ca nu am nicio treaba cu omul acela, stiu si eu cat de goala-i tartacuta atunci cand iti vezi pentru prima data odrasla, deci e perfect scuzabil faptul ca a folosit fraza asta pre-mestecata, evident ca nu-ti cere nimeni sa spui neaparat ceva memorabil la nasterea copilului tau, deci nu despre asta-i vorba.

E vorba despre pomposenia asta nefireasca si artificiala, despre impulsul asta inexplicabil care ne face sa folosim cuvinte mari si ridicole, de parca ne-ar fi cumva teama ca folosind cuvinte obisnuite cand vorbim despre copilul nostru sau despre copii in general, ar insemna ca nu le dam importanta cuvenita, sau ca, eu stiu, nu ne pasa atat de mult de ei.

Copiii, aceste mici miracole din viata noastra care fac viata sa merite traita. Viata noastra, acest, la randul ei, miracol inefabil. Omul, singur in univers, creatia, dumnezeirea, esenta divina, oricum ei sunt niste mici minuni. Maternitatile, care sunt pline de mici minuni plangacioase si boracioase. Gradinitele, care sunt pline de mici minuni cacacioase. Scolile, care… stai, ca undeva pe parcurs, probabil cam cand le apar primele fire de par pubian, micile minuni se transforma brusc in handralai si in bunaciuni/ pitipoance. N-am auzit niciodata pe nimeni zicand ca astazi dau examenul de capacitate niste minuni sau ca niste minuni au picat la bac. In fine.

Posibil doar sa mi se para mie ca e ceva dubios la mijloc. In orice caz, eu despre copilul meu nu cred ca-i o minune. Nici nu ar avea cum, avand in vedere ca a aparut in urma unui proces cat se poate de obisnuit, repetat de sute de miliarde de ori pana acum pe pamant. Nu, eu despre copilul meu cred doar ca e minunat.

Si, in aceeasi ordine de idei, am observat recent ca unele mame (destul de multe), folosesc cuvantul/ denotatia „ţiţi” atunci cand se refera, cred, la „ţâţă”. Gen: “copilul meu este pe ţiţi” sau „papam numai ţiţi” sau „l-am pus la ţiţi”. Asa am citit pe forumurile de copii unde am ajuns in ultima vreme cautand diferite informatii pe net, asa am auzit si lumea pe la munca zicand.

„Ţiţi”? Serios, pe bune? E urat sa spunem „ţâţă” sau cum? E un fel de pudibonderie din asta, adica „ţâţă” suna ca si cum ar zice un barbat “ce ţâţă misto ai” (stau intr-o parte si ti-o vad doar pe una) iar „ţiţi” e o chestie care se aplica numai la bebelusi, pentru ca orice lucru care intra in contact cu un bebelus este inlocuit, automat, cu diminutivul lui, intrucat, se stie, un bebelus nu poate folosi lucruri mari, trebuie sa foloseasca numai lucruri mici si chiar si lucrurile altfel normale devin mici si dragalase la simplul contact cu un bebelus. Deci „ţâţă” e pornografic si rusinos, iar „ţiţi” e dragalas si catifelat ca un fund (cur) de bebelus.

Nu, imi pare rau. Se zice „ţâţă”. Se zice “copilul suge la ţâţă”. Se zice „I-am dat ţâţă pana la 1 an (sau pana la 5)”. Se zice „Mi-a iesit o ţâţă din sutien ca era prea mare (ţâţa, nu sutienul)”. Se zice „A inceput sa curga lapte dintr-o ţâţă”. „Am muls o ţâţă.” Si asa mai departe.

Eventual, daca te intreaba seful cel mare ce mananca copilul, poti sa spui ca e alaptat la san si nu la ţâţă. Sau daca te duci la medic si vrei sa impresionezi, poti sa spui ca ai exprimat niste lapte intr-un borcan in loc sa spui ca ti-ai muls o ţâţă in acelasi borcan. (apropo, imi place foarte mult expresia asta cu exprimatul laptelui, mi se pare ca surprinde foarte potrivit si miscarea dinauntru in afara, si permeabilitatea, si fluxul).

