Sunt un hipersensibil (tot despre bataie)

“Mama, nu ma mai bate, ma doare si mi-e frica!

Dar eu nu te bat, dragu’ mamei, eu iti dau doar o palma la fund.

A, am inteles, mami, e ok, si eu te iubesc.”

Domne, am stat si m-am gandit de ce totusi m-a afectat atat de tare chestia cu “o palma data copilului nu e bataie”. Pentru ca m-a afectat, vreo 3-4 zile m-a afectat, am avut asa o apasare nedefinita, un disconfort.

Prima data am dat peste ideea asta scrisa de niste comentatori la primul articol despre bataie de pe hotnews. Nu am bagat prea mult in seama, dar apoi ideea asta a revenit, scrisa de alti comentatori la cel de-al doilea articol de pe HN referitor la bataie; tot in acel articol era linkuit si studiul de la Salvati Copiii in care scrie clar ca exista un procent semnificativ de parinti care nu considera ca o palma sau o urecheala intra in sfera abuzului fizic (adica ceea ce eu numesc, generic, “bataie”) si ca, mai mult decat atat, exista si copii care cred si ei la fel, ca o palma luata nu e bataie.

Acum, un pic de semantica. Bineinteles ca m-am dus la dictionar, unde scrie ca “bataie” inseamna “lovitura repetata”. Deci strict vorbind, o singura lovitura nu e bataie. Sigur, acum depinde ce inseamna “repetata”, adica repetata la ce interval de timp? Probabil ca definitia vrea sa spuna ca e repetata la un interval scurt de timp, hai sa nu fac pe desteptul.

Deci sigur ca din punct de vedere al definitiei din dictionar, o singura palma nu e bataie.

Cred ca e evident pentru toata lumea ca motivul pentru care eu zic ca e totusi bataie e acela ca o palma are aceleasi efecte psihologice asupra copilului, in medie si pe termen lung, ca si doua sau mai multe palme (doua palme intrand deja in definita bataii din dictionar) si ca e la fel de abuz fizic ca orice alta interventie din asta, chit ca e vorba doar despre obiceiul comunist aberant de a urechea copiii.

Adica in afara de faptul ca de la doua palme copilului i se inroseste pielea mai mult decat de la una, nu cred ca e nimeni care sa sustina ca din punct de vedere al efectului psihologic asupra copilului, exista o diferenta semnificativa intre o palma si doua palme date la fund. Sunt de acord, poti sa-l sperii de moarte si sa-l nenorocesti psihic din prima daca-l legi de pat si-l bati cu cureau o zi intreaga, dar de speriat il sperii oricum si cu o palma, acum nu stam sa nuantam grade de sperietura (sau stam?).

Deci, for all intents and purposes, cum se zice, o palma e la fel de “bataie” ca si doua, trei, zece palme. E bataie si gata.

Sigur ca din punct de vedere fizic nu e tot aia, ca de la mai multe palme poti sa bagi copilul si-n spital, in timp ce de la una e mai putin probabil… desi acum mai conteaza si cine da palma aia, ca de exemplu EU POT SA BAG IN SPITAL UN COPIL CHIAR SI DINTR-O SINGURA PALMA, atat sunt de meserias. Deci si din punct de vedere al riscului de a baga copilul in spital e cam acelasi lucru pana la urma, chit ca pentru o femeie e probabil ceva mai mult de munca decat pentru un barbat si ca daca de exemplu ai un par la indemana, atunci intr-adevar e altceva pentru ca e sigur ca dai doar o data.

Numaru’ doi, cred ca e clar pentru toata lumea ca vine un moment in care o singura palma nu va mai avea acelasi efect, am vazut eu cu ochii mei in parc copii care radeau manzeste cand primeau prima palma, deci e destul de probabil ca daca esti genul care foloseste metoda de parenting numita “o palma”, la un moment dat va trebui sa mai dai inca una sau sa o dai calumea pe prima, ca sa fii sigur ca mesajul tau se face simtit. Sau va trebui sa folosesti doar amenintarea bataii, eeeeheheeee, si-atunci intram intr-adevar intr-o cu totul alta liga, anume in liga dresorilor de animale si a torturii psihice.

