Robo-metru: Prometheus (Giger is a god)

Am luat popcorn-ul si mi-am facut loc grabit prin antecamera tixita de la Imax, nerabdator sa-mi iau ochelarii si sa ma asez la locul meu. Aglomeratia era destul de mare iar eu n-aveam deloc stare. Am vrut sa ma bag in fata unui cuplu si am lovit cu piciorul nu stiu ce stand din ala de carton cu reclama la un film de era sa-l daram pe el si sa ma pravalesc pe jos pe mine. Pana am ajuns la locul meu m-am mai impiedicat de picioarele catorva oameni de pe rand care deja se asezasera si am varsat un sfert din galeata mea de popcorn. In fine, m-am asezat la locul meu si mi-am dat seama ca sunt foarte emotionat si ca nu am mai fost emotionat la un film de foarte mult timp. 

Asta nu-i un post despre film, e un post despre mine. As putea sa fac pe tipul cool si flegmatic care a vazut destule filme si sa desfiintez filmul asta pentru ca scenariul are niste gauri cat casa din loc in loc, cliseele abunda in el (negrul funny, hispanicul copilot, omul de stiinta non conformist etc) iar scenele de suspans sunt la fel ca-n Alien, dar nu am s-o fac. Motivul pentru care nu vreau sa fac asta este ca in viata oricarui individ greu impresionabil si greu entuziasmabil ca mine vine din cand in cand un moment cand trebuie dat un raspuns la intrebarea: “Dar tie totusi ce-ti place? Pe tine totusi ce te misca? Ce te entuziasmeaza, ce te face sa ti se ridice parul pe maini?”

Sunt putine lucrurile de genul asta care sa-mi placa fara rest, dar cele putine care-mi plac imi plac de ma fac sa-mi dea lacrimile. In materie de filme, ar fi asa (in ordine aleatoare): bataia din Crouching Tiger Hidden Dragon dintre cele 2 gagici; cand Tyler Durden zice: “First you have to give up, first you have to *know*… not fear… *know*… that someday you’re gonna die.”; cand Brick Top zice: “Do you know what “nemesis” means? A righteous infliction of retribution manifested by an appropriate agent. Personified in this case by an ‘orrible cunt… me.”; cand Hans Landa infige tigara in prajitura si in general cand Tarantino se joaca dezinvolt cu istoria; cand Russel Crow indica “single column”; si mai sunt cu siguranta si altele.

Si printre ele, poate cel mai mult imi place HR Giger. Acum, eu de Giger am aflat dupa ce am vazut Alien, film care pentru mine a setat un standard in materie de filme SF care nu cred ca a fost depasit. Asa ca ii sunt recunoscator cu Ridley Scott ca a facut Alien, nu numai pentru ca a facut un film excelent, ci si pentru ca m-a facut pe mine sa aflu de Giger.

Ca sa nu fiu criptic: Giger este un suprarealist care a inventat un stil numit biomecanic; el este cel care a desenat xenomorful (alienul), pentru care a si luat un Oscar, si tot el a creat interioarele din Prometheus (desi eu zic ca a lucrat la mai mult decat atat, pentru ca aproape fiecare cadru din film miroase a Giger).

Am vazut filmul la Imax si bine am facut, pentru imaginea a fost extraordinara. M-a atras, m-a captat, timp de aproape 2 ore am uitat de mine si am trait acolo. Nici nu mi-am dat seama ca filmul este 3D, sincer sa fiu, ceea ce inseamna ca este un 3D care face exact ce trebuie sa faca, adica sa te duca intr-o alta lume, nu sa-ti arunce obiecte in fata sau sa-ti dea senzatii tari cand cineva sare de pe o cladire pe alta.

Nu mai sunt multe de spus. Am iesit de la filmul asta nauc si am mers pe strazi vorbind singur si avand in cap scenele din film. Apoi, in noaptea care a urmat am visat din nou scene din film si m-am trezit speriat.

Acum, probabil ca o mare parte din oamenii care vad filmul asta o sa zica ca e ok. Unora o sa le placa mai mult sau mai putin, unii o sa fie enervati caNoomi Rapace poate sa mearga pe 2 picioare imediat dupa ce a suferit o operatie in care i-au fost taiati muschii abdominali si asa mai departe.

Pe mine unul filmul asta m-a rascolit. De aia zic ca postul e despre mine si nu neaparat despre film.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Recenzii (Robo-metru) and tagged . Bookmark the permalink.

One Response to Robo-metru: Prometheus (Giger is a god)

  1. Alexandra says:

    Ah cum e un film cand ai un pic de timp liber dincolo de bebe, voma, nedormit, mancat, nemancat, cacat, necacat…:))))

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s