De ce nu plec din tara

Sper ca imediat dupa ce ati citit titlul asta nu v-ati gandit ca urmeaza un text in care se prezinta un motiv gen patriotism/ tara e frumoasa/ oamenii sunt buni iar romanii sunt oameni, deci sunt buni/ sunt un optimist/ vreau sa stau pana voi avea ce sa votez la alegeri/ cred in viitorul acestui popor/ sau o alta chestie din acelasi registru, numai buna de dat share la ea pe FB pentru simplul motiv ca e diferita de discursul omniprezent si ultra-plictisitor cum ca tara e de rahat si ca singura solutie e sa te cari dracu’ din ea.

Nu, nimic de genul asta – eu nu plec din tara din pricina unui amestec de comoditate, teama si neputinta.

As vrea sa traiesc in alta tara, fara discutie. Stiu ca nicaieri nu umbla cainii cu covrigi in coada pe strada – de fapt, din cate am vazut eu, prin alte tari nu prea umbla in general caini pe strada sau daca umbla, umbla in lesa, cu botnita si fara sa lase rahat pe strada pe care umbla. In afara de asta, pe mine nu covrigii ma intereseaza in primul rand, chiar si daca ar umbla cainii in coada cu ei (eeexact, la bani ma refer).

Am in draft un post la care am scris de mai multe ori in ultimele luni si care s-a facut destul de gras ca urmare a acestui fapt (ca am scris in el de mai multe luni, ptiu). Postul l-am numit “Oamenii sunt dementi (in p**a mea)” si nu o sa-l public niciodata, mi-a fost clar asta aproape din prima clipa cand m-am apucat sa scriu la el.  Acest post contine, dupa cum poate ati banuit, exemple despre cat de rai sunt oamenii din tara in care traiesc. Nu o sa-l public pentru ca e ridicol ca la varsta mea sa ma plang ca oamenii sunt rai.

Dar sunt: rai pur si simplu – rautate din aia scarboasa – nu prosti. Poate ca unii considera ca rautatea in general sau o mare parte din ea vine din prostie, inteleasa (si) intr-un sens mai larg, ca ignoranta, dar eu nu cred asta. Eu am ajuns sa cred ca oamenii din aceasta tara sunt rai pur si simplu, fundamental defecti, tarati, dracu’ sa-i chieptene. De altfel, mi se pare nedrept fata de cei care au avut nenorocul (?) sa se nasca asa, mai tolomaci, sa se spuna ca sursa raului este prostia. Adica ce, daca te-ai nascut prost esti condamnat sa fii rau?! Nu cred. Nu ma intereseaza motivele pentru care oamenii sunt rai – ca comunismul, ca saracia, ca manipularea prin media, ca minciuna in care traim, ca coruptia, ca [alte cacofonii]. Poate ca si oamenii din alte tari sunt rai, dar eu vorbesc despre ce stiu. Si tot ce stiu acum si aici e ca as vrea sa nu (mai) traiesc printre acesti oameni rai. Nici macar nu zic ca nu vreau sa traiasca copiii mei aici, eu zic de mine.

Oamenii astia rai in mijlocul carora traiesc ma impiedica pe mine sa duc o viata asa cum mi-o doresc pentru ca rautatea lor produce nedreptati, iar eu am observat ca cu cat inaintez in varsta, cu atat ma deranjeaza mai mult nedreptatile de tot felul pe care le observ. E vorba nu numai de nedreptati personale, care mi se fac mie, gen m-a blocat unul cu masina sau mi-au dat teapa niste asa zisi prieteni, dar si de nedreptati care nu ma privesc direct si personal. Si nedreptatile astea imi paraziteaza existenta, stau noaptea si nu pot dormi de nervi sau ma trezesc vorbind singur pe strada ca si cum as fi invitat intr-un studio de televiziune ca sa argumentez de ce studiul religiei in scoala este o barbarie sau de ce homosexualii sunt si ei oameni.

Eu incerc sa nu fiu rau, in mod activ incerc, e ceva pe agenda mea zilnica (ma rog, nu intotdeauna si fata de nevasta, chm chm). Poate nu reusesc intotdeauna sa nu fiu si prost, dar incerc sa nu fiu rau. Nu stiu exact de ce, poate pentru ca traiesc dupa zicala aia “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, pe care o stiu de la mama. Poate pentru ca imi este rusine sa fac anumite lucruri, chiar ma gandeam cu nevasta ca am fost crescuti sa ne fie rusine si ne este si acum, chiar si cand nu ar trebui sa ne fie sau este in interesul nostru sa nu ne fie, de exemplu cand trebuie sa dai spaga la medic si tie iti este rusine sa dai si stai si te intrebi totusi de ce dracu’ iti este rusine tie sa dai cand ar trebui sa-i fie rusine aluia sa primeasca.

