Astept vremuri mai bune

In ciuda faptului dorm mai bine (pentru ca sotia si fetita mea sunt in alt oras, pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele), nu pot sa spun ca imi si este mai bine. Mi-a fost, timp de o zi jumate, cand am facut ceea ce-mi place mie cel mai mult sa fac, adica nimic. Adica sa stau pe canapea si sa ma uit la filme sau sa ma duc la cinema. Dupa aia, mi-a zburat dulcea stare de pasivitate.

Asud ca porcu’ si la scarbici, si pe strada, si la metrou, si acasa. E cald, am inteles, nu-i mare branza, vara e cald. Colegii ma intreaba daca imi fac de cap, acum ca sunt singur. Sigur ca-mi fac de cap, le raspund, in sensul ca stau seara pana mai tarziu la televizor. Nu foarte tarziu, totusi, ca pic de somn. Apropo de colegi, am inceput sa stau mai mult la birou, peste program adicatelea. Am niste saptamani mai complicate, ma lupt cu niste nemernici si tot restul. Daca as avea cu 10 ani mai putin si as fi tipa, as scrie un post din ala patetic gen “ce de cacat sunt oamenii si ce scarba mi-e de oamenii de cacat”. Numai ca, la varsta asta, consider ca si anume 2 lucruri: oamenii nu-s de cacat, sunt pur si simplu niste cacati cu care nu merita sa-ti pierzi timpul si nervii, iar sa te plangi ca oamenii sunt cum sunt e penibil.

Oricum, ce voiam sa transmit (cititorilor mei, care le scriu eu la blog) e ca cea mai mare parte a zilelor mele (aia pe care o petrec asudand cu curu’ pe scaun)  nu e placuta, ba e neobisnuit de neplacuta. Si-apoi vin acasa, daca nu am alte drumuri de facut. Iar acasa, desi e mai liniste si mai putin solicitant, nu e totusi placut, pentru ca e gol, nu-i nimeni aici decat pisica si pestii. Pestii nu zic nimica, iar pisica, desi mai zice unele chestii, nu e un interlocutor foarte valoros.

Unde mai pui ca mie nu-mi trebuie un interlocutor la modul general, mie imi trebuie nevasta mea si fetita mea. Care nu sunt aici si care se chinuie la cateva sute de km departare de mine. Si eu stau aici si primesc de 3-4 ori pe zi rapoarte telefonice. Care rapoarte nu ma fac decat sa ma zbat si sa ma invart in loc si sa-mi fac griji si sa ma simt vinovat ca eu sunt aici si n-am nimic de facut iar ele sunt acolo si nu le e usor deloc si eu nu pot sa le ajut decat cu sfaturi egale cu zero. Nu ca daca as fi acolo sfaturile ar ajuta la ceva, dar macar as putea sa le strang pe amandoua in brate.

Inainte sa avem copil, am tot auzit sau citit cum strica un copil cuplul. Cum parintii ajung sa nu mai doarma impreuna dupa un timp, cum scade pofta de sex, cum oboseala, iritarea si grijile provocate de cel mic ii indeparteaza pe parinti unul de altul. Si ma gandeam asa, distractiv: eu si I. nu am mai dormit impreuna de cand s-a nascut S. decat de vreo cateva ori, iar ala nu a fost dormit, a fost framantat impreuna si perpelit de pe o parte pe alta pana incepe copila sa planga. De parca asta nu ar fi fost indeajuns, acum nici macar nu mai suntem in aceasi casa sau in acelasi oras. Acum suntem ca si cum am fi divortati iar eu am drept de vizita saptamanala.

Deci asta fac: stau, ma uit la tembelizor fara sa urmaresc ce se spune, la filme nu ma uit ca nu am rabdare, afara nu ies ca nu vad rostul, la munte nu m-am dus ca a plouat si in momentul asta nici nu am chef, cu rolele nu ies ca nu inteleg de ce as face-o si asa mai departe. Nu e fun, ca sa zic asa, corpul meu se misca automat intre metro, boulot, dodo, iar mintea mea ia in fiecare clipa trenul spre orasul unde sunt cele 2 lucruri pretioase pentru mine pe lumea asta.

Astept vremuri  mai bune. Vremuri cand fata mea n-o sa se mai chinuie in fiecare zi. Cand o sa fim impreuna. Cand n-o sa-mi mai fie dor de nevasta, ca o sa fie la distanta de un brat de mine. Cand, poate, o sa fim impreuna in casa noastra.

Pana atunci… pana atunci… nimic. Stau si astept. Viata e si asa uneori, nu?!

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

15 Responses to Astept vremuri mai bune

  1. Da, viata e si asa uneori. De aia eu mi-am exprimat la nevasta-ta profundul negativism in legatura cu ideea “sa plecam noi la Piatra”….pentru ca eu nu cred in solutii din astea, ba mai mult, imi permit sa cred ca oricat ar fi de naspa situatia tot impreuna e mai bine :) Pentru toata lumea adicatelea. Mmmmweeeellll…acu’ aia e…da drumu’ la pedalat catre Piatra, si cand o faci, zi-mi si mie poate te insotesc impreuna cu Mara, ca a zis Ioana ca are unde sa ne culce de-abusilea intr-un loc acolo-sha! Poate convingem si Albuletele, si facem cu totii o excursie ad-hoc catre nevasta-ta cu una din masini la alegere. :) Pana una alta…ia o bere, da drumu’ la un a/c…si respira adanc!

