Top 10 grozavii si dubiosenii care apar in povesti

Al doilea post despre povesti este un top personal al celor mai ciudate, bizare, horror sau nepotrivite lucruri care apar in cele aproximativ 50 de povesti pe care i le-am citit si recitit Sofiei in ultimele luni. Povestile pe care le-am luat in considerare pentru top sunt scrise de Andersen, Fratii Grimm, Creanga, Eminescu si Ispirescu.

Topul a fost alcatuit (cu lejeritate) pe baza a doua criterii: cat de odioasa (sau bizara) e fapta in sine si cat de gratuita e fapta (adica cat de putin necesara este pentru dezvoltarea intrigii povestii).

Locul 10: referinta la schimbarea de sex din Ileana Samziana

“Pustnicul, dacă văzu că s-a spălat pe mâini de vasul cu botez, cătă către fata de împărat cum zbura cu Galben-de-soare şi, rădicând mâinile în sus şi îngenunchind, o blestemă zicând:

– Doamne, Doamne sfinte! fă ca nelegiuitul care a cutezat să pună mâna lui pângărită pe sfântul vas cu botez să se facă muiere, de va fi bărbat; iară de va fi muiere, să se facă bărbat!”

Comentariu: schimbarea de sex e vazuta si astazi ca un blestem.

Locul 9: scena automutilarii pentru a hrani o lighioana din Praslea cel voinic

” Pune-te deasupra mea cu merinde cu tot şi, de câte ori oi întoarce capul, să-mi dai câte o pâine şi câte o bucată de carne.

Se aşezară şi porniră, dându-i, de câte ori cerea, pâine şi carne. Când era aproape, aproape să iasă deasupra, pasărea uriaşă mai întoarse capul să-i mai dea demâncare; dară carnea se sfârşise. Atunci Prâslea, fără să-şi piardă cumpătul, trase paloşul şi-şi tăie o bucată de carne moale din coapsa piciorului de sus şi o dete zgripsoroaicei.”

Comentariu: inteleg ca omul face orice ca sa supravietuiasca, dar eu mi-as fi taiat o bucata de cur. sincer.

Locul 8: scoaterea coastei de drac din muiere din Stan Patitul

“Atunci Ipate odată mi ţi-o şi înşfacă de cozi, o trânteşte la pământ ş-o ţine bine. Iară Chirică începe a-i număra coastele din stânga, zicând: una, două, trei şi, când la a patra, pune dalta, trânteşte cu ciocanul, o apucă cu cleştele ş-o dă afară. Apoi aşază pielea la loc, pune el ce pune la rană, şi pe loc se tămăduieşte.”

Comentariu: bine ca nu i-au cusut si labiile, sa nu mai fie pacatoasa, muierea oricum e dracul, se stie.

Locul 7: scena omorarii in bataie a gainii din Punguta cu 2 bani

“Baba, când vede că ş-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, păn-o omoară în bătaie!”

Comentariu: cristosii mamii ei de gaina…

Locul 6: scena incendierii intentionate a unei case si a unei pisici din Stan Patitul

“Şi cum sta baba împietrită, dracul îi şi dă în gând una: Nevastă, hăi! alta nu-i de făcut decât să înşomoltăcim motanul ista al meu cu nişte petice, să-l punem în albiuţă şi apoi să dăm foc casei pe dinlăuntru, iară noi să ieşim afară. Şi când s-a aprinde mai tare, noi să începem a ne boci în gura mare şi a striga: foc! foc! şi, pân-or sări oamenii de la nuntă, până nu ştiu ce, casa are să se topească. Şi când or găsi motanul scrum, au să creadă că a ars copilul, şi poate s-o tămăduim.”

Comentariu: oare era asigurata casa? dar motanul?

Locul 5: parintii din Hansel si Gretel care isi parasesc copiii in padure ca sa moara de foame, de expunere sau de animale salbatice

“Ştii ceva, bărbate, răspunse femeia, mâine-n zori luăm copiii cu noi şi-i ducem unde-i pădurea mai deasă. Le facem un foc bun, le dăm şi câte-o îmbucătură de pâine şi pe urmă ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei îi lăsăm acolo. De nimerit, n-or să mai nimerească drumul spre casă, de asta sunt sigură, şi-n felul ăsta ne descotorosim de ei!”