Cand parchez masina, eu chiar ma gandesc si ma uit sa nu pricinuiesc cuiva neplaceri, chit ca e o neplacere mica, cum ar fi de exemplu sa trebuiasca ala sa dea inainte-inapoi de 3 ori ca sa iasa – nu mai bine mut eu masina cu 30 de cm mai in fata, chiar daca am oprit motorul deja? Ok, poate imi e si frica sa nu-mi loveasca masina unul care nu stie sa manevreze foarte bine, poate o fi si asta, dar nu e numai asta. Pur si simplu nu vreau sa-l deranjez, mai ales ca asta nu necesita din partea mea cine stie ce efort, ci doar un pic de atentie, sa zicem. Sa nu deranjezi pt ca nici tu nu vrei sa fii deranjat nu mi se pare un principiu derivat dintr-o morala superioara, ci unul utilitarist si pragmatic, necesar pentru a facilita traiul in proximitatea altora.

Cu alte cuvinte, nu-mi arog nici un merit pentru ca incerc sa nu fiu rau. Nu am scris asta ca sa arat lumii cat de mai bun sunt eu fata de ceilalti, ci ca sa arat ca sunt diferit si din acest motiv nu ma simt bine aici. In afara de asta, sa nu fii rau nici nu e mare branza, pentru ca nu e acelasi lucru cu a fi bun. Eu mai am mult pana sa pot spune despre mine ca sunt un om bun si nici nu sunt sigur ca e ceva ce-mi doresc sau pot. Deci poate ca “on a relative basis” sunt un om bun, dar “on an absolute basis” cu siguranta nu sunt. (am folosit expresia asta in engleza pentru ca nu cunosc un corespondent multumitor al ei in romana). E usor sa nu fii rau si tocmai faptul ca desi e usor, totusi multa lume nu e ne-rea, mi se pare greu de inghitit.

Revenind la motivele mele pentru care nu plec, desi as vrea. Sunt comod pentru ca asa m-a facut mama si pentru ca am reusit sa-mi fac o viata buna aici (familie, casa, slujba, oras mare, ‘salar’ decent de functionar, piste de biciclete pe 80% din distanta pana la munca, pot sa-mi creez o bula de sticla in care sa traiesc relativ neatins de mizeria zilnica din tara si in care sa ma cred destept impreuna cu alti 2-3 ca mine, de pe facebook, chiar daca nu am facebook). Sunt temator pentru ca nu stiu cum o sa fie intr-o alta tara si daca o sa avem din ce trai, deci e teama de necunoscut. Acum ca sunt si copii, e si mai greu decat fara. Sunt neputincios pentru ca nu sunt in stare sa-mi gasesc o slujba in afara si pentru ca nici nu caut, de fapt. Sunt unii care si-au gasit slujbe si au plecat, sau au plecat si au gasit dupa aia, cert e ca eu nu sunt in stare. Si nici nu stiu exact unde as vrea sa ma duc si ce sa fac si nu stiu cum sa fac sa stiu. Desi stiu ca nu e relevant, mai am si tot felul de sensibilitati: nemtii si francezii nu-mi plac, pe italieni ii urasc, spaniolii ma cam innebunesc cu vorbaria, despre tarile nordice nu stiu nimic, m-as muta oricand in Portugalia sau in Olanda sau poate in UK, dar nu la Londra, cred ca e prea dur pentru mine acolo, desi iubesc orasul ala. La Canada/ US nu pot sa ma gandesc, sunt prea departe pentru mintea mea.

Astea de mai sus inseamna ca sunt un roman tipic? Adica delasator, comod, “merge si asa”? Pai fo’ cateva meleoane de romani au plecat deja, nu pot sa cred ca au ramas aici doar aia “tipici”.

Ce sa fac? Cum sa fac sa plec si eu intr-o tara in care exista parcuri, de exemplu? Dar parcuri adevarate, nu niste copacei printre care misuna 10 persoane pe metru patrat, ca in Herastrau in weekend. Un parc cum sunt parcurile in Londra, de exemplu – adica a fucking forest in the middle of the fucking city, in care poti sa stai o zi intreaga si sa te plimbi printre copaci.

Sunt arogant si nerecunoscator pentru ca eu imi doresc parcuri in viata mea in timp ce in tara asta sunt oameni care mor de foame? Well, fuck them, poate daca nu ar fi rai as avea mai multa simpatie pentru ei. Nu prea multa totusi, ca eu sunt cam individualist in gandire (era sa zic libertarian), adica pana mea, nici mie nu mi-a dat tata bani, de-abia m-a tinut cu mancare in facultate (de fapt mama, nu el). Ce, acum trebuie sa ma simt vinovat ca am o viata mai buna dpdv material decat altii? Si sa tac malc, de teama sa nu para ca “ma plang fara motiv”?!

Eu vreau parcuri in viata mea, na. Si rate adevarate in ele. Si gradini zoologice adevarate. Si piste de biciclete in tot orasul. Si mai putine masini pe strada. Si partii luungi de ski. Si aer curat. (fuck, ar trebui sa ma mut la Viena, and I fucking loathe ze fucking germans). Si nu stiu cum sa fac sa le am. Daca s-ar putea fara mari eforturi din partea mea, ar fi perfect, multumesc. Deocamdata stau aici, probabil o sa ma mai gandesc la asta cativa ani iar apoi, dupa ce vor intra copiii la scoala, o sa-mi iasa din minte gandurile astea de plecare.

 

 

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi, Viata de tata. Bookmark the permalink.

