Ipocrizia la romani

De curand am citit un articol pe Hotnews in care autorul, in esenta, ii ironizeaza pe parintii care dau o caruta de bani pe un carucior „de firma”, si iar m-am enervat. Este vorba despre Inglesina, un carucior pe care l-am cumparat si noi si care a costa vreo 27 de milioane de lei.

Noi am ales acest carucior dupa ce am decis ca avem nevoie de un carucior 3 in 1 care sa fie pliabil, trainic, usor si cu valoare de revanzare mare (din cauza asta am schimbat chiar culoarea pe care o alesesem initial, ca ne-am gandit ca mov o sa se revanda mai bine decat rosu) si dupa ce am studiat inca vreo 5-6 marci de carucioare similare, cu preturi similare. L-am luat si de la targ, ocazie cu care am primit si un discount si un cadou, deci una peste alta eu cred ca am facut un deal foarte bun. Am ales acest carucior pentru ca ne va face viata usoara noua, adica mai ales Ioanei, in conditiile in care noi nu avem loc sa tinem caruciorul decat in masina, ca stam cu chirie intr-un apartament unde nu e spatiu si nici nu este lift pana la etajul 3.

Dupa parerea autorului acelui articol insa, oamenii care cumpara acest tip de carucior o fac din snobism si parvenitism si ca sa arate altor parinti cat de multi bani au ei.

Citez din articol:

„Vrei sa fii un artistocrat? E suficient sa-ti cumperi un carucior Inglesina, pentru ca asta fac artistocratii. Toti ceilalti te vor vedea ca pe un aristocrat, si atunci vei fi unul, pentru ca simpla ta existenta e nesemnificativa daca nu se reflecta in ceilalti. Printului din scutece nu-i va pasa, deocamdata, cu ce carucior il plimbi in Plumbuita, sau la mall, dar, in timp ce isi molfaie elementar suzeta, deja primele notiuni ale acestei lectii de viata ii vor fi inoculate: nu existi fara ceilalti, macar ca ai nevoie de ei ca sa te simti bine pentru ca ei nu au Inglesina. Fara picatura icterica de invidie din privirile lor nu ai de unde sa stii cât valorezi. De dispretul fata de tine insuti scapi dispretuindu-i pe ceilalti.”

Nu vreau sa discut aici procesul de intentie pe care il face autorul articolului si cum manipuleaza spunand ca Inglesina e un carucior pentru aristocrati, cand e clar ca e un carucior pentru middle class (daca zicea de Stoke, mai intelegeam).

Vreau in schimb sa fac o mica recapitulare a tarii in care traim noi, pre numele ei de fata mare Romanica.

 Traim intr-o tara in care:

– oamenii au facut ani de zile credite cu buletinul ca sa-si cumpere televizoare cu plasma MAI MARI decat ale vecinilor, desi multi nu stau grozav cu banii (bunurile nenecesare si scumpe nu se iau pe credit, ci cu banii jos);

– o tara in care electrocaniscele scumpe in general se vand ca painea calda (vezi Black Friday) si in care Flanco decide sa deschida un mall de electronice de 3,000 de metri patrati in buricul targului, IN PLINA CRIZA, pentru ca STIE ca VA VINDE;

– o tara in care toata lumea are sau vrea un iPhone, un cacat de telefon inutil si extraordinar de scump, desi multi nu au bani de abonament;

– o tara in care o zi la ski pe Valea Prahovei, in conditii execrabile, costa mai mult decat o zi la ski in Austria, si cu toate astea, iarna nu ai loc sa arunci un ac in statiunile de pe Valea Prahovei;

– o tara in care o zi pe litoralul nostru costa de asemenea enorm pentru conditiile pe care le ofera, iar litoralul este plin in sezon, non stop;

– o tara in care toata lumea merge la all inclusive in Turcia, sa se indoape si sa cace non stop, apoi sa puna poze pe feisbook din vacanta;

– o tara in care fiecare om viseaza sa aiba masina, pentru ca numai prostii merg cu metroul sau cu bicicleta la serviciu, ce conteaza daca ne sufocam si petrecem ore intregi stand pe loc in trafic;

– o tara in care fiecare om care are o masina, viseaza sa o schimbe cu o masina germana, pe dizel (benzina fiind mai ieftina, dar, nu-i asa, la dizel inca se crede ca faci economie la motorina, ce conteaza ca masina, reviziile si motorina sunt mai scumpe decat masinile pe benzina);

– o tara in care fiecare om care are o masina germana, viseaza sa aiba un SUV, ca „sa se simta protejat”, si ca sa se simta regele soselei de la inaltimea SUV-ului, de unde ii poate calca pe cap pe rahatii care se plimba in compacte, carora le dau in continuu flash-uri din spate;

– o tara in care fiecare individ care s-a ajuns si isi permite un SUV, se indreapta spre un Porshe Cayenne, un Land Rover, un BMW X5/X6 sau un Audi Q7;

– o tara in care cei care isi cumpara masinile de mai sus, aleg variantele SPORT, pentru ca 400 de cai sunt prea putini si este nevoie de 500 (uitati-va pe strada si spuneti-mi pe cate din Land Rover-urile noi pe care le vedeti scrie SPORT HSE – va spun eu ca peste 90%, ca m-am uitat eu);

– o tara in care oamenii platesc sume exorbitante pe cotete comuniste de 60 de metri patrati, in care baga termopane, pietroaie si lemne de mii de euro;

– o tara in care un cartier oribil, din beton si praf, cum este Pipera, este la mare cautare in randul corporatistilor care-si permit o casa in afara orasului, doar pentru ca acolo e toata „lumea buna”.

Si asa mai departe, nu mai continuu, ati prins ideea si stiti foarte bine in ce tara traim.

Ei, intrebarea care ma face sa mi se urce sangele in cap este urmatoarea:

In tara asta de mai sus, CINEVA are tupeul sa-mi spuna mie ca sunt snob si parvenit si ca vreau sa epatez pentru ca am dat 2,500 de euro pe o nastere la privat, pe celule stem si pe un carucior mai de doamne ajuta?

Mie, care nu am casa proprietate personala pentru ca mi se par prea mari preturile la case, mie, care la restaurant un fel de mancare care costa mai mult de 25 de lei mi se pare scump, mie, care merg cu metroul la serviciu si vreau sa-mi vand masina pentru ca nu am nevoie de ea si ma costa prea mult asigurarea anuala, mie, care nu am fost niciodata la all inclusive si care nu stau niciodata peste noapte cand ma duc la ski, pentru ca mi se pare prea scumpa si prea proasta cazarea?

Mie, care nu am primit de la parinti decat de mancare ca saracii nu au avut de unde mai mult, si deci de 10 ani de zile muncesc si strang bani ca sa am un cheag acolo pentru cand voi avea un copil, ca sa nu ma trezesc ca nu am ce sa-i pun pe masa in caz ca-mi pierd slujba?

Mie, ma?!

Futu-va-n gura de ipocriti.

Advertisement