Comentariu: de ce nu mai bine inecati ca puii de pisica, mami?! e mai rapid si mai eficient, ca altfel uite ce se intampla, se tot intorc inapoi

Locul4: auto-mutilarile fizice despre care se vorbeste in Cenusareasa

“Fata îşi reteză degetul şi cu chiu cu vai încălţă condurul.” si “Fata reteză din călcâi şi, cu chiu, cu vai, abia de putu să încalţe condurul.”

Comentariu: ce nu ar face niste femei pentru faima si bani?!

Locul 3: scena torturarii cu bestialitate a soacrei din Soacra cu trei nurori

“Se înduplecară şi cele două, intrară cu toatele în casă; luară pe babă de păr ş-o izbiră cu capul de pereţi până i-l dogiră. Apoi cea mai tânără, fiind mai şugubaţă decât cele două, trânteşte baba în mijlocul casei ş-o frământă cu picioarele, ş-o ghigoseşte ca pe dânsa; apoi îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul şi i-o presură cu sare şi cu piper, aşa că limba îndată se umflă, şi biata soacră nu mai putu zice nici cârc! şi, slabă şi stâlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte.”

Comentariu: mi-a placut asta cu limba, bun asa fetelor. era necesar sa ii luati capacitatea de a vorbi ca sa nu spuna ce s-a intamplat, am inteles, dar e clar ca se puncteaza in plus originalitatea si stilul.

Locul 2: gestul de o cruzime demna de filme horror/gore al lupului din Capra cu trei iezi

“Dacă vede lupul şi vede că nu mai găseşte nimic, îşi pune în gând una: aşază cele două capete cu dinţii rânjiţi în fereşti, de ţi se părea că râdeau; pe urmă unge toţi păreţii cu sânge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei, ş-apoi iese şi-şi caută de drum.”

Comentariu: dar matzele? le-o fi mancat sau le-a pus si pe astea atarnate de lustra?

Locul 1: mentiunea despre canibalism din Alba-ca-Zapada si cei sapte pitici:

“Împărăteasa îi porunci bucătarului să le gătească de îndată, cu sare şi tot felul de mirodenii, şi atât de neagră era la suflet, că nu se dădu îndărăt să le mănânce, încredinţată fiind că mănâncă plămânii şi ficatul fetiţei.”

Comentariu: anyone for tocanita de organe?

Sunt curios daca mai aveti si alte scene din astea care le-ar putea surclasa pe cele din topul meu. Adica, prin povestile astea mai sunt scene cu oameni arsi de vii, cu zmei bagati in pamant si carora li se taie apoi capul, cu animale descapatanate, cu starvuri lasate sa putrezeasca sau date de mancare la prieteni si asa mai departe, insa pe astea de sus le-am ales eu.

Acum nu stiu ce efect au chestiile astea asupra copiilor nostri. Eu nu sar peste majoritatea, dar peste unele tot sar (locurile 1 si 2 de exemplu), iar pe unele le citesc asa, mai repede si mai soptit.

PS in legatura cu taiatul burtii lupului din Scufita Rosie: initial am avut o retinere, apoi la recitirile ulterioare i-am citit exact cum scrie acolo; culmea este ca aceasta scena ne-a folosit cand ne-a intrebat pe unde a iesit bebe Ivan si apoi, pe unde a iesit ea. Nu m-as fi asteptat sa fie nevoie sa folosim referinta asta asa de repede, i-am zis ca la nasterea ei, mamei i s-a taiat si apoi cusut burta, ca lupului din poveste. weird shit. :)

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Recenzii (Robo-metru), Viata de tata. Bookmark the permalink.