48 Responses to De ce nu plec din tara

  1. Omnia says:

    Esti dificil mah. Adica vrei dar nu prea :) Cand vrei parcuri, visezi parcuri, parcurile “e” planul tau si tot ce faci e pentru a ajunge la parcuri. Nu poti sa vrei parcuri si sa n-ai un plan si sa speri ca te parasuteaza ceva intr-un parc langa o rata. Am fost plecata sapte ani: parcuri si caprioare si ratoni in spatele casei. Human interaction close to zero. Viata cu sistem, simpla, fara spaga, fara pile. Paturica de mijloc – upper middle class :D Faci scoala, iei job, cumperi casa, cumperi masini, faci copii, ii inscrii la scoala din cartier (pentru aia trebuie sa stai intr-un cartier bun). Sistemul functioneaza fara cusur. Sunt autostrazi, parcuri de distractii, science center pentru copii, tot ce vezi in filme. M-am intors. Am zoo, multi munti, paduri, parcuri de-astea neamenajate si nu toti oamenii sunt rai, adica nu ma amestec cu aia rai, traiesc intr-un fel de bubble roziu, cu cativa (vreo 50 de) oameni ok cu care rad daca am chef de ras. Mai am vreo cinci-sase cu care pot sa si plang. Vreo trei la care sa raman peste noapte la povesti daca da peste mine vreo criza existentiala. Cred insa cu toti neuronii ca cei care au dubii sau ganduri legate de emigrare, ar trebui sa plece sa vada cum e si daca li se potriveste. Viata e scurta, lumea e mica si e pacat sa ramai cu regrete. Am un prieten care s-a insurat cand toti ii spuneau ca n-o sa mearga si cand a divortat a zis “nu puteam sa ma-ntreb toata viata: si daca ar fi mers?” :D

  2. Ioana says:

    As pleca de… ieri :) Asa de repede as pleca. Stiu ca e greu sa pleci, sa fie totul nou, sa nu ai prieteni, sa nu ai rude, sa nu ai nimic cunoscut. Dar as prefera sa ma zbat cu astea si cu mine insami, mai ales, decat sa stau aici unde e urat si rau si pute, si-i prost, si-i dezgust de toate cele, ca uneori iti vine sa te incui in casa si sa nu mai iesi eva’.Si mai stiu ca oamenii care pleaca si raman acolo, sunt cei carora nu le-a mai ramas nimeni in tara, de iubit. Ei bine, eu as prefera sa ii iubesc de la distanta pe astia de aici si sa imi fie mie bine si sa le pot da si lor ceva, sa le fie mai bine. Deci am toate panzele sus si-as pleca. Din fericire insa, am aici un Om care nu vrea sa plece si pe care inca nu l-am convins sa mearga cu mine, asa ca stau. Stau si sper ca familiile din tara asta sa fie la fel cu a voastra (ca va admir eu maxim, am mai zis), ca tinerii sa nu ajunga corupti si sa schimbe ceva si ca eu sa am puterea si zen-ul de a inghiti nodul ala din gat si a face ceva bun pentru tara asta.

  3. Camelia Zota says:

    Cum zice prietenul meu: romanii sufera de boala respectului. Toti vrem sa fim respectati, urlam dupa respect, dar cand e vorba sa respectam pe altul, ia mai da-l dracului. Asa sunt aia care parcheaza pe 2 locuri de handicapati, care fac tot felul de balarii, dar daca cumva EI ar avea vreun moment in care nu s-ar simti respectati ca regii, pfai ce circ ar fi.

    • da, asta e evident in trafic cand unul iti taie fata sau face ceva de genul asta si tu ii zici ceva de dulce (nu neaparat injuratura) si el e in stare sa sara la bataie… pentru ca l-ai jignit.
      adica el mai intai s-a p***t pe tine, insa iti pretinde sa fii civilizat si sa ii vorbesti “frumos”, adica sa il respecti.

  4. Astea sint gindurile tale de plecare? Ca eu am inteles fix invers. Eu as pleca. Si miine as pleca.

  5. cristina says:

    Pfui! greu
    Noi am plecat asta vara in Germania. Si nu pentru ca ne-am fi dorit cu ardoare ci pur si simplu s-a întamplat. A fost o decizie extrem de grea, din comoditate la fel ca tine dar am avut o oferta bună de job si ne-am făcut vreo mie si un pic de calcule si…suntem aici.
    In primul rând pentru copii, care sunt doi, inca mici de grădiniţa si care profita din plin. Da, le e greu ca nu ştiu nici germană nici engleză. Inca! Dar… 1/3 din ţară e zona verde. Dimineaţa ciripesc păsărelele de parca suntem la munte, găsim tot felul de locuri de joacă gen aventura parc, cu pompe de apa, circuite, toate safe si fun.
    E ste

  6. Ma bag si eu ca musca-n lapte – mai ales dupa ce am citit postul Printesei despre cum unii se trezesc sa comenteze aiurea :)

    Am aproape 30 de ani, am plecat din Romania acum 6 ani intr-un mod foarte spontan (circumstantele nu prea au relevanta). De mai bine de 4 ani locuiesc in Londra, n-am copii, dar sunt in plan pentru viitorul foarte apropiat. Am ales Londra pentru ca era singurul loc in care-mi puteam gasi un job foarte usor (dupa ce m-am lovit de prejudecatile irlandezilor timp de 2 ani), fara sa stiu prea multe despre cum e viata aici. Da, vizitasem Londra inainte, dar nu aveam de unde sa stiu ce ma asteapta… Cine crede ca tara asta e civilizata, se inseala amarnic. Am o tolba de povesti pentru cine e interesat :)