Deci or fi una-doua situatii in care e ok sa inlocuiesti „ţâţă” cu altceva (insa niciodata cu „ţiţi”). Altfel, in toate celelalate situatii, tineti minte de la mine ca…

O ţâţă e o ţâţă e o ţâţă.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi, Viata de tata. Bookmark the permalink.

43 Responses to Copilul nu-i o minune, ţâţa nu-i o abstracţiune

  1. Alexandra says:

    :))))))) Hai ca mi-ai facut soare in ziua asta ploioasa…am ras cu lacrimi….Stai ca urmeaza descrierile de genul: “are o bubita la cocosel” sau “s-a oparit la pasarica” pentru ca, nu-i asa, brusc organele genitale devin pasaret de curte. Nu se poate, doamne-fereste sa le zicem penis sau vulva pentru ca “murdarim” copilul. Iar copiii percep rusinea asta a vorbitului cumva…
    Noi nu zicem in casa “putza” obiectului cu pricina, insa Mara a auzit undeva chestia asta, asa ca intr-o zi m-a anuntat hotarat ca ea stie ca tati face pipi din picioare…”cu lunguiatza aia a lui”, dupa care ferm: “nu vreau sa zic PUTZA!!!”. Cand m-am oprit din ras i-am zis ca nu e nevoie sa zica putza pentru ca aia se cheama penis.

  2. Alina Bondoc says:

    tot asa ma enerveaza folosirea excesiva a diminutivului “mamica”! mamici in sus, mamici in jos…si se extinde obiceiul cu repeziciune si la termenul de tatici. Eu zic ca sintem mame si tati, nu ne transformam dintr-odata intr-o populatie de pitici, doar pentru ca avem bebelusi!

    • icoană cu picioare lungi says:

      pana la urma cred ca, in timp, totul tine nu doar de moment, ci si de cum se spune [si asta se naste din cum te percepe copilul, exemplele din familie etc.]. de pilda, pe noi ne.au invatat sa le zicem “mami/tati”. printr.a 5a, am inceput sa ma simt ciudat-toti ceilalti spuneau “mama/tata/prenumele”. i.am intrebat ce parere au, am incercat, nu mi.a iesit. prin comparatie cu ceilalti termeni, era cel mai dur, raportat la personalitatea maica/mii, zic, care e un fel de cozonac cu de toate. ideea e ca acum [la 20 de ani] ii zic mamica. e drept ca si tata m.a influentat.. la fel ii spune el mamei lui, femeie de la tara, care la 64 de ani cosea o culme intreaga de iarba. de aceea paote, pentru mine, termenul se leaga de femei care au trecut prin multe si care inca mai trec, la fel de cu fruntea sus si ochii senini.

  3. uglybadbear says:

    mda, aia cu pasaretul de curte e tare stupida. stefana a stiut de cind a inceput sa vorbeasca ca tata si baietii au putza. dupa ce-a ajuns la gradinita ne-am trezit ca stie si ca tata de fapt nu mai are putza, ca e om mare, iar oamenii mari au pula, numai baietii au putza. logic, nu?

    • Alexandra says:

      :)))))) pai da…a evoluat si putza aia…Mara mereu zice ca ea are tzatze mici si ca mami are “tzatze lungi”…:)))))

      • nuschu says:

        Pai, in logica pe care ai expus-o mai sus, Alexandra, pentru mine e surprinzator sa aud ca Mara spune “tzatze”. Ma asteptam la “glande mamare”, cel putin “san”…

  4. uglybadbear says:

    a, uitasem, on topic: expresia “ii da piept” in loc de “ii da tzitza”. n-am idee daca p-acolo e folosita, dar aici am auzit-o la o gramada de persoane feminine de virsta a treia. de fiecare data cind o auzeam, imi aminteam cum zicea taica-meu venind de la piatza, c-a cumparat niste “ugere de gaina tinara” :)

    • Alexandra says:

