O ardem in cercuri

Acu’ o ora ne-am intors de afara, unde am stat vreo patrushcinci de minute, unde am iesit pentru ca urla copilul din motive necunoscute noua. Afara a stat linistita vreo 20 de minute, s-a uitat in toate partile, apoi s-a hotarat ca privitul in exces este plictisitor, si, cum somnul nu este un item de pe lista ei de lucruri de facut in timpul zile, a reinceput sa urle. 

Daca va gasiti din intamplare in zona unde locuim noi si vedeti 2 oameni impingand in viteza la un carucior mov, e foarte posibil sa fim eu si nevasta-mea care ne grabim spre casa pentru ca avem impresia ca in casa n-o sa mai urle si pentru ca, de ce sa nu recunosc, ne e si un pic rusine ca urla copilul pe strada si pare ca si cum suntem niste monstri insensibili. Adica daca tot nu ii faci nimic ca sa taca, macar sa te grabesti sa ajungi cu copilul undeva.

Deocamdata, caruciorul nostru, in legatura cu care s-a facut un mare scandal pe internet, s-a dovedit o investitie foarte proasta. Pentru ca nu prea il folosim. Pentru ca, ati ghicit, copilul  nostru nu doarme afara si nu ne putem plimba mai mult de cateva zeci de minute inainte sa  inceapa sa tipe.

Dar caruciorul nu e singurul lucru inutil. Intre timp, am mai cumparat sau primit inca multe alte lucruri, in speranta ca ceva ceva o sa ajute. Paturica de activitati – folosita 15 minute – nu functioneaza. Leagan electronic – folosit 5 minute – copilul urla daca are de urlat si in leagan si in brate si oriunde. Incalzitor de biberon – inutil, copilul vomita si la biberon. Biberon anti-colici – inutil, copilul inghite tone de aer si la ala. Si alte multe lucruri mai mari sau mai mici pe care nu le mai tin minte.

Dar cel mai mult am cumparat medicamente. Parca niciodata nu am cumparat atatea medicamente ca in perioada asta. Cred ca am cumparat cate ceva in fiecare zi. Azi de exemplu am cumparat picaturi de ochi. Marti m-am intalnit la metrou cu unul care mi-a vandut niste prafuri anti-vomitat care nu se gasesc in farmacii. Pana la astea, am incercat toate produsele anticolici de pe piata, pana l-am gasit pe ala care a rezolvat colicii, fara ca asta sa insemne nici pe departe sfarsitul problemelor. Medicamente, medicamente, medicamente.

Deoarece o ardem in cercuri. Vicioase. Fata vomita pentru ca se agita si se agita pentru ca vomita. Ii dam prafuri anti-vomitat. Le vomita. Trebuie sa i le dam in biberon. Le vomita. Si nu doarme, pentru ca vomita. Si se agita, pentru ca nu doarme. Si e prea obosita sa mai doarma cand nu mai vomita, pentru ca copii atat de mici dorm cu atat mai greu cu cat sunt mai obositi. Si de la prafuri, se constipa. Ceea ce o face sa se screama mai mult, ceea ce inseamna ca doarme si mai putin. Si asa mai departe, de la inceput.

Sincer, nu ma asteptam ca totul sa fie atat de greu. Nu ma refer la oboseala parintilor, nu ma refer la sentimentele lor de neputinta, nu ma refer la situatiile in care parintilor le vine sa se dea cu capul de pereti si toate celalalte. Nu ma refer la parinti, fuck the parents, sunt maturi si vaccinati, asta si-au dorit, cu asta sa se spele pe cap.

Ma refer la copil. Si ma mir ca totul este atat de greu pentru el. Sa doarma – este greu. Sa se cace – este greu. Sa elimine gazele – este greu si dureros. Sa inghita si sa tina laptele in stomac- este greu. Sa manance –  este greu.

Lucruri de baza, care sunt foarte grele. Aproape totul este o chinuiala. De fapt, chiar totul este o chinuiala. Si sa planga e greu, ca atunci cand urla cat de tare poate, uita sa respire si se ineaca, deci nici macar tipatul nu iese calumea.

Nu frate, nimic nu e usor. Stau si ma intreb, cum dracu sunt lucrurile aranjate asa, cui servesc chestiile astea si de ce nu stau copiii in burtile mamelor mai mult, pana sunt pregatiti sa iasa fara probleme.

Poate am tras noi la sorti modelul mai dificil de copil, cert este ca dupa o saptamana in care m-am miscat ca un zombi cu genunchii moi ziua, jur ca ma gandesc serios sa intru eu in depresia post-partum, macar un pic, ca prea e greu totul, fir-ar a dracului de treaba.

Atat pentru azi, ma scuzati ca nu sunt mai amuzant, inchid ca tocmai a inceput sa planga copilul care a adormit acu jumate de ora si care se trezeste din somn urland, desi ar trebui sa doarma cateva ore bune. De ce se intampla asta, evident, nu stim.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

16 Responses to O ardem in cercuri

  1. Omnia says:

    Da, e greu si nu poti sa dai inapoi. Si de oboseala si stres nici inainte nu poti sa dai. Cred ca sigurul lucru relevant pentru voi e sa aveti mare incredere in voi si unu-n altu, si sa dormiti cat de mult. Relax, ca iese soarele.

