Fii-mea l-a luat de la gradinita pe faimosul “decat”. A mai luat si altele, de exemplu “pă” in loc de “pe” dar alea nu ma ingrijoreaza atat de tare ca “decat”. Cuvintele obscene cu care a venit de la gradi nu ma ingrijoreaza deloc, atat timp cat sunt corecte gramatical.
Dar “decat”… oh. Mi se increteste pielea pe spinare cand o aud “am luat decat sosete” si “am mancat decat oul” si altele asemenea. E ciudat sa aud din gura copilului meu, pe care il iubesc si-l apreciez, genul de agramatism care in mod normal ma face sa nu mai vreau sa am contact pe viitor cu persoana care-l scoate pe gura.
Situatia dureaza de cateva luni si desi ii spun practic de fiecare data cand o aud, nu vad nici un efect notabil.
In plus, am descoperit si ca regula s-ar putea sa fie prea complicata pentru ea: nu o prea intelege. Intelege de ce e gresit si recunoaste ca fiind gresit cand spunem “eu mancam” de exemplu, dar pentru “decat” nu are la indemana logica – evident, pentru ca nu exista nici o logica, e doar o regula arbitrara.
Insa problema cu copilul la care fac referire in titlu nu e ca nu reusesc sa il dezvat de acest agramatism. Problema e ca asteptarile mele de parinte intra in conflict cu realitatea copilului meu. Si asteptarile astea sunt arbitrare exact in felul in care in general asteptarile parintelui sunt arbitrare. Adica, inteleg cum iti vine sa insisti sa dea copilul la medicina doar pentru ca ai tu un fix in cap :)).
Sper ca se mai face gramatica la scoala.
Viață de tată 
pai ce e ilogic, unul pentru afirmativ, unul pentru negativ. doar si decat.
nu e de logica, e ca un accent. se ia la tine. gen. :))
Nu e logica, nu e gramatica ci DECAT obisnuinta … Degeaba inveti regulile gramaticale, pentru ca nu le aplici in vorbirea curenta sau in scris. Acolo aplici obisnuinta, pentru ca nu stai sa analizezi ce regula gramaticala se aplica si apoi scoti pe gura propozitia. N-ai cum ! Nu stai sa te gandesti unde pui subiectul, unde asezi predicatul, complementul si verifici daca sunt acordate cuvintele intre ele si abia apoi scrii propozitia, ori scoti fraza pe gura. E DECAT obisnuinta …repetitie, automatism. Si se obtine prin practica si prin dictare, daca vrei ca elevii sa scrie corect. Repetitia e mama automatismului.
sa inlocuiasca “decat” cu “doar”…
Am intrat aici ca sa spun ca te inteleg.
Fi-miu a inceput sa foloseasca “the D-word” de cand petrece mai mult timp in colectivitate. Stiu sigur ca nu il folosea inainte, pentru ca este una din obsesiile mele lingvistice.
Si, nu stiu daca e doar impresia mea, dar contextul care cere acest cuvant apare mai des in tabara “decat” decat in tabara “doar/numai”.
intre timp pare ca problema s-a rezolvat asa cum a aparut, adica fara sa fac nimic… ca doar nu o sa cred ca a incetat sa-l mai foloseasca de gura mea :))