      Da, la Ploiesti am auzit frecvent de-a lungul vietii asta cu pieptu. Pentru ca in capul lor de frustrati pana si “san” era un cuvant “rau”…la tara lumea zicea “tzatza” dar la oras, domnule, era prea urat, asa ca i-au tot bagat cu “pieptu”…cand eram mica si auzeam asta ma gandeam ce bizar e, ca doar si barbatii au PIEPT, deci nu e corect deloc…in capul meu de copil stiam sigur ce si cum :))))

  5. si mai voiam sa zic ca o data m-a prins si pe mine Sofia de piept (de pectoral), prin tricou, ca ii era foame si eu o tineam in brate asa pe o parte.
    m-am simtit murdar, ce sa fac, dar uite ca acum pot sa spun ca am dat si eu piept la copil, chiar daca din greseala.

    • Alexandra says:

      Aaaaa, pai Mara se conecta la orice bucatica gasea. Numa’ ca tati al ei e ursu’ paros, si ea baga botu’ pe mana lui sa suga….si cand dadea de padurea de marar….se strambaaaa si stranuta si isi baga picioarele in el de supt :)))

  6. Lila says:

    Aaaa, dar ati uitat de “burtici”. Esti cu burta la gura si vrei si tu sa te informezi putin despre ce te asteapta si tot internetul e plin de burtici, mamici si bebei. Bai, si mai e una care ma face sa trag adanc aer in piept: “copilul nu MI-a mancat azi”, “copilul nu MI s-a kkt azi” etc. avem pe aici v’un specialist care poate sa ne explice de ce zici mamele asa si nu “a mancat, s-a kkt”?

    • nuschu says:

      :D:D:D Asta n-am priceput-o nici eu, niciodata. Aproprierea functiilor/ evenimentelor care tin de copil. Mi-a luat in greutate, mi-a racit, mi l-a tras curentul. Cand am incercat, in gandul meu, sa spun si eu asa, nu mi-a iesit. Nu st’ de ce.

  7. Xelomon says:

    hmmm, io folosesc si tzatza si tzitzi, de cand a mai crescut si poate spune un soi de “tzi”. Incerc sa limitez folosirea lui “mamici” cu “burtici” cu “iaurtel” cu “painica” si toate celelalte diminutive de care mi s-a luaaaat, daca-s mici nu tre’ sa le vorbim numai cu mititele.
    Ma, bebelusii is mici, cum naiba sa spun deget, cand are un degetel? sau cap cand are capshor? dupa 6 luni nu mi s-a mai parut asa mica, desi in continuare ma uimeste s-o vad transformandu-se.
    Legat de organele genitale, “vulva” mi se pare urat, nu-mi place cum suna (stiu, sunt o ciudatenie). Nu am intalnit cuvantul asta decat in manualele de biologie si sper sa stea acolo. “Pasarica” ce-are? Pasarica, fofoloanca, pizdulice. E mult mai mica decat o vulva. Si n-are nici o constiinta! (ca sa continui ciudatenia mea, vulva si penis sunt chestii de care omul e constient, ori copiii nu sunt constienti de organele lor genitale).
    Tot din cauza dimensiunilor mi se pare ciudat sa zic “penis” chestiei unui bebelus. Are o putzulica sau o putzica si asa va avea multa vreme.
    In fine, cate bordeie, atatea obiceie!

    • eo-s de acord ca bebelusii au degetel si capsor, ce nu inteleg este de ce mananca tzitzi si papica, dorm in patut, fac cacuta etc
      adica restul lucrurilor din jurul lor tind si ele sa devina mici in mod inexplicabil :)

      • Xelomon says:

        Patut e incetatenit, de ce mancarea ajunge “papa” sau “papica”, apa devine “apica”, suzeta ajunge “suzi” si tot asa… nici eu nu inteleg :)) unde mai pui ca ei cresc, dar cuvintele tot “mici” raman. Si dup-aia adultii care pocesc cuvintele in jurul lor le zic “da’ esti copil mare!”