    Viata nu e deloc la fel de roz cum cred cei din Romania (sau de pe alte meleaguri), degeaba am parcuri daca sistemul e defect (si infect la propriu – soarecii sunt co-locatarii tai in majoritatea caselor de aici). Daca as putea sa gasesc in Romania un job echivalent, care sa-mi permita sa duc o viata decenta, fara batai de cap legate de bani, m-as intoarce oricand. Motivele sunt atat de multe… de la un sistem educational sub orice critica, case care in Romania n-ar primi niciodata autorizatie de constructie (si pentru care platesti sute de mii de lire), pana la procentul ridicat de non-europeni care nu vorbesc o boaba de engleza, nu-si educa copiii, stau pe benefits toata viata si vor sa transforme tara intr-un stat islamic (probabil in Romania nu ajung toate detaliile astea). Ca sa nu mai mentionez ca desi am fost de atatea ori promovata si sunt recunoscuta ca fiind “one of the most valuable employees”, nu sunt si nici nu voi fi vreodata privita ca egalul lor. Da, binecunoscuta politete britanica ii determina sa nu-mi spuna in fata, dar comportamentul ii da de gol.

    Vreau sa fac un copil cat mai repede si mi-e frica. Mi-e frica ca va trebui sa-l dau la o cresa infecta de la 6 luni, pentru care voi plati cel putin £50 pe zi (deci cam jumatate din salariul meu zilnic daca stau sa calculez). Mi-e frica ca degeaba incerc sa-l educ cat pot eu de bine acasa daca se duce la scoala cu toti copiii celor care nu pot sa lege doua cuvinte in engleza, traiesc in niste conditii mizere pentru ca sunt comozi si le place (si-si educa copiii la fel). Mi-e frica ca va trebui sa creasca mancand numai legume si fructe modificate genetic – pot sa tin orice fruct sau leguma cu lunile in frigider, nu se strica. Mi-e frica ca nu va creste cu aceleasi valori cu care am crescut eu in Romania si ca in ciuda tuturor eforturilor mele, nu va primi educatia pe care o merita si de care are nevoie ca sa duca o viata decenta.

    As da oricand parcurile astea pe o viata sanatoasa, civilizata, langa oameni care te judeca in functie de ce ai realizat si nu de unde vii. Asa ca sfatuiesc pe oricine spune ca viata in Romania lasa de dorit, sa reevalueze lucrurile. Se poate si mai rau, pe cuvant!

    • Da, pai asa credeam si eu, ca Londra e cam dur pentru mine. Si probabil ca in UK in general, desi mie imi place f mult tara aia.

      • Raluca says:

        Ca in orice tara si in orice oras (inclusiv in Bucuresti), depinde de zona in care stai. Nu as generaliza nici povestile cu sobolani, nici pe cele cu scolile sau educatia. Personal am avut pana in prezent doar experiente placute (sunt in Londra de aproape 6 luni), am bebe de aproape 20 de luni, la cresa nu e obligatoriu sa-l dai la 6 luni, exista si crese/gradinite foarte bune si gratuite (de la 2 ani), exista ferme si livezi unde poti merge sa-ti culegi singur fructele si legumele (le platesti la final, cand cantaresti ce-ai cules), dar repet, posibil sa depinda de zone (sau de cat de dornic erai sa pleci sau de cat de dor iti este de casa).

  7. Victor says:

    Eu am o vorba: suntem saraci fiindca suntem prosti si suntem prosti fiindca suntem saraci. Noi ca natie. Despre faptul ca oamenii care din pacate ne inconjoara sunt rai, nu stiu ce sa zic, cred ca sunt mai degraba inversunati. Toti se uita in curtea vecinului si trebuie nu doar sa aiba ei “gaini” mai multe si mai frumoase ci sa ii moara si toate ale celuilalt.
    Nelson Mandela daca nu ma insel, spunea ca nici un om nu se naste rau, el invata acest lucru pe parcurs.
    Oricum, cand am citi, credeam ca eu am scris postul tau 😃

  8. Maria says:

    Subscriu la ce a zis Victor: cand am citit postul, parca mi-am vazut materializate gandurile in cuvinte (mai putin partea cu gradinile zoologice, prefer ca animalele sa fie libere).
    Dar sa vezi ce mi s-a-ntamplat: s-a ivit ocazia unei plecari de proba! Adica sotul meu are un contract in Bruxelles pentru 6 luni (incepand intr-un viitor apropiat), iar eu sunt in cic pentru inca 8 luni. Asadar, avem ocazia sa stam pe acolo (eu si cei doi copii ne vom plimba de colo-colo in perioada asta) si sa ne dam seama daca e de noi au ba (copiii nu sunt inca integrati in colectivitate aici, deci inca un avantaj).
    Sunt tare curioasa ce-o sa iasa!

    • Cool, sa ai ocazia unei perioade de proba e excelent.

