Drobul de sare

Expresia “drobul de sare” e folosita din cate imi dau eu seama pentru a descrie o situatie in  care cineva isi face griji pentru un pericol posibil, dar putin probabil, ceea ce face grijile inutile. Adica pericolul este exagerat tocmai pentru ca este improbabil, cum ar veni. E ca si cum calculezi produsul dintre impact si probabilitate si daca-ti da ceva mic pentru ca desi impactul e major totusi probabilitatea e foarte mica, nu are rost sa-ti bati capul.

Imi pare ca, folosita in felul asta, expresia s-ar putea sa nu aiba nici o legatura cu povestea lui Creanga (Prostia Omeneasca ii zice). In poveste, barbatul ajunge acasa si isi gaseste sotia si soacra plangand pentru “întâmplarea neîntâmplată”, cum zice Creanga.

Atunci, barbatul zice asa:

“Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă… duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. ”

Si de aici lucrurile se complica.

1. Toata lumea care foloseste expresia “drobul de sare” presupune ca (barbatul crede ca) femeile sunt proaste pentru ca plang in legatura cu o intamplare neintampata, adica ce ziceam la inceput, ca e inutil sa-ti faci griji pentru un eveniment putin probabil.
   Hm. Poate.
   Dar poate barbatul considera ca femeile sunt proaste nu pentru ca e foarte putin probabil sa cada drobul de sare si sa omoare copilul, ci pentru ca desi ele inteleg ca asta se poate intampla, totusi nu fac nimic ca sa previna acest lucru (de exemplu, fie sa mute drobul de sare, fie sa mute copilul etc). Mie sincer mi se pare ca de aici vine prostia, nu din faptul ca femeile plang in legatura cu un lucru inca neintamplat.

   2. Ideea mea de mai sus e sustinuta de finalul povestii, final la care se pare ca nu multi dintre cei care folosesc expresia au ajuns. Dupa ce intalneste 3 idioti cu acte in regula, barbatul se intoarce acasa, zicand:
   “Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!”

   Deci pana la urma ajunge si el la concluzia ca drobul de sare totusi ar fi putut sa cada, deci nu e chiar asa de absurd sa-ti faci grija in legatura cu el. Ce e absurd e sa nu faci nimic in legatura cu pericolul, odata ce l-ai identificat.

   Mica mea dizertatie de mai sus are legatura cu felul in care noi, oamenii, percepem si evaluam riscul. Poate o sa revin pe tema asta.