    • nuschu says:

      Iezagt asa ma gandeam si eu: de ce ai fi ciudata si in raport cu ce…? Si mie mi s-ar parea ciudat sa vb acasa ca si cum as discuta cu medicul/ seful etc. Nu zic acasa ‘am indeplinit cu succes sarcina auto-desemnata de a pregati Solanum lyco-nu-stiu-cum cu branza telemea 40% grasime’, ci ‘am trantit o salata de rosii cu branza’, asa cum nu ma duc la medic sa-i spun ca ma ustura pasarica :D. Limbajul – ca si tooooate celelalte legate de vietile noastre – se adapateaza in fctie de context.
      Apoi, poate omu’ ala din maternitate chiar isi simte copilul ca pe o minune. Poate a venit cand nu-l mai astepta, precum cei din basmele romanesti.

  8. Omnia says:

    Tzatzuca si laptic, aka fabrica de lapte microscopic :))

  9. Alinka says:

    Ah, ma faceti sa prevad o dilema: dat fiind contextul instrainarii mele, in casa vorbim engleza. Buuuun, partea cu diminutivele pare sa fie solutionata din start, avind in vedere ca anglo-saxonii aia de la inceputuri nu au avut vreo flebete pentru diminutive, asa ca nu ma/ne vad abuziand de “little” inainte de orice substantiv – ar fi prea plictisitor si deloc ilustrativ. Dar na problema…oare ce cuvinte vom folosi cand va trebui sa amintim de organele genitale ale nou nascutului? :-)))))

  10. arakelian says:

    you made my day!!!!!

  11. diana says:

    ai dreptate, exprimarile gen “minunea din burtica”, “mamica”, “bebelu”, “tzitzi / tzatzica” etc sunt complet inepte. dar sa stii ca un copil e o minune… chiar daca suna a limbaj de lemn. si chiar daca procesul de facere este unul “pamantesc”… copiii chiar sunt niste minuni. copila mea este minunea din viata mea si a tatalui ei. si-mi pare rau in fiecare zi, cand o vad si simt lucrul asta, ca nu ma pricep sa-l exprim mai bine:)

    • nuschu says:

      Pai, e o minune numai daca te gandesti ca modificarile corporale din timpul sarcinii si al nasterii sfideaza legile fizicii – ti se intinde burta pana crezi ca nu se mai poate, apoi pas de scoate un pepene galben printr-o gamalie de ac!

      • Andreea says:

        Hai sa nu exageram! Nu e nicio minune, pentru asta sunt proiectate femelele, este cel mai firesc, natural si simplu lucru! Minune a fost la fecioara maria, dar aia e doar o poveste de adormit copiii mai mari si inca in cautare de prieteni imaginari. Burta se poate intinde inimaginabil de mult si cand bag in tine in nestire- cazurile alea patologice cu oameni care nu mai incap pe usa si nu mai pot face doi pasi. Cat despre gamalia de ac….hahaha, sa inteleg ca barbatii au un penis de dimensiunea unui ac? Din fericire nu am avut parte de ace la viata mea!

        • nuschu says:

          Vorbind despre gamalia unui ac, ma refeream la colul uterin, nu la vagin. Acuma, sa nu mergem pana cine stie unde, insa, as far as I am aware of, penisul nu prea patrunde dincolo de col… N-oi fi eu la curent cu ultimele giumbuslucarii sexuale, da’ nici nu tin sa fiu :D.
          Si, acuma, da, mie asa mi se pare, o sfidare a legilor fizicii. Numai cand stai si te uiti la el si stii ca a stat inuntrul tau, e oarescum inimaginabil! Acuma, na, e treaba fiecaruia cum priveste lucrurile. Insa, pentru multi parinti, propriii copii sunt o minune.