  2. nina says:

    Eu aveam senzatia ca nu se va termina niciodata perioada asta ataaat de grea… Din fericire, ca orice alt lucru, se termina.

  3. Adela says:

    Inteleg perfect…Si ni am trecut prin asta mult timp….pana pe la 1 an jumate….

  4. Andreea says:

    I hear you, loud and clear! Primele 3 luni am crezut ca sigur o sa sfarsim in spital de oboseala, stres si iar oboseala, si iar stres! Daca ma gandesc bine, nici nu stiu cum am ‘iesit’ intregi la cap din lunile alea… Nu am cuvinte intelepte de incurajare, sa fiu sincera, dar subliniez si eu ca ceilalti care au comentat deja, VA TRECE si VA FI MAI BINE (desi eu puteam sa jur la inceput ca niciodata n-o sa fie bine)!
    Am mai comentat odata si-o sa ma repet acum – iertare!, dar pe noi ne-a ajutat zone-terapia, practica foarte raspandita in Danemarca si care da rezultate (desi nu la toti, tre’ sa recunosc). In plus, cand aveti un minut si aveti chef de asa ceva, incercati dearhelen.com (e pagina unei asistente medicale cu multi ani experienta in domeniu, mama si bunica la randul ei, si care e foarte populara aici); gasiti sfaturi pt. orice si puteti sa-i scrieti, contra unei sume, si primiti raspuns personal (puteti vedea pe pagina in cate zile veti primi raspuns). Nu trebuie sa platiti ca sa cititi ce probleme scriu parintii si ce raspunde. Poate va ajuta… mie mi-a facut bine, recunosc, sa citesc despre alte cupluri cu aceleasi probleme de ne-somn ca si noi… imi aduc aminte cum noaptea pe la 1-2 tineam fetita in brate, ca numai asa dormea!, si citeam tot felul despre tot felul…
    Sa va fie bine si senin!

  5. arakelian says:

    poti sa razi, sau poti sa nu ma crezi, dar eu am uitat suferinta de atunci. Imi aduc aminte vaaag ca imi era greu, groaznic de greu, ca ma bucuram ca se lumineaza dim., si ca ca vine joi/vinerii si vine sotul acasa din delegatie…
    Pe mine m-a incurajat enorm pediatra si asistenta care a venit acasa de 2 ori, plus alte mamici in aceeasi situatie, plus o mamica vecina draga mie cu care ieseam la plimbare ( si ea ducea 2 carucioare, 1 cu copilul ei ce dormea neintors in caruciorul stelist) si pe al fiica mii :)))

    Aveam schimb de solutii.
    Sa o tineti in maitai(esarfa la pieptul vostru) ati incercat?. Cum reactioneaza?
    Sa scadeti temp. sub 20 gr ati incercat? fiica mea facea mai rau la caldura…noroc ca de la hormoni si eu ieram ca ea, super infierbantata, si stateam amandoua sub aparatul de aer conditionat.

    Stiu ca aveam 100 de trucuri, de la masaje, o puneam pe burta, o purtam in brate cu burtica in jos si miinile mele tinand-o pe burta, pe umar pe plan inclinat dupa masa pana simteam ca nu mai are gaze in burtica etc.

  6. multumesc de sfaturi. am incercat multe lucruri, o sa mai si incercam.
    din ce am incercat pana acum, a rezultat ca nu exista solutii care sa functioneze mai des decat sporadic.
    in ultimele 10 zile lucrurile s-au inrautatit in loc sa se imbunatateasca, noi am zis ca e puseu de crestere, apoi s-au inrautatit si mai mult, deci acum ne e teama sa nu aiba vreo suferinta, motiv pt care de maine incepem investigatii.
    eu personal sunt 90% sigur ca nu are nimic, poate in afara de un temperament mai dificil (=dinamita). asta e.

  7. Cris says:

    eu zic sa incercati cu investigatii. un copil atat de mic are nevoie de somn, poate chiar in egala masura ca si de lapte. somnul e vital pentru crestere. m-a ajutat Dumnezeu si am avut un copil mofturos la mancare, dar care dormea cu orele. mereu am zis ca a crescut din somn si nu din mancare. ma gandesc sa nu cumva sa aiba vreo intoleranta si chiar sa sufere. sa aiba dureri. poate totusi are doar niste colici mai puternici, dar merita o incercare. numai bine

  8. corina says:

    dragii mei, daca dupa investigatii va mai ramin bani si mai vreti sa incercati ceva ce sa speram ca nu va deveni si el inutil, va recomand cu caldura acest tip de balansoar care pe noi ne-a scos si ne scoate inca din marasmul noptilor de stat cu copilul doar in brate. se leagana si fata-spate, si dreapta-stinga, si copilul chiar doarme in el, desi inainte trebuia sa parcurg cca 10 km pe noapte ca s-o adorm, doar in brate. acum dupa 10-20 min de leganat in asta, chiar adoarme…
    http://www.zonabebe.ro/balansoar-deluxe-rosu.html

  9. Anca says:

    În apă, la baie, plânge? Somn sau liniştire cu sunet alb (foehn, sunetul apei care curge înregistrat) ori muzică clasică presupun c-aţi încercat?