    • eh,macar acolo nu e la fel de cald ca aici si Ioana nu e singura in fiecare zi pana la 7.
      nu-i bai, is baiat mare eu, ia sa mai iau o bere :))

      • Eh, pai tocmai pentru ca esti “baiat mare” tre sa ai nevasta si puiul cat mai aproape…si da, si o BERE! :))))…doo…trei…

        • Maria C. says:

          eu,una ma mir ca sunteti prieteni cu o fiinta ca doamna de mai sus,care ii numeste pe cititorii blogul-ui Ioanei ” prosti mai sunt si fuduli ai dracu’…:))))” Ce sa zic,poate e adevarat ca cine se aseamana se aduna,poate tu si Ioana nu sunteti asa “di treaba” cum pareti,ca doamna ce zborseste sigur e autentica!

          • eu personal recunosc ca nu sunt de treaba. nici prietenos, nici simpatic. uneori am umor, dar nu te lasa inselata de asta. vorbesc serios, am si scris despre asta mai demult.
            Ioana in schimb, e cea mai de treaba persoana pe care o cunosc.

          • Nu, nu, stimata doamna, nu pe “cititorii blogului Ioanei” ci pe cele 6 persoane anonime care in zilele alea au intrat pe blogul meu si mi-au lasat comentarii in care ma injurau cu toate cuvintele din dictionarul de santier. Hai sa nu ne incurcam…daca doriti ma cautati si va arat frumoasele comentarii ale “doamnelor cititoare”, pe care le-am pastrat pentru a-mi aduce mereu aminte ca multi oameni au nevoie de tratament serios.
            Ce ati citat dvs. mai sus era un comentariu al meu de pe blog, in care explicam cuiva de unde provenise acel scurt post in care rugam respectivele persoane anonime sa nu mai injure birjareste pentru ca nu are sens. Va multumesc.

  2. Ina says:

    Hmmmmmmmmm, zic si eu ca niste idioti intr-o reclama cretina, pot sa mai aman nasterea asta? Nu peste 3 luni cand ar trebui, peste vreo 3 ani?!? Ooof.

  3. AndreeaG says:

    Va doresc putere sa rezistati!
    Sper sa se rezolve toate si sa va fie bine, cat mai curand.
    Stiu ce inseamna sa iubesti in felul acela, si sa te doara, solutiile sunt foarte greu de gasit` …

    Si mai zic sa iesi cu rolele alea, ceva fizic poate sa ajute. Lasa tembelizorul ca e pierdere de vreme si consum inutil de energie!
    Stiu ca de socializare nu ai nici un chef in momentele astea si ar fi absurd sa te fortezi, dar incerca sa iesi din casa, sa faci ceva. Nu ca “sa-ti iei mintea de la ele” ci ca sa iti ajuti corpul sa functioneze mai bine, va fi (vag) mai bine si pt creier, si … nu vrei sa faci fundul mare pana se intorc fetele, nu? :)

    (Scuze daca am fost deplasata prin ceva, nu am intentionat in nici un caz! va apreciez f mult si mi-e ciuda tare, ca nu va e bine)

    O cititoare constanta, la care ii place ce scri tu la blog :)
    Imbratisarile sunt foarte importante, v-as trimite una pt toti trei, daca ati primi-o!

  4. arakelian says:

    un copil nu strica casnicia. Ci ii da o noua forma.
    Intradevar, e destul de greu sa fii parinte. Si asta o zic eu, ca sotul imi era plecat in timpul saptamanii in delegatii, deci eram “single mother” pt cateva zile . Mie insa copilul mi-a dat noi puteri, mi-a dezvaluit o latura a mea ( ca mama) de o forta si o tarie aparte. M-a schimbat, maturizat, responsabilizat, si mai ales, m-a intarit.
    Perioada de planset se termina, tranzitul/digestia copilului se regleaza, se maturizeaza.

    Eu nu am putut sa stau insa departe de copil, fiecare noapte in care am lipsit de langa ea m-a facut sa ma simt prost. Astept adolescenta, haha.

  5. SORA says:

    Hello… :)

  6. apostu says:

    mi-am pierdut 3 minute pe acest blog; nu are rost sa iti spun cum am ajuns. rar am citit ceva mai stupid. ce mi se pare fascinant este cit de multe lucruri spui despre tine prin ceea ce scrii. cum or ajunge oameni ca tine sa aiba acces la calculator? retoric intrebat! de limbaj nu iti mai spun ca stii si singur: este asa de jos si spune atit de multe despre tine … sa nu publici comentariul, e doar pentru tine, asa!

    • :)))
      de ce sa nu public comentariul?
      fyi – eu nu moderez comentariile, totu-i la liber. Sigur, mai sterg injuraturi uneori.

      • Andra A. says:

        Foarte faina replica, Liviu, felicitari. Mie mi se pare ca o completezi foarte bine pe printzesa. Iar oamenii fara umor n-au decat sa nu te mai citeasca :)

  7. Ralucutza says:

    De aici înainte, aşa o să fie viaţa ta/voastră. Neîmplinită fără puiul vostru alături. Un copil dă un alt sens vieţii, cine spune altfel înseamnă că ori nu are copil ori nu stă cu el să îl crească.
    Dacă un copil strică sau nu o căsnicie, din punctul meu de vedere, nu. Chiar dacă se schimbă totul 100%, dacă relaţia între bărbat şi femeie este sinceră şi bazată pe multă iubire şi respect, atunci copilul nu face decât să dea ceva ce nici unul nu îşi dădea seama că aşteaptă: fericirea supremă.
    E greu, ştiu, dar tot greul asta face ca munca noastră de părinţi să fie şi mai frumoasă.
    P.S. Mie îmi face plăcere să te citesc :)

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s