  12. iohanna says:

    HAHAHA! tari de tot expresiile astea! Pana la urma fiecare zice cum ii vine si cum considera de cuviinta. Dar e misto sa observi cum ne ascundem, noi oamenii, cum devenim pudici si rusinosi pe langa cei mici, iar cand auzi cum vorbesc unii parinti cand sunt intr-un cerc de oameni mari… s-a terminat si cu tzitzi si cu pasarica… toate isi iau zborul! Amuzant! Foarte tare, m-a inveselit mult postul asta!! :-)

  13. Veverita says:

    Zisesi ca ref la bebelusi, tot ce tine de bebelusi etc, se folosesc numa’ diminutive, ca-s chestii micute, dragute, pufoase, netede… Deci “tzitzi” (asa o chema si pe pisica mea: tzitzi-floaca, f sugestiv)… Acu’ m-ai bagat in incurcatura: daca ma-sa are ditamai ugerul, o tzatza de 4 kile fara sfarc, tot “tzitzi” e?

  14. Livia says:

    Fii-mea pe la 3 ani intr-o discutie filozofica (virgula) cu tatal ei ii spune: “Tata, eu nu am vulva, am vulvitza”. Cum sa reactionezi?! Pe mine m-a dat pe spate :-)

    • Anca says:

      Exact asa ii spune si fiica-mea. A aflat de puţulică de la alti copii dar noi am folosit denumirile anatomice.

      Pe mine cel mai tare ma enerveaza denumirea ţâţucă/i sună absolut oribil, in opinia mea desigur :P

    • Alexandra says:

      :))))))))))))) vai ce mistooo…da pai copiii tind sa puna diminutive ca sa arate ca a lor e ceva mai mica, ca ei sunt mici, ca doar asa le zicem mereu :))) m-am amuzat teribil cu “vulvitza” :))))) genial!

      • Livia says:

        :-) Iar nepotica mea (aproape 3 ani) a gasit si diminutivul potrivit pentru penis: penisuc. Asta fara sa ii sugereze nimeni nimic. Cred ca isi dau si ei seama ca diminutivul e pentru ceva mai mic. Oricum la ingeniozitate eu am de invatat de la ei ;-)

  15. alina nicoleta says:

    Pentru mine copilul meu este o minune. Da, nu neg ca totul este un proces fiziologic care se intampla de milioane de ani DAR cand te confrunti cu o infertilitate de 5 ani, cand ti se zice ca doar prin fertilizare poate ai sanse sa ramai insarcinata si totusi fara sa faci nici un tratament alopat ci doar sa crezi ca la un moment dat vei putea si tu sa fii mama pe cale naturala desi legile fizice te contrazic, atunci Da – pentru mine faptul ca am ramas insarcinata si ca urmeaza sa nasc ma face sa cred ca bebele meu este o minune!
    Dar iti dau dreptate cu diminutivele si cu acel “baby-talk” care se declanseaza la unii adulti in momentul in care se vad cu progenitura in preajma!

  16. bebelusa says:

    Parca mi-ati citit gandurile cu postul si comentariile astea. Nu am copii si nici nu-mi plac in mod deosebit, asa ca imaginati-va cand a trebuit sa stau 30 de minute intr-o masina cu un copil urlator si doi parinti care incercau sa-l calmeze cu “Vrei sa-ti dea mami ţiţiii? Hai sa-ti dea mami ţiţiii” si “Cine-i sufletelu’ si inimioara lu tati?” :))

  17. Imi place blogul tau .. acum te-am gasit. Vorbesti despre chestii true :D

  18. wlfp says:

    Foarte misto postul asta despre ţâţâ – si foarte adevarat.

  19. Alexandra D says:

    Eu n-am inteles de ce de fiecare data cand merg copchii la scoala , in general ”mamicile” folosesc urmatoarele : ohh da , mergem la scoala , suntem in clasa n . Am terminat clasa a nu stiu cata cu premiul x. Oameni buni , premiul e al copilului sau al vostru?!

  20. Laurentiu says:

    ţiţi / titi e mai uşor de exprimat pentru bebe / copil deoarece face diferenţa clară între tata şi ţâţă.
    Dacă tăiem diacriticile tata şi tata e cam la fel.
    Călin îi zice titilică :) aşa îi place lui să o alinte la 2 ani.

    Oricum ai spune-o, pentru copil e cel mai bun / fumos / mângâietor lucru care i-l putem oferi

  21. IoanA says:

    “alaptat la san” :)
    Poate fi alaptat si la altceva?

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s