Toate generalizarile sunt gresite. Inclusiv asta.

In urma unui post recent, in care unii cititori au ridicat problema generalizarilor, m-am gandit sa scriu niste lucruri despre generalizare, ca oricum ma preocupa mai demult. I-adevarat ca blogul asta a devenit cumva didactic, ceea ce-mi displace, dar promit sa remediez pe viitor chestia asta.

De la inceput trebuie spus ca creierul nostru functioneaza pe baza de categorisiri si generalizari. Pentru ca el este „doar” o masina de gandit, principalul lui scop in viata, ca sa zic asa, este sa integreze informatia noua de care se loveste intr-o maniera care „are sens” pentru el, care nu contrazice informatia deja existenta, adica intr-o maniera care nu ii provoaca disconfort (numele stiintific pentru acest disconfort al creierului este „disonanta cognitiva”, care apare atunci cand exista informatii complet contradictorii sau cand exista o contradictie intre perceptie si realitate samd). Minimizarea disonantei cognitive este unul din motivele pentru care creierul nostru are nevoie sa generalizeze si sa categoriseasca. Este tot un principiu al placerii, daca doriti.

Asa se explica, de exemplu, poanta din bancul ala cu taranul (sau ardeleanul) care a trait toata viata lui in sat la el, undeva in Romania, si care, atunci cand a vazut prima oara o girafa, a spus „asa ceva nu exista”. Lucrurile care sunt complet straine de ceea ce stim noi au tendinta sa fie pur si simplu ignorate de creier. Din asta decurge, de exemplu, un lucru stiut deja, si anume ca pentru a putea invata ceva nou, este nevoie ca infomatia sa nu fie complet noua, ci trebuie ca ea sa aiba o parte deja cunoscuta, pe care creierul recunoaste ca atare si de care poate lega informatia cu adevarat noua, pentru a construi noi retele neuronale (adica pentru a inmagazina cunostinte noi).

Cand vad ca afara este innorat si decid sa iau o umbrela cu mine, generalizez o relatie tip cauza-efect. Nu am niciun temei obiectiv (epistemiologic) sa fac asta, dar am unul practic: ma ajuta sa plec dracului din casa in loc sa stau sa dezbat inutil filosofia limbajului. Cand saptamana trecuta a nins in 5 zile din 7 si eu ii spun mamei, care e in alt oras, ca „saptamana trecuta a nins tot timpul”, iarasi generalizez, si este ok sa fac asta, afirmatia mea are valoare de informare, chiar daca, strict vorbind, nu a nins tot timpul.

Deci generalizarile sunt nu numai necesare, ele sunt chiar bune, de dorit. Sunt bune pentru ca ne permit sa putem spune ceva despre lucruri, adica ne permit sa emanam judecati si deci sa functionam eficient ca animale sociale. Daca am tine mortis sa nu generalizam si sa nu facem decat afirmatii strict factuale, viata noastra ar fi foarte dificila, pentru ca, practic, nu am putea spune nimic cu valoare de judecata.

Sa nu generalizam inseamna sa ne predam domniei relativului. In primul rand, nu am mai putea face nicio afirmatie despre altcineva sau despre oameni in totalitatea lor. Nu am putea spune, de exemplu, ca romanii sunt lenesi, pentru ca e clar ca nu toti romanii sunt lenesi. Nu am putea spune, de exemplu, ca barbatii sunt porci si femeile sunt curve, pentru ca e clar ca nu TOTI barbatii sunt porci si nu TOATE femeile sunt curve.

Insa, din fericire, cei mai multi dintre noi nu-si bat capul ca afirmatiile lor sa fie 100% in conformitate cu realitatea, si se comporta ca niste oameni rezonabili. Adica fac afirmatii generale.

Si este foarte in regula sa faca asta. Este foarte in regula sa generalizam, atat timp cat avem dovezi ca afirmatiile noastre generale sunt sustinute de majoritate. Majoritatea inseamna orice procent intre 50,0001% si 100%. Deci da, romanii sunt lenesi, pentru ca majoritatea romanilor sunt lenesi. Barbatii sunt porci pentru ca majoritatea barbatilor sunt porci (despre femei nu ma pronunt, ca nu stiu atatea cate stiu despre barbati).

Exista un singur pericol cand generalizam: sa nu lasam spatiu pentru indoiala. Sa gandim doar in general, fara sa admitem ca exista o minoritate pentru care afirmatiile noastre nu se aplica. Asa se nasc stereotipurile, care osifica gandirea, pentru ca ele sunt judecati gata mestecate de altii, si e periculos sa ni le asumam fara sa le trecem prin filtrul gandirii proprii. De exemplu, eu personal consider ca femeile conduc mai prost decat barbatii. Da, este o generalizare, dar in cazul meu nu este un stereotip, pentru ca eu personal am ajuns la concluzia asta pe baza experientei mele personale, nu am imprumutat judecata asta de la altii fara sa o verific pe cat posibil. Mai departe, desi generalizez in felul asta, asta nu inseamna ca elimin posibilitatea sa existe femei care conduc mai bine decat barbatii. Un exemplu este nevasta-mea, care nu numai ca conduce mai bine decat majoritatea barbatilor si a femeilor, ba conduce mai bine si decat mine.

Deci sa nu subestimam stereotipurile si puterea lor de explicare a realitatii. In definitiv, stereotipurile exista pentru ca, cel putin la un moment dat, au fost adevarate. Adica, daca n-ar fi nu s-ar povesti. Da, tiganii miros urat si nu au niciun fel de respect pentru normele sociale (pentru ca ei au alte norme sociale, de aia). Da, exista si tigani de treaba si care se spala, dar asta nu inseamna ca afirmatia de mai devreme nu este adevarata, in majoritate. Si uneori, exista situatii in care afirmatiile majoritare sunt suficiente pentru un anume scop. Nu trebuie sa stiu clar cat la suta din tigani sunt intr-un fel anume, mi-e suficient sa stiu ca majoritatea e in acel fel ca sa nu vreau sa ma mut in Ferentari, de exemplu.

Asadar. Daca renuntam la generalizari, nu mai suntem indreptatiti sa spunem nimic, niciodata, ceva-orice despre ceilalti oameni. Atunci inseamna ca ar trebui sa ne limitam la a vorbi doar despre noi insine. Dar pe bune, strict vorbind, poti sa generalizezi ceva despre tine insuti?! Poti sa zici ca tu esti asa sau asa? Nu, nici macar asta nu poti: intr-o situatie te comporti intr-un fel, in alta situatie, similara, este posibil sa te comporti in alt fel. Peste 1 an e posibil sa nu mai fii persoana care esti acum, deci onest este sa nu generalizezi nici macar in legatura cu tine.

Si atunci ce ramane, daca scoatem generalizarile din viata noastra? Raman doar afirmatii factuale, care se refera doar la momentul vorbirii si care sunt valabile exact atat timp cat le rostesti. Eu zic ca e imposibil sa comunici asa si nu-ti ramane decat sa taci, ca sa fii perfect onest cu tine insuti si cu ceilalti. Ceea ce este respectabil si demn de admiratie, dar este cam greu de implementat.

Sa nu ne fie teama de generalizari, zic. Sa generalizam. Trebuie sa avem grija sa nu folosim pe nemestecate generalizarile altora, dar in rest ramane cum am stabilit: toate generalizarile sunt gresite, inclusiv asta. Prin urmare, repet ce am spus in postul anterior: toate femeile carora le este rusine de corpul lor si de procesele fiziologice firesti care se aplica acestuia (in speta, nasterea), au o relatie precara cu stima lor de sine si cu partenerul. 

Am zis! :)