      PS. Esti impotriva gradinilor zoo ca principiu? Adica e problema de cusca sau in general ca animalele nu sunt lasate libere in salbaticie? Intreb pt ca o zoo “adevarata” la care ma gandeam eu este una aproape fara custi/ gratii – animalele stau in zone separate natural de oameni, iar separarea asta permite ca spatiile animalelor sa fie mult mai mari decat orice cusca.

      Nici eu nu sunt de acord cu prinderea animalelor mari din salbaticie si aducerea lor la zoo (ursi, feline mari, elefanti etc). Astea mai mici nu cred ca au probleme. Daca ne gandim asa, cele mai chinuite sunt animalele pe care le mancam. Mult mai chinuite dpdv al conditiilor de viata.

      Plus ca eu cred ca un zoo e un loc bun unde sa-l inveti pe copil despre animale, cu speranta ca atunci cand va creste mare isi va da seama ca nu e ok ca animalele sa stea la zoo :-))

      • Maria says:

        Da, e problema de cusca, eu n-am vazut o gradina zoologica asa cum spui tu (nu spun ca n-ar fi, doar ca n-am vazut eu). Din aceleasi considerente sufar si pentru animalele de la circ..
        Despre animalele pe care le mancam… nici nu vreau sa discut (asta asa, in calitate de carnivor o spun)!

        • Noi am vizitat zoo din Praga, unde pot sa spun ca nu prea exista custi. Animalele stau in zone care sunt separate prin obstacole naturale de vizitatori: fie insule inconjurate de apa, fie diferente de nivel, fie santuri etc. Am ramas foarte impresionat de chestia asta, nici eu nu imi inchipuiam ca se poate zoo si fara custi.
          O alta chestie care mi-a placut mult acolo: poti sa “adopti” un animal sau o zona, adica contribui cu bani pentru ingrijirea lui/ lor si iti vezi numele pe o placa acolo. Mi-ar placea sa contribui si eu si sa ma duc in fiecare saptamana cu copiii sa vedem ce mai face crocodilul pe care l-am adoptat. E o metoda f buna de sustinere a gradinii zoologice si de implicare a vizitatorilor.
          Si eu cred ca animalele de la circ traiesc niste vieti groaznice, e unul din motivele pt care nici nu-mi place deloc la circ.

          • Maria says:

            Aha, mi-am notat: cand voi ajunge in Praga, de vizitat gradina zoologica. Multumesc!

          • AndraA says:

            Sa știți ca multe zoo aplica acest concept in ultimul timp- cu spatii mari si fără cuști: mai dau 2 exemple: cel din Ierusalim si Valencia.Cred ca parcă si in Rotterdam unde e cel mai mare din Olanda era la fel. Deci numai prin Estul sălbatic ca la noi nu a ajuns încă ideea…

  9. Monia says:

    Si eu as pleca, in Austria. In Alpi, intre brazi :). E visul meu. Nu stiu ce as face in plina iarna. Cred ca m-as uita toata ziua la crestele muntilor… Abureli. Eu urasc mizeria si gunoaiele din tara asta, oamenii necivilizati si rai. Si pe vecinii de deasupra care la 23.47 bat prin casa nu stiu ce.
    As pleca… si e plin de oameni rai peste tot in tara asta. Eu am o vorba. Potopul va incepe in Romania. De fapt a inceput deja, prin rautatea oamenilor.

  10. Eu, draga prietene, iti spun atat: n-am vrut toata viata mea sa plec de aici din aceleasi motive ca si tine. Pana cand am ajuns prima data cu copilul meu la un spital de stat (ma scuzati da’ altu’ nu aveam!) si apoi la o scoala de stat din locul unde cu mandrie rezidez. Si brusc asa mi s-a schimbat de tot creierul. Si da, o sa ne mutam in Anglia. Si dupa aia in Suedia! :)))))) Dupa 5 zile in Suedia creierul meu e modificat pe viata. Nu pot sa imi revin deloc!

  11. Diana Sackwitz says:

    Ca sa fiu in ton cu tema: pe mine personal, viata in Germania mi se pare ca m – a facut un pic mai buna! Am impresia ca civilizatia e molipsitoare.. Zambesc pe strada la oameni care zambesc la randul lor, acord prioritate si atunci cd eu am.. La semafor ma amuz ca se face verde si stam 5 masini asteptand ca soferului din prima sa termine de discutat cu pasagerul din dreapta..
    Copilul meu vine de la scoala atat de entuziasmat de experientele de la Sience..
    Incat le reluam in bucatarie cu Nr de la pompieri langa noi!
    La spital fi’ miu era convins ca era la hotel!
    Nu fac apologia strainatatii, spun doar ca la mine linistea s -a instalat intre nemti!!

  12. ben says:

    Cu plecatul e si bine e si rau (cum de fapt presupui si tu). Ai fi mai linistit la cap dar ti-ai lua si cimpii din lipsa de prieteni, excludere sociala, normalitate asa cum o stii tu, reguli peste reguli (cu care chiar am constatat ca am o problema, eu crezind ca sint foarte in favour- aiurea, 2-3 reguli cu adevarat absurde in Anglia, impementate de dead faced parrots, m-au convins ca prefer chiar si principial debandada din Romania). In concluzie, pt fiecare din noi balanta e personala- cintareste mai mult linistea, prosperitatea, predictabilitatea, parcurile etc sau restul? Si daca stii raspunsul stii si ce sa faci.