16 Responses to Top 10 grozavii si dubiosenii care apar in povesti

  1. Stefi says:

    E interesant, eu de cand am amintiri de pe la 4-5 ani, tin minte ca basmele astea unde era clar ca erau cap-coada fantastice si cu personaje fantastice cu sau fara puteri magice, nu ma ingrozeau. De exemplu, la automutilarea lui Praslea cel Voinic n-am reactionat in nici un fel, poate pentru ca el fiind asa un specime special care cresea intr-o zi cat altii intr-un an, mi-am inchipuit ca probabil nu-l durea si era si foarte probabil sa-i creasca la loc bucata aia de carne. Acum probabil basmele astea fantastice sunt ok pentru copii in ciuda violentei si cruzimii pentru ca sunt scrise pe un sablon pe care copiii foarte devreme il identifica si il asteapta: personajele bune care patesc de toate dar la final inving si se si stie tot timpul ca vor invinge pentru ca-s isteti, au puteri speciale etc. Ma gandesc ca poate violenta in sine nu e neaparat nociva, si poate violenta asta intr-un context magic/fantastic ii ajuta sa-si invinga spaimele reale (nu m-am documentat pe tema, poate altii au pareri mai avizate).

    Preferatele mele sunt povestile lui Andersen – poate pentru ca si cele care au elemente fantastice, au in general personaje foarte reale, fara cine stie ce puteri iesite din comun, cu care e mult mai usor sa empatizezi (si care nu-s neaparat scrise pe sablonul binele invinge, saracii devin bogati, cine a fost trist la inceputul cartii va fi neaparat fericit pana la adanci batraneti la final). Dar tocmai de-aia, poate un copil va fi mai putin afectat de toate pataniile lui Praslea cel Voinic decat de soarta bradului de craciun de exemplu, sau de cea a fetitei cu chibrituri.

    Cat despre ce si cum sa le citim copiilor – chiar nu stiu, nu cred ca m-as feri prea mult de violenta (dar sunt de acord cu locul 2 de exemplu), si poate pentru varstele mici m-ar pune mai mult pe ganduri povestile pur si simplu triste decat cele violente dar cu final fericit. Deocamdata nu am problema asta pentru ca la noi cititul merge numai din carti neaparat cu poze si putin text – marea mea problema e cum sa conving copilul sa ia o pauza de la cititul cartii cu cartita care se trezeste intr-o buna zi cu un cacat in cap si toata cartea vrea sa afle cine i-a facut pocinogul.

    • nu stiu in ce masura copiii mici (pana in 3 ani, sa zic) fac diferenta intre real si fantastic. am citit pe internet ca asta se intampla intre 3 si 5 ani.
      dar nici nu zic ca faptul ca nu pot sa distinga intre ele ar fi o problema.

      de exemplu cand fi-mea face mancare, eu precizez aproape intotdeauna ca e mancare imaginara, ca doar ne prefacem ca e mancare dar de fapt nu e.
      niciodata nu da semne ca ar intelege ce spun, pentru ea pur si simplu nu are importanta ca eu fac precizarea asta, ca e mancare imaginara.
      trebuie sa mananc tot, de fiecare data.

      • Stefi says:

        Sunt convinsa ca ai dreptate – nu-s deloc documentata (si nici nu stiu, stiintific vorbind, ce efect ar avea spuse in versiunea originala copiilor foarte mici; nu vreau s-o bag pe-aia ca noua ne-au spus parintii si iata-ne buni si intregi, ca cine stie ce versiune ne-au zis parintii si cine stie si cat de buni si intregi suntem). Cum multe din versiunile originale ale basmelor au fost culese asa cum erau ele spuse de adulti altor adulti, ma gandesc ca poate toti avem nevoie de frici imaginare ca sa ne descurcam mai bine cu alea reale (iar total parere de nespecialist pe care doar l-a pus pe ganduri postarea ta si s-a simtit incurajata sa dea “cu opinionul”). Poate unele din povestile astea pe la sezatori erau echivalentul filmelor horror din zilele noastre :)

        A, si oarecum tangential, se pare ca si la 5-6 ani o anumita categorie de copii are probleme sa distinga intre real si fantastic, si anume copiii educati religios (in speta educati in crestinism, ca asta s-a studiat; cine stie daca invataturile din toate religiile ar avea acelasi efect). Acum cine stie cum e mai bine: ca un copil sa creada sau sa nu creada la 5-6 ani ca Superman/Fat-frumos e real…

  2. cristina says:

    Daca basmele clasice ti se par ciudate poti incerca literatura pentru copii mai moderna:

    Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia
    Aventurile lui Cepelica
    Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva
    Emil si detectivii (asta e poate pentru copii mai mari)

  3. Andreea says:

    Mda, niste treburi foarte dubioase! Povesti ne-horror ai gasit? Ca poate foloseste si altora informatia :)

