Ce este si cum se foloseste un copil?

O intrebare tampita doar la prima vedere. Incerc sa fac un inventar al raspunsurilor pe care banuiesc ca le-ar da si nu le-ar da oamenii la aceasta intrebare, pe baza diferitelor lucruri spuse de diferiti oameni in ultimii 3 ani -lucruri care mi-au ajuns mie la urechi prin diferite cai.

Pentru mine, raspunsul cel mai indemana la aceasta intrebare este ca un copil este un om (pe baza simplului fapt ca arata ca unul) si deci se foloseste ca un om. Inselator raspuns! Ma aventurez sa sustin ca cei mai multi oameni nu considera ca un copil este un om. Sau in orice caz, ca nu este un om “normal” sau nu este un om “intreg” sau nu este un om “ca toti oamenii”.

Intai ca lumea crede despre copii ca sunt extrem de prosti. Idioti chiar, in orice caz mai prosti decat cel mai prost om adult. Cam la fel de prost sau de destept ca un caine, sa zicem, dar in nici un caz ca un om.

Altfel nu vad cum ar putea sa zica atat de multa lume “degeaba ii explici, ca oricum nu poate sa inteleaga”, doar pe baza simplului fapt, de exemplu, ca un copil (bebelus) nu stie inca sa vorbeasca. In general vorbind, atat timp cat nu e vorba de fizica cuantica sau mai stiu eu ce minune, orice lucru pe care il poate intelege un om il poate intelege si alt om. Desigur, unii inteleg mai greu decat altii, dar faptul ca se spune “degeaba ii explici”, adica e complet inutil chiar si sa incerci, inseamna ca nu e nici o sansa sa inteleaga, deci nu prea e om. OK, poate lumea vrea sa spuna ca nu e INCA om, ceea ce inteleg, dar sa ne amintim ca intrebarea din articol este ce sunt copiii, nu ce vor deveni, ca e destul de clar ca vor deveni oameni, fie si intr-un sens extrem de limitat.

Acum sa va zic de baiatu’ meu. Are 10 luni si a inceput sa se deplaseze la nivelul solului – se deplaseaza ca un soi de jumatate-de-bebelus-calare-pe-jumatate-de-catel-fara-un-picior. Este mult mai hotarat si mai curios in explorari decat era sor’sa la aceeasi varsta si e clar ca va fi un copil din ala atomic, pe care ideal ar fi sa-l tii legat ca sa fii 100% sigur ca nu-si darama lucruri in cap. Ei bine, cand bebelusul meu se avanta vitejeste sa bage degetele, limba si in general mainile pana la cot in priza, eu ii spun bland dar ferm ca nu-i voie si ca e “pericol”. In momentul ala, se opreste din ce face si se uita la mine pana termin. Apoi reia activitatea. Eu ii spun din nou, el se opreste din nou, se uita la mine, si tot asa de vreo 3-4 ori. Dar in jumatate din cazuri pana la urma renunta sa se mai introduca in priza, iar acest rezultat (exceptional dupa mine), este obtinut dupa doar cateva saptamani de incercari, ca doar de atat timp a luat-o la picior (pardon, la mana) prin casa. Mai mult, am observat deja ca atunci cand este intr-o alta camera decat cea in care viermuieste el de obicei, se duce chitit catre priza, dar inainte de a se infige in ea, se uita la mine, sa vada ce zic. Deci as zice ca nu sunt chiar atat de prosti copiii, pentru ca nu cred ca al meu este special din punctul asta de vedere.

In al doilea rand, te-ai gandi ca daca un copil ar fi un om, ar fi tratat de ceilalti oameni la fel cum se trateaza “oamenii” intre ei. Si totusi, se pare ca e perfect acceptabil sa pupi un copil pe care in vezi prima data intr-un autobuz, de exemplu, desi acelasi gest facut fata de un adult te-ar aduce probabil la sectia de politie (in cel mai bun caz) sau te-ar lasa cu ochiul umflat pe loc (intr-un caz mai putin bun). Curios, nu? Nu, daca luam in calcul fapul ca copiii nu sunt, de fapt, oameni.