  13. Raluca says:

    Stii ca “mai bine mai tarziu decat niciodata” ;) Faptul ca intra copiii in curand in sistemul educational nu inseamna nimic, puteti pleca oricand in continuare (posibil sa cunosti si tu cazuri de cupluri care au plecat din tara cand aveau ~40 de ani, cu copii de 12-18 ani, si care sunt bine merci acum). Asa ca nu e nicio graba (desi dupa ce am plecat din RO tind sa incurajez pe toata lumea sa faca la fel :)) ).

  14. arakelian says:

    Despre plecare, din punctul de vedere al unui plecat.
    E f. usor, cand nu ne convine ceva, sa plecam. Sunt specialista la intors spatele, pus mana in cur si plecat. Am locuit deja in 5 orase, 4 in Romania, si 1 strainez. E mai usor un divort decat ajuns la o solutie, mai usor de luat mobila noua decat de reparat, mai usor de cumparat o soseta noua decat cusut.
    E mult mai greu sa raman si sa fac ceva pt orasul in care stau, pt cei din jur.

    Gandeste-te la asta.

    • nu pot sa ma gandesc la asta, ca nu imi pasa :))
      eu nu vreau sa schimb lumea si nici nu am vocatie de luptator pentru o lume mai buna.
      am zis deja in post ca nu ma consider nici macar un om bun – cel mult unul decent.
      eu vreau sa imi fie mai bine.

      • arakelian says:

        atunci sa iti explic din experienta mea de om umblat. Un parc curat e mentinut curat de oameni. Linistea e facuta si mentinuta de oameni. Am vazut oameni care se apleaca si pleaca cu hartia altuia de jos, pana la primul gunoi (si in Londra in metrouri sunt scoase cosurile de gunoi),

        Frumusetea lumii e data de Dumnezeu (natura, zii ce vrei) dar e mentinuta de oameni. Tot ce te nemultumeste pe tine se poate obtine fie prin munca ta si acelorlalti, fie plecat in padure departe de oameni. De multi ani ma gandesc la asta :D

  15. Cristian says:

    Plecat – afara
    Locuit – in Anglia
    Povestit – mai pe larg maine.

  16. Ofelia says:

    plecati – deja 6 ani,
    locuit – Ile Perrot, Quebec, Canada,
    regrete – ca nu am plecat mai devreme (am emigrat la 38 si 35) cu 1 copil de 4 ani, al 2-lea nascut aici acum 1 an,
    am gasit normalitatea pe care o cautam degeaba in Romania si ai dreptate…cu creierii stai mai linistit,
    nu e perfect, ai familia departe dar ai o multime de oportunitati pentru copii tai si pentru tine,
    depinde foarte mult de locul in care traiesti, de jobul pe care il ai si de cum vrei sa te integrezi in rest aer curat, gaste care dau semnalul de iarna si de primavara, skonksi, fara caini si pisici fara stapani si parcuri cat cuprinde: Canada e o tara mare

  17. Cristian says:

    Nu a mai fost “maine” (sorry for that) dar este azi. E tarziu in noapte si la mine si la voi + 2 ore. Am ajuns prima oara in 2009 in Uk .. in vacanta + niste promisiuni de la rude (ca imi gasesc ei job, ca ma tin ei la ei ) in van, pentru ca nu s-au realizat si m-am intors acasa cu coada intre picioare. Pe atunci eram necasatorit. In acel an mi-am propus, ca fac orice, ORICE, dar sa nu mai stau in Romania. Intre timp, mi-am gasit actuala sotie, m-am casatorit, si mi-am propus ca atunci cand voi implinii 30 de ani, sa stau (locuiesc) in orice tara dar nu in Romania. Si anul acesta de Craciun, pe 25 mi se va indeplinii dorinta. Nu am un sfat, pentru cei care sa vina (in strainate) in afara de a venii pregatiti cu ceva bani pentru subzistenta in primele luni. Trait pe propria piele, sa nu apelati la rude, ca nu va vor ajuta, decat in momentul, cand salariul meu, va fi pe jumatatea salariului lor, si vor avea siguranta ca isi vor primii bani imprumutati inapoi. Altfel, cand ti-e greu, nu ai nici o sansa sa primesti ajutor. E o lectie amara din nefericire pentru mine. Trebuie constientizat ca nu umbla cainii cu covrigi in coada, nicaieri. Nu totul e roz…si totusi minimu de 144 de ore reglementat de stat (pentru unele profesii, pentru altele mai multe ore) iti aduc in buzunar 900 de lire. 2 persoane, rezulta 1800 de lire. Sa zicem 18 milioane lei romanesti. Din 18 milioane de lei, in Bucuresti sa zic…platestie chirie pe o luna de zile, la un apart de 2 camere + top up (20 de milioane depozit, contracte nu stiu daca sunt), mai ramai cu 800 de lei (living + cheltuieli + diverse), alright, trecem la 1800 de lire, sa zicem 700 de lire + 250 de lire (tv licence, apa, gaz, electricitate, gunoi, tunsul ierbii prin fata blocului) + 1000 de lire avans (daca fac overtime, scot vreo 2500 de lire wage, inaintea taxelor) deci nu te strofoci sa dai avansul ca in Romania + 70 de lire un cos plin motz de cumparaturi. Sa zicem 1000 de lire totul pentru 1 apartament cu 2 camere + living + gradina). Pai la noi 2 camere sunt sufrageria plus camera, aici e mai bine. In fine, trecem peste asta, ramai cu 800 de lire sau 800 de lei, un rezervor la masina ma costa 60 de lire – diesel si ma tine 450 de mile = 724 km. In plus platesti taxa auto, si aici beneficiezi, drumul pana la tara sa zic din Bucuresti in Alexandria e autostrada cu 2-3 benzi, de ceea mai buna calitate nu auzi “musca”. Cand mergi pe strada, printre pubelele normale, sunt pubele numai pentru caini..nu strangi “the poo” 500 de lire amenda, si urca pana la 1000. Ciivilizatie cu forta, daca esti prost crescut. Arunci guma pe jos 50 de lire amenda. Parcurile sunt curate “luna”. Cel mai mult imi place ca M.Nordului e la 40 de min de mine, mers pe autostrada cu masina. Sau Parisul la 4 ore cu masina. Vis ! Sau 100 de lire sa vin pana in romania si inapoi . Dati voi un sfert, o jumate sau un intreg salariu pe un bilet de avion. O zi de munca aici, e un bilet de avion in Romania, dus —intors, dupa venituri. Nu poti compara. Intrebari sau comentarii puteti intreba aici. Romanii sunt marginalizati, dar intotdeauna avantajul nostru fata de “ai lor” e ca nu suntem lenesi, si intotdeauna dorim sa avem mai mult Ei se complac si sunt lenesi, pfffff! Daca n-ar muncii si ar lua salariul meu, ar fi fericiti. Daca eu fac overtime …ei imi zic, pai noi dupa 3 zile consecutive de munca, sa zicem 10 ore pe zi, suntem extenuati. Haha, bineinteles lenesilor.