Dar sa revin la motivul pentru care m-a afectat.

Primul gand a fost ca de cand am copii, am devenit mai sensibil la chestiunile legate de copii si sunt mai empatic pe tema asta. Adica, de cand am auzit enormitatea asta cu palma care nu e bataie, m-am gandit cum ar fi sa-i trag eu una la fund Sofiei cand e in toiul unei istericale in care nu ne intelegem cu ea, adica fix atunci cand are cea mai mare nevoie sa stie ca e cineva acolo care sa-i mai aline cat de cat starea asta pe care nu o intelege si nu o poate controla, si sigur ca mi s-a incretit pielea pe mine de groaza. I-adevarat ca si la gravide am devenit mai sensibil, mai atent, dupa ce nevasta a trecut prin 2 sarcini. Le deschid usile, imi sunt cumva dragi, imi tot vine sa le protejez asa, mai mult decat inainte. Deci poate o fi asta, sau si asta.

Pe de alta parte, in lume sunt copii care sufera mult mai mult decat sufera cei care mai iau cate o “palmuta la fundic”. Si nu numai in lume, chiar si in tarisoara noastra. Copii institutionalizati, fara mama, fara tata, care traiesc in conditii mizere si pentru care sa aiba un parinte care ii mai altoieste din cand in cand, dar exista, ar fi in mod cert o imbunatatire in viata lor.

Insa lucrurile prin care trec acesti copii nu-mi provoaca stari de disconfort similare, pot sa spun ca nu-mi pasa decat teoretic, suficient cat sa dau un share pe facebook, ca toata lumea, dar insuficient incat sa port cu mine-n gand timp de cateva zile suferinta lor. Asta pentru ca sunt un individ egocentrist.

Deci totusi nu cred ca sensibilitatea mea crescuta la copii si deci la suferinta copiilor e motivul principal. Mai ales ca, sincer sa fiu, daca ma gandesc la rece, ma doare fix in cot ca un parinte isi mai bate copilul din cand in cand. Cred ca asta e un lucru complet gresit, dar totusi lumea e plina de idioti oameni care gandesc diferit decat mine si eu nu sunt genul care sa vrea sa schimbe lumea, ca sunt egocentrist si mi-e lene, nu stiu daca am mai zis.

Asa ca foarte bine, parintii care cred ca o palmuta nu e bataie au si ei dreptul sa creasca copii si sa le futa viata fix cum considera ei de cuviinta. Atat timp cat nu-i omoara in bataie, nu are de ce sa ma intereseze, chit ca eu cred ca e complet gresit. Iar daca ii omoara in bataie, na, se mai intampla si de astea in lume.

Pana la urma am ajuns la concluzia ca principalul motiv pentru care m-a afectat chestia asta e faptul ca oamenii care considera ca o palma nu e bataie fac parte din oamenii in mijlocul carora traiesc eu, oameni cu care ma intalnesc la metrou, la mega image, poate chiar imi sunt colegi si asa mai departe. Adica fac parte din viata mea, e foarte probabil ca ma intersectez zilnic cu astfel de oameni.

Si ce-i cu asta, ce, imi sar la gat acesti oameni? Pai nu, dar ….

Mi se pare din start foarte dubios ca un parinte simte nevoie sa faca distinctia asta intre o palma si bataie… e o distinctie destul de subtila, nu credeti, mie nu-mi vine natural s-o fac, mai degraba le-as baga in aceeasi oala. Adica seriously?!, e foarte important in viata sa facem distinctie intre 1 palma si 2 palme?! Oamenii astia chiar cred ca e o diferenta esentiala intre o palma si mai multe? Asta imi aminteste de Clinton, adica o muie nu e chiar sex. Ceva miroase a ipocrizie sau macar a auto-amagire aici. Rau.