  4. Roxana says:

    Punctele 2 si 3 sunt cele mai horror pentru mine, dar asta de vreo 2-3 ani, de cand am recitit povestile de curiozitate. Pur si simplu, ca si copil, nici nu retin sa ma fi ingrozit asa de tare pasajele astea sau sa le fi perceput altfel decat… fantastice?
    Pe de alta parte, cum zicea cineva mai sus, ma intristau enorm Fetita cu chibrituri, Puiul (poate faptul ca se studia la scoala ii dadea o mai mare veridicitate in ochii mei? Oricum, si azi mi se pare horror), Mica sirena cu finalul ei trist – in general povestile lui Andersen mi-au lasat un gust amar… Mai ascultam multe povesti la pick-up (cine mai tine minte :) ), inainte si chiar dupa ce am inceput sa citesc si tin minte ca unele povesti ma ingrozeau pur si simplu prin coloana sonora sau interpretarea vocala a cititorului.
    Per total, cred ca amintirile cele mai placute au ramas de la fratii Grimm, desi au si ei doza lor de horror-osenie.

    • da, si pe mine ma speriau povestile la pickup. noroc ca ai mei nu aveau pickup, dar mai prindeam din cand in cand pe la cunostinte.
      despre diapozitive am in schimb amintiri placute, de la camin.
      “Puiul” este o sinistrosenie cumplita, am mai auzit pe multi din generatia mea plangandu-se dupa ani de zile.

      • Roxana says:

        Da, da, diapozitivele erau super, pana in ziua de azi regret ca mama a facut cadou aparatul si filmele unei familii cu copii mai mici.Cu titlul de horror retin aici povestea turtitei fermecate pe care o mananca lupul pana la urma (nu stiu de ce, pur si simplu ma inspaimanta) si o “poveste” propagandista de pe vremurile acelea cu un nene de la o uzina pe care il calca trenul sau il accidenteaza un utilaj ceva si ramane fara o mana. Ma rog, burghezie vs. proletariat, dar nu inteleg de ce puneau asa ceva copiilor.
        Puiul… da, no comment.
        Ma gandesc uneori daca povestile nu ar trebui scrise de copii pentru copii, fiindca deja la varsta adulta, cred ca se transfera in scris prea mult din dramele si traumele personale (a se citi despre vietile lui H. C. Andersen – care se pare ca a suferit de depresie si a fost abuzat in copilarie, Enid Blyton – o renumita scriitoare britanica de povesti pentru copii; ii mentionez pe acestia doi fiindca intamplator, am vazut niste ecranizari biografice).
        Sau poate tocmai asta e cheia succesului, sa descrii o lume si intamplari imaginare, asa cum ti-ai fi dorit sa fie viata ta.
        Prea multa filosofie deja :).

  5. Adela says:

    Ce zici de “Cei 3 purcelusi” …rather chill mi s-a parut.

    • acolo, ca si in alte povesti cu lupul, ma deranjeaza mai mult demonizarea lupului, pentru ca cei mai mari mancatori de purcelusi, de ieduti si de alte asemenea animalute dragalase suntem noi, oamenii, nu lupii.

      in rest, treburile astea cu mancatul nu le evit si pana acum nu pare marcata de ele. adica nici scufita, nici capra cu 3 iezi, nici purcelusii etc

  6. Adriana G. says:

    Asteptam posturi noi. Scrii fain!

  7. Simona says:

    si eu care ma ingrozeam cand am urmarit hanibal… o sa fie crunt cand o sa incep sa-i citesc copilului. am timp să reflectez până atunci şi să caut cărţi de poveşti

  8. Ileana says:

    Acum treizeci si ceva de ani aveam obiceiul de a mai “imblanzi” povestile spuse copiilor. Se pare ca nu a fost prea bine, pentru ca fata mea, ajunsa la randul ei mamica si citind “Capra cu trei iezi” (in timp ce alpata primul copil, ii placea sa citeasca povesti) mi-a reprosat ca a fost socata de finalul povestii! Eu nu am putut sa le citesc grozavia din carte si am schimbat un pic povestea…Preferam sa inventez povesti, si acum pentru nepoti procedez la fel. Primesc tema si incepem sa brodam impreuna…

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s