    • arakelian says:

      Sunt constienta ca si in Romania si in alta parte cine munceste si e ordonat ca tine se va descurca, adecvat locului unde traim.
      Diferenta o fac acele amenzi care impun ordine cu forta. Practic, occidentul liberal nu e asa de liberal … sunt multe reguli care fac civilizatia occidentala mai civilizata: nu am voie petrecere zgomotoasa dupa ora 22, nu am voie gratar cu fum sa ajunga la vecin, nu am voie sa claxonez sotia sa coboare din casa, nu am voie caine cand stau cu chirie fara avizul proprietarului/vecinilor, nu am voie caine intr-o garsoniera, nu am voie sa hranesc porumbeii, nu am voie sa arunc gunoi nesortat, nu am voie sa tin trotuarul necuratat in dreptul casei, de fumat in public etc etc etc – totul se termina cu amende grase.

      Unii nu accepta limitarile si regulile date de societate (fie in Ro fie in alta parte). In final, ne lasam contaminati de societatea inconjuratoare, si devenim un etalon al comportamentului. Inclusiv lamentarile si asteptarile din partea celorlalti sunt un exemplu.

  18. Diana says:

    Am dat de asta azi si m-am gandit la postul tau
    http://www.reddit.com/r/Romania/comments/1x9pgv/sunt_un_expat_care_a_hotarat_sa_se_intoarca_in/
    Oricum, parerea mea e ca pana nu traiesti afara nu ai cum sa-ti faci o idee prin prisma experientelor altora.

  19. Io says:

    Majoritatea oamenilor nu emigreaza de prea mult drag/dor de duca. Emigreaza pentru ca ajung sa isi piarda speranta ca poate fi mai bine acolo unde sunt. Nu neaparat pentru ei, ci mai ales pentru copiii lor, ca altfel te doare sufletul cand ii vezi pe cei mici ca sufera.

    Da, viata emigrantului nu e usoara, mai ales in tari in care imigratia nu e vazuta bine, sau in care oamenii au o anumita doza de xenofobism sau exceptionalism national. Da, pierzi prieteni (“Ochii care nu se vad, se uita.”), pierzi legatura cu rudele/familia extinsa. Da, esti vazut ca un cetatean de mana a doua de catre unii dintre autohtoni si ca urmare esti mai prost platit/mai rar promovat etc. Pe de alta parte, poti sa traiesti intr-o tara mai normala, in care sa nu simti ca iti explodeaza capul de fiecare data cand ai de innoit un act/facut o plata statului/etc. si in care viata ta sa fie “calduta” iar copiii tai chiar sa aiba o viata mai buna.

    Sunt si tari in care imigrantii sunt bineveniti si se fac chiar eforturi sa fie integrati in societate si in cultura noua. Canada si Suedia sunt doua care imi vin in minte. Australia si Noua Zeelanda sunt (parca) alte doua, desi stiu mai putin despre ele si procesul de imigrare . SUA – nu stiu cum e in nord si pe coaste, dar in sud/centru sunt cam xenofobi. Si nici nu se dau peste cap sa te integreze – esti cam pe cont propriu la capitolul asta.

    Proportia de oameni buni/rai, inteligenti/prosti, fanatici religiosi/atei, irationali/rationali, lenesi/harnici etc. este aceeasi peste tot. Diferenta e de cum se aplica legea si cum sunt reflectate drepturile omului in legi. Rasism si misoginism si intoleranta fata de ce e “diferit” exista peste tot.