Sau poate oamenii astia chiar cred ca daca nu ti-ai batut copilul cu furtunul de la masina de spalat, ci doar l-ai palmuit din cand in cand, asta te face un parinte premiant? Cumva in subtext rezulta ca “eu nu sunt un parinte rau, ca uite, nu l-am nenorocit in bataie pe asta micu’, fata de parintii mei sunt un evoluat, un civilizat, un modern, ba chiar un parinte bun, cand ma bateau pe mine nu puteam sa stau pe scaun 2 zile”. Pai pe linia asta ai putea foarte bine sa ceri un premiu si pentru faptul ca nu-l omori prin infometare, de exemplu, ca ii dai de mancare adica, felicitarile mele, esti un erou.

Subtila si artificiala distinctie dintre o palma si bataie suna ca si cum parintii astia ar avea nevoie sa gaseasca o chichita, un loophole, un viciu de procedura, un technicality – domne, nu e bataie, e o palmuta, imi pare rau!, nu e acelasi lucru.

Sunt sigur ca pentru copil e foarte importanta distinctia asta – faptul ca doare ceva mai putin e suficient de important incat copilul sa nu se simta deloc inspaimantat, tradat, umilit, confuz si asa mai departe, ci sa intelega din start ca e doar un mic rau necesar care-l ajuta in dezvoltare.

Ok, ce s-o mai lungesc si s-o dau pe dupa cires: un parinte care face distinctia asta mi se pare un om rau. Gata, am zis-o. Imi vine iar sa folosesc cuvantul ala pe care mi-am zis ca nu-l mai folosesc (‘marsav”). Adica, daca tot esti un parinte care crede in virtutile bataii ca metoda de educare, ai putea sa ai macar verticalitatea sa zici, da domne, eu imi mai bat copilul din cand in cand, cred ca fac bine ce fac, asta e calea pe care am ales-o pentru educatia lui.

Dar sa stii si tu in adancul mintii tale ca de fapt nu e bine sa-l bati, ca pur si simplu e un lucru rau, si atunci sa te folosesti de distinctia asta subtila, cu simplul scop ca sa nu te simti tu vinovat, mi se pare de-a dreptul josnic. Si asta fata de cine, in definitiv? Sigur ca fata si de alti parinti, nu, ca nu vrem sa creada lumea ca suntem barbari, dar in primul rand FATA DE COPILUL TAU PE CARE-L BATI. Lui ii spui chestia asta de fapt, nu mie: dragul meu copil, iubitul meu copil, eu nu te bat, eu iti dau doar o palma, asta nu e bataie.

Bun asa, mai parinte. Mi se face greata, dar bun asa, tine-o tot asa.

 

Acum am mai adaugat inca un bullet point pe lista de lucruri (putem sa le zicem idiosincrazii) care ma fac sa nu mai vreau sa vorbesc niciodata cu o persoana/ cunostinta: distinctia dintre o palma si bataie.

Si lista e maricica si vad ca tot creste: oameni care zic ‘decat’, ‘care’, ‘fetele astia’ sau comit un alt agramatism flagrant; oameni care nu cred ca e o idee buna sa dispara cainii vagabonzi de pe strazi, impreuna cu rahatii de caine de pe strada; oameni care se uita la Antene; oameni chipurile subtiri care folosesc cuvantul “cioara”; oameni care i-ar bate pe “drogatii astia” dar carora le place un paharel si se fac praf cu alcool ori de cate ori au ocazia; oameni care neaga evolutionismul; homofobi; tot soiul de alti ipocriti; etc etc.

Va rog eu frumos, daca se intampla sa ne intalnim si dvs credeti ca o palma nu e bataie, haideti mai bine sa nu discutam acest subiect, nu-mi spuneti parerea dvs nici daca o cer eu, pentru ca voi fi tentat sa nu va mai raspund dupa aia la salut si sunt deja considerat de suficient de multi oameni un salbatic si un inadaptat.

