Post pompos si didactic despre lucruri importante in viata

Daca va spun care e punctul de pornire al randurilor de mai jos, o sa radeti. O sa spun oricum: am citit un interviu cu Elena Udrea, domne, in nu stiu ce ziar local. Ma rog, printre multele intrebari care i s-au pus cucoanei, a fost una care suna ceva gen „cum se cladeste increderea intr-un cuplu?”, intrebare la care aceasta mare doamna a politicii, parcarilor si vuitoanelor romanesti a raspuns standard, similar cu raspunsurile care apar in orice revista sau emisiune de cucoane: „increderea se cladeste in timp, dupa ce treci prin multe lucuri cu persoana de langa tine blablablablabla”.

Atat despre Elena Udrea, acum despre mine.

Daca pe mine m-ar intreba cineva „Mai Robocunt, mai, cum se cladeste increderea in cuplu?” i-as raspunde ca increderea in cuplu nu se cladeste, ci se daruieste. Eu nu am inteles niciodata chestia referitoare la increderea in cuplu. Intelepciunea populara zice: „fericirea in cuplu/ reteta unei vieti bune impreuna/ etc se bazeaza pe respect reciproc si pe incredere”. Si eventual se mai arunca si locul comun cu comunicarea, de parca comunicarea intre doi sau doua milioane de oameni a rezolvat vreodata ceva. (Planuiesc sa ma razboiesc si cu comunicare asta intr-un post viitor.)

In orice caz, ce voiam eu sa zic e ca mi se pare ca respect reciproc, incredere si comunicare exista si intre mine si, sa zicem, frizerul meu. Eu il respect ca profesionist, el ma respecta ca si client. Eu am incredere in el ca n-o sa ma tunda cu ligheanul si n-o sa-mi taie jugulara cu lama, el are incredere in mine ca o sa-i platesc munca. Eu ii comunic cum vreau sa ma tunda, iar daca reusesc sa ma fac inteles (nu e intotdeauna usor), el ma tunde cum vreau. Etc etc

Deci sa reformulam un pic intelepciunea populara: „secretul unei casnicii fericite cu frizerul tau este respectul reciproc si increderea si comunicarea dintre voi doi”. Dar cati oameni vor sa se casatoreasca si sa aiba una fericita cu frizerul lor? Cred ca putini.

Eu cred ca intr-un cuplu increderea nu e importanta, in sensul ca nu e un subiect, in sensul ca vine la pachet cu dragostea. Iar dragostea este o chestie oricum inexplicabila, asa ca de ce sa-mi bat capul cu increderea si alte lucruri? Te iubesc si, odata ce am stabilit asta, ti-am oferit la pachet si increderea mea si banii mei si viata mea si lama mea de ras si orice alte posesiuni lumesti sau nelumesti.

De ce se vorbeste despre incredere intr-un cuplu, cand ar trebui sa se vorbeasca despre dragoste, adica ar trebui sa nu se vorbeasca despre nimic, ci doar sa fie sau sa nu fie? Exista oameni care pot iubi pe cineva fara sa aiba incredere in el/ea? Exista cineva care a inteles ce am vrut sa intreb in fraza anterioara?!

Sa ne intrebam: cum se cladeste increderea intre tine si copilul tau? De ce nu ar fi absurda aceasta intrebare si cand vine vorba de mama sau de tatal copilului tau?!

Ne iubim, dar mi-ai inselat increderea. O sa ma faca asta sa te iubesc mai putin? Nu, o sa ma faca doar sa sufar mai mult. Si chiar daca o sa continui sa-mi inseli increderea, eu tot o sa te iubesc, daca iubire era ce simteam pentru tine inainte sa aflu ca umbli cu aia mica.

Pana la urma tot la un cliseu am ajuns: „daca dragoste nu e, nimic nu e”, vorba lui Gheorghe Gheorghiu (oare ce mai face Gheorghe Gheorghiu, tot asa hirsut o fi?!). Da’ despre unele clisee e clar ca se aplica treaba aia cu „daca n-ar fi, nu s-ar povesti”. Adica unele adevaruri nu sunt mai putin adevaruri doar pentru ca se afla pe toate drumurile. La faza asta cred ca Plesu ar zice ceva de genul ca bunul Dumnezeu, in marinimia lui, ne-a facut cadou si cateva certitudini, nu numai necunoscute si zbucium. Pe care nu sunt sigur ca le intelegem cum trebuie, ca daca le-am intelege, nu am mai vorbi despre cum se cladeste increderea intr-un cuplu.