    Copila mea a avut reflux şi până la 8 luni vomita în jet după fiecare masă. Dar dacă ia în greutate la limita de jos chiar, tot e ok.

    La noi a stat foarte mult la verticală (doar nu se petrecea nimic interesant la orizontală) şi a dormit luni în şir pe vreuna din burţile noastre până când….ei bine, ne-a aplatizat organele şi a mai crescut, apoi totul a devenit dintr-odata muuuuult mai simplu.

    Nu mai cumpăraţi nimic (zic io care vând chestii de puericultură) ci analizaţi mediul atunci când nu plânge. Eliminarea lucrurilor care o suprastimulează de ex ar putea fi un început. Şi cel mai important, starea voastră. Cu cât suntem mai stresaţi şi îngrijoraţi, cu-atât răspund şi copiii pe măsura semnalelor.

    Dar sunteţi sătui de sfaturi probabil. În încheiere, va fi bine, o să treacă perioada asta, or să treacă şi altele iar când va împlini câţiva anişori, o sa te amuzi

  10. arakelian says:

    la 6 sapt, fetita mea a avut un punct critic. Nu stiu cum sa ii zic. A fo 1 sapt grea – acum am si uitat. Mi-am adus aminte cand ati zis de investrigatii, ca socrii ma puneau sa fac asta( motivul era ca nu lua ca la carte in greutate, si ca nu am lapte bun). Atunci am rarit la maximum ontactul cu ei, pt ca ei ma agitau pe mine, euu agitam copilul.
    Dupa aceea, a fo mult mai bine.

    Cat timp ia in greutate si nu vomita in jet fiecare masa, nu e cazul de intoleranta. Dar e bine sa facei investigatiile ce a decis pediatrul, in primul rand sa va linisteasca pe voi.

    P.S. Corina, balansoarul ala arata bine. Eu am avut unul ieftin, o leganam cu piciorul pe piticanie cat stateam pe net. Evident, maxim 30min.

    • corina says:

      da, da dincolo de aratat bine, e singura chestie care chiar adoarme copilul. sau mai bine zis in care doarme copilul. in rest nu functiona nimic. nici macar mainile mele care mai aveau putin si se lungeau pina la pamint. chiar se leagana in toate directiile si e imposibil sa nu gasesti un unghi/o pozitie/un sens care sa nu-i convina copilului pina la urma. acum, recunosc ca eu am zile in care misc si cu mina si cu piciorul si mai mult de 30 min. da important e ca dup-aia doarme. chiar si 2 ore jumate. ceea ce….

  11. arakelian says:

    P,.S.paturica de activitati a functionat la noi dupa 6-8 luni. Fix 2min, ca apoi fugea de pe ea :)

  12. “am incercat toate produsele anticolici de pe piata, pana l-am gasit pe ala care a rezolvat colicii”. pot sa intreb care este acela? pentru ca si eu am senzatia ca le-am incercat pe toate de pe piata, dar sper sa imi fi scapat unul.. cel de care vorbesti tu. mersi frumos.

  13. Colief ii zice, contine enzima numita lactaza care desface lactoza in intestin, adica face treaba pe care ar trebui sa o faca bebelusul daca ar putea. La noi a mers, i-am dat de la 1.5 luni pana la 4 luni.

    • multumesc. inca nu-l descoperisem, deci deocamdata.. e de bine. o intreb luni si pe doctorita copilului ce crede, si apoi om vedea. sper sa fie si mai de bine. mersi mult si week-end placut.
      mai baga articole, ca ramai in urma. :) (fata de dna printesa :) ).

  14. Roxana says:

    Ba e foarte amuzant ce ai scris, cel putin pt mine, in momentul asta :) Am ras cu lacrimi, pentru ca ma recunosc perfect in ceea ce scrii. Baietelul meu e cu 3 luni mai mic decat Sofia si am trecut si noi prin ce descrii tu aici: alergatul cu caruciorul cand plange copilul si ti-e rusine de oamenii de pe strada, dilema ca de ce copilul meu doarme mai putin decat scrie in carti ca ar trebui sa doarma, frustrarea ca paturica de activitati si leaganul nu folosesc la nimic etc. Si la momentul respectiv eram la fel de epuizati si stresati si nedumeriti … Acum lucrurile astea s-au aranjat si poate de aia imi vine sa rad in hohote cand citesc ce ai scris. Acum avem alte probleme, dileme si nemultumiri, care probabil si ele ma vor face sa rad peste vreo 2 ani. Spor la scris si sa cresteti mari!!

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s