    In concluzie, tu nu emigrezi/nu pleci din tara pentru ca nu “ti-a ajuns cutitul la os”. Si nici Ioanei. Zic asta pentru ca daca ea ar zice: “Gata, Omule, nu mai pot!” nu cred ca te-ai pune de-a curmezisul si sa ii spui “Ba mai rabda nitel, ca eu inca nu-s la capatul puterii.”).

    • Merci pt comentariu. I-adevarat ca prosti gasesti peste tot, dar eu nu cu prostia am o problema.
      Eu pe unde am fost am gasit oameni mai placuti decat pe aici, la suprafata. Iar o suprafata suportabila e tot ce ma intereseaza, ca prieteni nu am oricum. :-)
      Imi inchipui si ca nu e intotdeauna usor sa te integrezi.

      • Io says:

        E (mai) usor sa te integrezi daca:
        1 – vrei sa te integrezi si te stradui in directia asta, de la invatarea limbii/dialectelor pana la imbratisarea sporturilor nationale ale noii “culturi” etc.
        2 – nu te crezi buricul pamantului si exceptionalul planetei pentru ca esti [insereaza nationalitatea aici]; fiecare nationalitate are obiceiurile ei, traditiile ei, mancarurile ei, dansurile ei, personalitatile ei. Ale tale nu-s mai bune si mai breze doar pentru ca esti tu obisnuit cu ele. Daca iti deschizi inima si mintea si incerci sa fii mai tolerant nu vei avea decat de castigat. Nu, aerele de superioritate ca “Ei nici nu au auzit unde e [insereaza tara] si ce minunati si super-fantastici sunt [locuitorii tarii]” nu ajuta la integrare, ci doar te fac sa pari snob. Un snob dintr-o tara care oricat de draga ti-ar fi, e totusi suficient de insignifianta incat sa nu fi auzit de ea majoritatea oamenilor din alte tari. Fii fericit, totusi, ca nu stiu de ea asa cum stiu despre, sa zicem, Correa de Nord, si fa ce iti sta in putinta incat urmatoarea data cand vor intalni pe cineva din tara ta, cunoscutii tai sa zica “A, da, mai stiu pe cineva de acolo. E un om extraordinar si un bun profesionist!”

        Nici una dintre cele de mai sus nu pare a fi vreo problema pentru voi, din cat lasati sa se intrevada prin scris.

        Cele 2 de mai sus nu exclud posibilitatea sa te intalnesti cu snobul din cultura cealalta, caruia i se pare ca el e buricul pamantului, etc. :)

  20. Ioana D says:

    Bună eu locuiesc cu sotul si cei doi copii in Danemarca intr-un orăsel micut superb. La inceput am plecat din tară din cauza banilor când a venit asa zisa “criză”, când eu si sotul meu am trecut de la salarii de 2000-3000 Lei la 700 lei.
    Ne place foarte mult aici, suntem mult mai calmi, zambim mai mult, stil de viată sănătos, copii fericiti la grădinița. Nu dorim să ne întoarcem in România pentru că ne-am obisnuit asa să ne fie bine. Străinătatea a scos tot ce-i mai bun din noi, suntem mai ambitiosi, mai darnici, mai buni pe toate planurile.
    Din păcate întâlnesc tot mai multi români care nu se pot adapta, care mereu se plâng si spun că urăsc tara asta. Eu cred ca sta in puterea fiecăruia să isi facă viata frumoasă oriunde ar fi cu putin efort. Avem 3 ani de când locuim in tarile nordice si avem multi prieteni si o viată socială activă la fel cum aveam in România.
    Hai să iti dau un exemplu asa ca sa ma descarc :), acum un an am intalnit aici un cuplu de români. Erau suparati si mereu necajiti ca nu prea lucrau si nici nu prea aveau unde să stea. I-am ajutat si acum au joburi faine, bani multi si au închiriat si un apartament frumos. Dar ei sunt tot negativisti mereu , nimic nu le place. I-am plimbat, am vizitat locuri frumoase, am experimentat lucruri noi, dar ei nu mrrr si mrrr. Si atunci le-am zis : Păi de ce nu vă întoarceti în România? Iar ei au zis: Ei in Rom nu vrem că nu sunt bani , sistem medical infect, bla bla. Păi atunci?
    Si , din păcate, sunt multi români asa :( . Care asteapta să vină cineva si să ii facă fericiti, nu stiu poate cade un pitic din cer. Bineinteles că eu vorbesc de cazurile in care familia e împreună, si nu de cazurile când pleci singur si lasi familia in tara, atunci e groaznic de greu.
    In concluzie, dacă esti fericit în România fii fericit în continuare , iar atunci când nu vei mai fii, iti faci bagajul si ai plecat. Sunt sigură că tu si Ioana v-ati descurca oriunde pentru ca stiti că in mare parte depinde de voi ca viata să fie pumoasa :)

  21. Oana says:

    Vai cat e de rau scris articolul asta…din toate tampeniile pe care le citesc zilnic la munca si acasa articolul asta chiar e in top. Ideile in sine nu sunt chiar rele.

  22. jsmith250nms says:

    La Australia te-ai gandit, daca restu nu-ti plac… Personal cred ca acolo sunt cei mai decenti oameni.

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s