Asa am zis eu, astazi, 1 noiembrie, fara sa am un motiv sau un scop in minte cand am zis. Acu’ ma astept ca cititoarele mele sa-mi spuna lucruri care sa ma faca sa trag inca o data concluzia ca, in general vorbind, iubirea unei femei e o functie de anumite chestii pe care le observa la partener, printre care felul in care o face sa se simta si gradul in care poate avea incredere in el sunt variabile importante. Iar faptul ca am scris mai sus „in general” o sa-mi faca cititoarele sa ma displaca si mai mult, caci este lucru stiut, femeilor nu le place sa fie puse la un loc cu alte femei, avand in vedere ca fiecare dintre ele este de o unicitate evidenta si incontestabila.

Eu iubesc asa, cumva independent de comportamentul celuilalt. De asta am zis si o sa tot zic ca dragostea e un dar pe care il faci cuiva si gata, nu il mai iei inapoi. Asta mi-am dorit intotdeauna (cine stie ce filme oi fi vazut cand eram mic) si asta am reusit pentru prima data in viata acu’ aproape 4 ani. Deci sunt fericit in continuare, ceea ce va doresc si dumneavoastra, multumesc de intrebare. Increderea in celalalt nu mi se pare importanta in viata mea.

Dar barbatii cum iubesc, oare? Ca uite, imi dau acum seama ca nu stiu, pentru ca nu m-a iubit niciodata un barbat, probabil.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi. Bookmark the permalink.

12 Responses to Post pompos si didactic despre lucruri importante in viata

  1. pegas says:

    Succes in continuare cu ideile pe care le transmiti.
    Nu sunt una din cititoare ca m_a facut mama baietel, iar referitor la ce ai scris mai sus n-as fi de acord pentru ca (in principal) tu privesti lucrurile cam “prea romantic” pentru viziunea mea (zic eu) “mai realista, mai lipsita de sugar-coating, mai barbateasca, mai cotidiana”.

    Again..not taking away anything from your opinion :)

    • da’ nu e nimic romantic aici, e vorba despre ce e mai important pt fiecare in viata. pt mine de ex e important sa dau cuiva dragostea si increderea mea, deci e vorba strict de mine, nu o fac pt celalalt, ci pt mine, motiv pt care nu poate fi un gest romantic, e un act existential strict personal.

  2. Adica tu ii dai increderea ta. Si ea merge si te inseala. Si tu continui sa o iubesti. Si te mai inseala odata (caci cei care fac asta odata o sa o faca mereu) si tu continui sa o iubesti si sa ii dai increderea ta perpetua? Da, normal ca ii dai tot ce ai la inceput de drum. Si normal si ca te astepti sa primesti idem. Adica nu sa iti fie “inselata increderea”…ca parca asta e cliseul. Io zic ca cei porniti pe “inselat” sau inselat increderea o sa o faca din start. Si ceilalti, care si-au propus sa NU faca chestii urate…nu o sa le faca. Sau, daca o sa le scape niste cuvinte urate la nebunia certurilor…o sa le para rau. Si alta data (conform sotului meu)…o sa uite…si o sa le mai scape si ALTELE…Doar ca depinde cu cata “pornire” intri intr-o casnicie. Adica daca intri cu totul pentru ca stii ca “el e omul meu” sau intri doar pentru ca “ai o varsta si asta s-a nimerit p-acilea”…Dragostea e minunata insa nu suficienta pentru o casnicie de succes. Mai trebuie si altele pe langa…

    • da, i-adevarat ca depinde cu cata pornire intri intr-o casnicie si eu tocmai asta zic, ca intr-o casnicie nu ar trebuie sa intri altfel decat dand absolut totul de la inceput… ca altfel nu vad de ce ai intra, adica nu mi se pare ca merita s-o faci daca nu esti dispus sa investesti totul, pe tine cu totul. sigur, daca se dovedeste ca ai gresit, poti sa si mori, dar cred ca tocmai aici e frumusetea. :)