Sunt un hipersensibil, lua-m-ar dracu. Bine ca m-am maritat, ca altfel in cativa ani as fi ajuns sa vreau sa vorbesc numai cu pestii.

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi, Viata de tata. Bookmark the permalink.

14 Responses to Sunt un hipersensibil (tot despre bataie)

  1. Rezonez complet cu parerile expuse aici, mai ales cu ultima parte in care nu iti mai vine sa vorbesti cu genul de oameni expusi, chiar ieri m-a incercat sentimentul asta, si am simti o dezamagire, neputinta si furie puternica.
    Daca nu nasc pana miercuri, o sa vin sa te vad la lansarea de carte a lui Dan Siegel, tot la o lansare de carte am cunoscut-o si pe Ioana :D

  2. Reblogged this on Me, myself and the whole world and commented:
    Sunt de acord în totalitate cu acest tată și sper să ajung un om la fel de bun ca el.

  3. ioana says:

    mmmm…. pentru mine distinctia dintre “o palma” si “bataie” e data cumva de motivatia ei: “o palma” vine din cauza ca parintele clacheaza intr-o situatie limita si nu se poate controla pentru ca nu stie cum, deci vine din ignoranta; iar “o bataie” vine dintr-o intentie asumata, din rautate, din ura. Pentru cei care dau “o palma” am o oarecare mila, pentru ca sunt convinsa (sau sper) ca o regreta si se autoinvinovatesc si pot invata sa nu mai faca asta. Pe cei care dau “o bataie” ii detest.
    Dar da, cred ca si “o palma” e o porcarie, si ca adesea paveaza drumul pentru a doua, si a treia…. La fel, si vorbele rastite, sau jignirile, sau “pusul la punct” de orice fel. Orice interactiune in care ii aratam copilului altceva decat iubire si intelegere e, in final, o forma de agresiune (chiar daca se poate explica, nu se poate scuza, ca sa revin la marul discordei noastre semantice:))

    PS pe mine m-a facut praf comentariul Dianei la postarea ta anterioara, comentariul cu fetita care murdarise cearsafurile. Chiar daca stiu ca e o exagerare, un cliseu, o manipulare emotionala etc, mi-am imaginat privirea fetitei mele in ochii vreunui alt copil, si o “mama” stingandu-i pentru totdeauna bucuria din privire. It broke my heart. M-a facut sa ma gandesc la un comment pe postarea Printesei tale, cea cu cum ne-au crescut parintii nostri: comentariul era despre doua fetite care topaiau in ploaie, in balcon, in seara mutarii intr-o casa noua; pentru ca faceau “prea mult zgomot”, mama lor a ars-o pe una din ele cu fierul de calcat. Simt foarte tare, dincolo de durerea fizica pe care trebuie s-o fi simtit biata fetita, cum i s-a smuls pentru totdeauna bucuria, inocenta aia cu care vin pe lume toti copiii; increderea absoluta in parintii ei. Sa distrugi asta e o crima.

  4. marcela says:

    Constituie inclusiv infractiunea de loviri sau alte violente, dar cine sa isi bata capul si cu asta? Ti-e mila si cand da cineva cu palma intr-un caine, apoi intr-un copil?…
    http://www.infolegal.ro/infractiunea-de-lovire-si-alte-violente-180-cod-penal/2007/07/16/

  5. arakelian says:

    replica: “lasa ca si eu am mancat bataie, si bine mi-a prins” este graitoare. Acel aprinte a suferit un mai abuz mai grav : a fost convins/spalat pe creier ca o merita. Reusita abuzatorului,da…

    Eu nu am toate ideile ce le-ai expus. Eu mi-am pus problema insa din suflet: CUM M-AS SIMTI EU daca vine o cocoana cu greutatea de 4 x greutatea mea, si imi arde 2 peste ceafa ca am sarat iar mancarea (o, da, ieri am gatit 3 feluri de mancare, 2 prea sarate). Si e spre binele meu, ca mancatul prea sarat face rau mie si familiei. Sau sa vina seful sa ma urecheasca: uite, iar sunt pe blog.

