Principiul proportionalitatii

Ma rastesc in seara asta la fi-miu, care are 4 ani jumate:

– Ma enerveaza foarte tare sa gasesc carti in pat, data viitoare cand le mai gasesc in pat o sa le arunc direct pe geam!

– Pai poti sa lovesti oamenii care trec pe strada, zice el calm.

– Ai dreptate, ma corectez eu, o sa le arunc direct in tomberonul de afara!

– Poti sa lovesti oamenii care trec pe strada, isi continua el ideea imperturbabil, si gata, o sa iei amenda.

– (mi-au trecut toti nervii) De unde stii ca o sa iau amenda? Poate o sa merg chiar la inchisoare.

– Ei, pai nu e ceva chiar asa de rau, zice el.

(Fuck me)

– Depinde, continui eu. Daca e o carte grea, cu coperti tari, si nimeresc in cap un copil, pot sa-l bag in spital.

– Da, dar e noapte acum si toti copiii sunt acasa.

(Fuck me x2).

About Liviu as himself

Beautiful. Dirty. Rich. Abstract. Simple. Married. Expecting. Growing. Expecting. Growing X 2.
This entry was posted in Viata de tata. Bookmark the permalink.

2 Responses to Principiul proportionalitatii

  1. Ileana D. says:

    Stiti bancul ala cu broscutele? …..stie prea multe :)

  2. Copiii de patru ani stiu tot! :) Am lesinat de ras! Fix asa imi explica mie Mara legile adica mi le vomita inaooi cand nu-mi prea trebuia, sincera sa fiu :)))))))))))) Pentru ca iata, ii invatam chestii si ei apoi ni le explica pe indelete. Perfectiune! :)

Dati cu opinionul aici, multumesc.