Poate ca un copil arata ca un om, dar atat timp cat este acceptabil din punct de vedere al normei sociale sa bati un copil, cu singura conditie sa fie al tau, mie imi rezulta ca un copil nu e nici macar un caine, pentru ca eu daca imi iau un caine si explic dupa aia pe internet cum il bat ca sa-l dresez, pariez ca primesc mai multe reactii negative decat daca as povesti cum imi bat copilul ca sa-l dresez. Desigur, nu as spune ca il “dresez”, ci ca il invat cum e viata, si viata este grea, dupa cum stim cu totii. Nu si viata de caine, doar aia de viitor om.

Acum, daca sumarizez felul in care este tratat un copil, as zice ca cei mai multi oameni cred ca un copil este un fel de caine. Am facut si o mica lista comparativa pentru a sustine acest punct de vedere:

1. Cum determini un copil sa faca ce vrei tu? Prin dresaj, exact ca la caini.

2. Are voie un copil sa faca caca pe strada sau in parc? Da, exact ca si un caine.

3. Il tii in lesa? Uneori da, am vazut si din astea, exact ca pe un caine, sau, la noi in Romania, nu! ca nu face nimic – tot exact ca pe un caine.

4. Are voie copilul sa urle cat doreste si sa sperie alti oameni pasnici, pe strada? Da, exact ca si un caine.

5. Ii maingaiem pe copiii altora fara sa fim invitati? Da, exact ca pe un caine.

6. Au copiii un loc special in inima noastra, in sensul ca toata lumea este dispusa pe loc sa verse o lacrima cand aude ca i s-a intamplat ceva rau unui copil? Da, exact ca si in cazul cainilor, mai ales al celor fara stapan.

7. Scoatem afara copiii special ca sa faca caca si spunem ca ii scoatem ca sa-i plimbam? Nu.

Ups, deci un copil nu e chiar ca un caine. E aproape, dar nu chiar. Este cu siguranta un animalut pufos si dragalas ca un catelus, dar nu e fix ca un catelus….

Stiu! Avand in vedere ca de multe ori se spune despre copii ca sunt ingerasi, sunt deci fortat sa concluzionez ca un copil este un catelus cu aripi. Bineinteles, daca este fetita, neaparat cu aripi roz.

Cam ca asta

il_570xN.481527125_nqqs

Sursa foto:

https://www.etsy.com/listing/157184350/pet-wings-dog-costume-wings-dragon-wings

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Opinii despre treburi, Viata de tata. Bookmark the permalink.

6 Responses to Ce este si cum se foloseste un copil?

  1. Anamaria says:

    vai, asta e cel mai fain text pe care l-am citit aici :)

    • ma mir ca spui asta, dar multumesc!
      mie mi se pare ca e unul din cele mai slabe…l-am inceput mai demult, l-am mai carpit de vreo cateva ori, nu mi se pare ca a iesit foarte bine.
      sigur le-ai citit pe toate? :)))

  2. arakelian says:

    Mai adauga: sunt unii oameni care au pretentia sa stea copilul smirna, sa asculte si sa nu miste la pas, ca un caine? :D
    Si: cand se enerveaza pe stapanul prea dur, musca si fuge de acasa? A, da, ca un caiine :))
    Cu ani in urma intr-o cearta cu mama (inca una din multele) ii zic sa nu mai aiba asteptari ca de la un caine ca nu sunt. Ba sunt!! :))))

  3. Cornelia says:

    Citit, ras bine si placut la nebunie. Asa simt la umorului mai rar :)

  4. Kathy Bates says:

    “lumea crede despre copii ca sunt extrem de prosti. Idioti chiar, in orice caz mai prosti decat cel mai prost om adult. Cam la fel de prost sau de destept ca un caine, sa zicem, dar in nici un caz ca un om.”

    La români, copiii sunt proşti pentru că nu sunt destul de proşti încât să se comporte acceptabil social.

    Nu, serios.

    Asculţi cum vorbeşte un elev. Face eforturi să se exprime cât mai logic şi mai corect, să fie luat în serios. În vremurile mai vechi “exprimarea şcolărească” devenise deja proverb. Faţă de grohăielile înecate în alcool ale gibonilor adulţi de Bucureşti, e o diferenţă semnificativă.

    Şi totuşi, aceeaşi “exprimare şcolărească” stârneşte hazul.

    Probabil că ar trebui ca puştiul să înveţe să se prostească pentru a fi tratat altfel decât ca un copil prost :)

Dati cu opinionul aici, multumesc.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s