    Daca lovesc un om matur, pot face puscarie, daca lovesc copilul din dotare, e educatie. Zau, nu e educatie: E SCLAVIE!! boierii de acum sute de ani mai loveau tiganii robi fara sa fie acuzati de nimic ….

    • Da, asta mi se pare primul argument, dincolo de orice alt considerent. Am scris un post “bataia e rupta din iad” exact pe asta.

      • arakelian says:

        Daca la inceput m-a enervat sa aud un parinte, cu studii postuniversitare! spunand replica aia cu bataia, acum mi-e mila de om, pt ca a avut o copilarie si viata plina de agresivitate si spalare de creier, de a ajuns chiar sa fie convins ca … bataia e rupta din rai.
        Alta care m-a infricosat (probabil a miscat ceva amintiri triste din copilarie…) un asistent universitar i se pare normal, cand copilul de 5 ani nu face temele date sa il ameninte ca nu ii mai da de mancare, si sa zica apoi cu atata seninatate, ca pt copil e cea mai mare frica.

        Iti multumesc inca o data ca ai verbalizat si adus argumente logice contra fortei in relatia parinte-copil. Eu nu le am, dar imi confirma ca ceea ce simt, simt bine. Si sunt multi oameni care se iubesc, isi iubesc copiii, si mai ales se respecta si coabiteaza cu respect. Far bani multi, fara scoli, tablete, jucarii, deseori desculta, dar cu dragoste. Si sunt sanatosi!

  6. riri says:

    de curiozitate,cand neaga evolutionismul,ce sustin?si d c faptul ca au o alta parere decat tine despre asta te face intolerant?

    • creationismul, evident. ma face intolerant pt ca evolutionismul e stiinta, iar in stiinta nu exista loc de “pareri” . asa ca cine isi da cu parerea despre o teorie stiintifica cum ca dupa parerea lui nu e adevarata, fara sa fie el insusi un om de stiinta, e un prost.

      • riri says:

        eu nu sustin nici creationismul,nici evolutionismul,nimic de altfel pe acest subiect.insa nu te baza prea mult pe ceea ce iti spune stiinta azi,ea are obiceiul sa progreseze.

        • Asta-i o gluma sau? Cum sa nu ma bazez pe ce spune stiinta azi? Tu crezi in telefonul tau mobil sau nu prea te bazezi pe existenta lui obiectiva!?

          Nici nu se pune problema sa sustii evolutionismul, e ca si cum ai zice ca sustii electricitatea sau teoria gravitatiei. Tocmai asta ziceam, ca la stiinta nu e cu pareri, nu intereseaza pe nimeni ce crede unul sau altul, ci doar ce se poate demonstra stiintific.

          • riri says:

            m-am exprimat gresit.pe stiinta te bazezi,insa ea progreseaza constant.de ex,peste 200 de ani putem avea completari ,sa zicem,la evolutionism.sau stiinta ne poate oferi alta teorie pe acelasi subiect.

          • Crezi ca e posibil ca oamenii de stiinta sa ajunga la concluzia ca pe om l-a facut totusi dumnezeu si ca nu se trage din maimuta?
            Cum sa zic, faptul ca se trage din maimuta deja e dovedit, nu mai poate fi schimbat de nimic.

            A, ca e posibil sa se descopere o fosila noua si stiinta sa spuna ca nu se trage fix din maimuta aia cum se credea pana acum ci din asta nou descoperita, da, e posibil, dar e irelevant pt discutie.

            Mai degraba e posibil ca in 200 de ani sa aflam ca exista extrateresti si ca ei au adus viata pe pamant. Dar omul tot dintr-o maimuta se va trage.

          • riri says:

            da,exact,la acest lucru ma gandeam.

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s