  3. Carla says:

    Increderea se castiga greu si se pierde repede.Eu una am renuntat la a mai acorda incredere oricui.Ca m-am ars,nu de alta.Asta in relatia cu strainii.Cum este casnicia,acumaAm incredere in sotul meu.Intuitiv si pe baza sentimentelor care ne-au legat,am avut de la bun inceput si pot sa spun ca,slava Domnului,sunt norocoasa,nu m-a dezamagit.Dar n-as fi ajuns sa spun asta daca m-ar fi inselat,mintit,dezamagit.Adica sa ma faca sa sufar si eu sa am aceleasi sentimente…n-as fi in stare.Si la faza cu comunicarea,eu iara sustin ca functioneaza.Cum? Sa spunem ca eu privesc o chestie din punctul meu de vedere si tin ca orbul de bata de ideea mea.Uite,de aici asa se vede.Punct.Dar daca il ascult si pe el,ma asez in locul lui,cum ar veni,s-ar putea sa ii dau dreptate.

    • in leg cu comunicarea, teoria mea e ca de foarte putine ori se intampla ca prin comunicare sa ne schimbam propriul punct de vedere. de obicei oamenii raman la punctele lor de vedere, iar conflictele nu se rezolva, ci se sting pentru ca una din parti cedeaza, din diferite motive: fie nu i se mai pare important, fie isi da seama ca raportul de forte este in defavoarea lui, fie renunta la propria pozitie de dragul celuilalt, fie accepta sa faca un compromis ca sa salveze/ pastreze alte lucruri mai importante.

      exista multe situatii in care lucrurile nu sunt clare, cand nu exista o singura solutie corecta la o problema sau conflict. tu te poti pune in locul ceiluilalte si sa-i dai dreptate, dar s-ar putea ca in continuare sa consideri ca si tu ai dreptate… fiecare cu dreptatea lui, cum ar veni.

      adica: daca discutia este despre daca afara ploua sau nu, asta se poate verifica usor uitandu-ne pe geam si disputa s-a stins. daca insa avem din start pareri diametral opuse despre cum ar trebui crescut copilul, putem sa comunicam pana poimarti.

      • aDelia says:

        Din punctul meu de vedere comunicarea este importanta/ vitala atunci cand sunt mici lucruri care te deranjeaza la partener (gen aruncat hainele prin toata casa, intrat cu incaltaminte murdara pana in mijlocul dormitorului etc); partenerul a avut o viata inainte de relatia curenta si deci anumite obiceiuri dar nu e o tragedie sa-i ceri sa fie putin mai ordonat daca asta te deranjeaza foarte tare. Uneori facem anumite lucruri pentru ca nu consideram ca deranjeaza pe cineva dar suntem dispusi sa ne corectam daca ni se spune/ cere acest lucru. Chiar si in relatia intima, fara sa comunici (verbal sau nu) ce iti place/ ce iti doresti nu vad cum s-ar potrivi lucrurile din prima. Poate cuvantul comunicare e prea sec, prea de lemn dar eu cred ca a vorbi sincer si clar si din inima cu partenerul poate face minuni.

  4. Luminita says:

    Eu una sunt de total acord cu ce ai scris si ma regasesc in spusele tale. Asa este, dragostea ramane in the end un cadou pe care i-l faci cuiva si nu i-l mai iei inapoi, uneori indiferent de actiunile celuilalt. Tare frumos spus. :)

  5. AndreeaG says:

    Nu e deloc un post pompos, ar trebui sa fie normalitate!
    Si eu vad dragostea/casnicia la fel.
    Ce s-o intampla peste ani, habar nu am, si nici nu merita sa-mi bat capul cu asta.
    Viitorul se construieste acum, din fiecare moment trait, deci daca dai acum tot ce poti, nu are cum sa nu fie bine!

  6. marmota jmechera says:

    Ooo ce postare frumoasa, si eu cred la fel, numa ca nu mi-am explicat asa clar ca tine ce si cum.

  7. Andreea says:

    Iti spun eu ce face Gheorghe. E la Perla Venusului, ca imagine de publicitate, are o asociatie si un jeep fain si mai incearca sa mai faca cate un hit da nu-i iese. Cat despre rezistenta cuplului, sunt de acord: unde dragoste(din ambele parti) nu e, nimic nu e….

  8. Evanghelic says:

    Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata…
    El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi.
    Te rog, da la o parte orice piedica si vino la Isus! http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s